Rezumat
- Un test ANA pozitiv înseamnă că sunt prezenți anumiți autoanticorpi, dar un test ANA pozitiv izolat (fără manifestări clinice) nu indică automat prezența unei boli autoimune sau necesitatea terapiei.
- Unele medicamente pot provoca un test ANA pozitiv. Medicul dumneavoastră vă poate spune dacă medicamentele pe care le luați pot explica prezența anticorpilor anti-nucleari.
- Discutați cu medicul dumneavoastră despre un test ANA pozitiv și despre urmărirea ulterioară.
Sistemul imunitar produce o abundență de proteine numite anticorpi. Anticorpii sunt produși de celulele albe din sânge (celule B). Anticorpii recunosc și combat agenții străini organismului considerați periculoși precum micro-organismele infecțioase (bacterii, virusuri, paraziți), procesele tumorale etc. Anticorpii se dezvoltă în sistemul nostru imunitar pentru a ajuta organismul să se apere împotriva tuturor amenințărilor din exterior. Când un anticorp recunoaște proteinele străine ale unui organism infecțios, el recrutează alte proteine și celule pentru a lupta împotriva infecției. Această cascadă de atac se numește inflamație.
Uneori, acești anticorpi, meniți să ne apere, pot face o greșeală, identificând proteine normale, care apar în mod natural în corpurile noastre și care nu amenință cu nimic integritatea organismului. Ei identifica proteinele normale ca fiind „străine” și periculoase. Atunci când sistemul imunitar identifică o proteină naturală (normală) ca fiind străină, vorbim despre autoimunitate, adică generarea de anticorpi către sine („self”). Prezența autoanticorpilor poate declanșa cascada inflamatorie, determinând organismul să se atace singur.
Anticorpii care vizează proteinele „normale” din nucleul unei celule sunt numiți anticorpi antinucleari (ANA). Majoritatea dintre noi avem autoanticorpi, dar de obicei în cantități mici. Prezența unui număr mare de autoanticorpi sau ANA poate indica o boală autoimună.
ANA ar putea semnala organismului să înceapă să se atace, ceea ce poate duce la boli autoimune, inclusiv lupus, sclerodermie, sindrom Sjögren, polimiozită/dermatomiozită, boală mixtă a țesutului conjunctiv, lupus indus de medicamente, tiroidita Hashimoto, boală inflamatorie intestinală și hepatită autoimună. ANA pozitiv poate fi observat și în artrita juvenilă.
Cum testați anticorpii antinucleari?
Există mai multe metode utilizate pentru a testa ANA, ceea ce complică și mai mult interpretarea și compararea valorilor obținute.
Metoda preferată pentru analiza ANA este imunofluorescența indirectă (IFI). Pentru efectuarea acestui test, celule special tratate (pentru a putea fi permeabile) sunt incubate cu serul pacientului. Dacă în ser există auto-anticorpi, aceștia vor intra în celulă și se vor lega de nucleu. La acest preparat se adaugă încă un anticorp marcat cu fluoresceină, care va permite vizualizarea tipului de fluorescență la microscop.
O alta metodă mai des folosită pentru detectarea ANA, este ELISA (Enzyme- linked immunoassay). Această metodă este mai ieftină ăi ușor de folosit dar mai puțin sensibilă decât imunofluorescența indirectă. Dacă prin imunofluorescența indirecta pot fi identificați până la 100 de tipuri de anticorpi antinucleari, ELISA identifică între 8-10.
Sensibilitatea și simplitatea unui test ANA îl fac extrem de popular pentru situațiile în care se suspectează boli auto-imune. Un test ANA negativ (prin tehnica IFI) ne ajută să excludem o boală auto-imună.
Pe de altă parte, un test ANA pozitiv trebuie interpretat în contextul clinic pentru că poate fi prezent atât la persoane sănătoase cât și țn bolile auto-imune. Titrul anticorpilor este foarte important, un titru mare impunând cel puțin urmărirea clinică a pacientului.
Cum se măsoară nivelurile ANA?
Rezultatele testului ANA IFI sunt raportate în titruri și modele pe care le fac autoanticorpii, de exemplu: omogen, patat, centromer etc. Această citire a titrului este determinată prin adăugarea de soluție salină (apă sărată) în porțiunea lichidă a sângelui unei persoane, până ajungem la o diluție la care nu se mai pot observa anticorpi.
De exemplu, 1 parte de sânge este amestecată cu 40 de părți de ser fiziologic pentru a crea o diluție de 1:40. Diluția este apoi luată printr-o serie de pași suplimentari, creând tuburi cu diluții de 1:80, 1:160, 1:320, 1:640, 1:1280, 1:2560, 1:5120. Va fi marcat drept rezultat pozitiv ultima diluție la care se observă anticorpi. Cu cât anticorpii se observă la o diluție mai mare, cu atât înseamnă că sunt mai abundenți în plasmă.
Laboratoarele diferă în standardele lor pentru „pozitiv”, de exemplu, unele laboratoare vor raporta orice titru peste 1:160 ca pozitiv. Medicul dumneavoastră va interpreta rezultatele ANA pe baza istoricului clinic.
Ce înseamnă ANA pozitiv?
Un test ANA negativ înseamnă că nu sunt prezenți autoanticorpi în organism. Cu toate acestea, un test ANA pozitiv nu indică o boală autoimună în sine.
Prevalența ANA la indivizii sănătoși este de aproximativ 3 – 15%. Producția acestor autoanticorpi este puternic dependentă de vârstă și crește la 10 – 37% la persoanele sănătoase cu vârsta peste 65 de ani. Chiar și persoanele sănătoase cu infecții virale pot avea un ANA pozitiv, dar acest lucru este tranzitor în general.
Unele medicamente pot provoca un ANA pozitiv. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre toate medicamentele pe care le luați – inclusiv suplimente alimentare sau medicamente homeopatice.
Alte afecțiuni, cum ar fi cancerul, pot provoca un ANA pozitiv.
Pentru un diagnostic cert, medicul dumneavoastră va avea nevoie de mai multe teste de sânge, împreună cu istoricul simptomelor dumneavoastră și un examen fizic amănunțit.
Cum ar trebui să gestionez un test ANA pozitiv?
Reumatologul dumneavoastră vă va interpreta ANA în contextul altor studii de laborator și al istoricului dumneavoastră clinic, inclusiv al istoricului familial. ANA pozitiv nu implică automat existenta unei boli autoimune și nici nu necesită tratament imediat. Chiar dacă există un rezultat ANA pozitiv care duce la un diagnostic de boală autoimună, există tratamente eficiente în ziua de astăzi pentru bolile autoimune.