Rezumat
• Boala Lyme apare ca urmare a infecției cu spirocheta Borrelia burgdorferi, transmisă omului prin înțepătura căpușelor din genul Ixodes. Deși mușcătura poate trece neobservată, infecția începe de obicei cu o erupție cutanată nedureroasă, aparută acolo unde căpușa s-a atașat de piele.
• Observarea semnelor precoce ale bolii Lyme și efectuarea unui tratament prompt reduce foarte mult severitatea și durata simptomelor.
• Chiar și atunci când infecția este descoperită mai târziu, tratamentul cu antibiotice este eficient pentru majoritatea cazurilor.
• Este o boală multisistemică (care poate afecta mai multe organe) care se manifestă în diferite stadii (etape).
• Perioada de incubație este între 3-32 de zile
Ce este boala Lyme?
Boala Lyme este consecința infecției cu spirocheta Borrelia burgdorferi răspândită prin mușcătura de căpușe din genul Ixodes infectate.
Dacă este depistată și tratată devreme, infecția poate fi eliminată rapid.
Boala Lyme rezultă din răspândirea bacteriilor Borrelia burgdorferi care trăiesc în interiorul căpușelor infectate. Acestea se pot atașa de pielea umană și pot trece neobservate mai multe zile. În acest timp, bacteriile trec de la căpușă la persoană, înainte de desprinderea căpușei. Alte infecții răspândite de căpușe pot apărea în același timp, acest proces purtând numele de co-infecție.
Există trei etape ale infecție:
1. Stadiul incipient localizat este caracterizat de o erupție cutanată, numită eritem migrator care apare la locul înțepăturii de căpușa. Leziunea cutanata debutează după aproximativ 3-7 zile din momentul înțepăturii. Erupția începe ca un mic semn roșu care se extinde progresiv putând ajunge la dimensiuni foare mari. În general măsoară între 10-15cm diametru și are formă rotundă. Erupția este nedureroasă și nepruriginoasa, din această cauza putând trece neobservată. Uneori este însoțită de simptome pseudo-gripale (asemănătoare gripei), adenopatii (ganglioni umflați), migrene.
2. Stadiul diseminat precoce apare după săptămâni sau luni de la înțepătura de căpușă. În acest stadiu pot apărea manifestări legate de: sistemul nervos, inima, piele, sistem musculo-scheletal.
Cea mai frecventa manifestare neurologică este paralizia nervilor cranieni (în mod special paralizia facială periferică- paralizia lui Bell, unilaterală sau bilaterală )
Manifestările cardiace apar mai rar decât cele neurologice, și doar în cazurile netratate. Ele includ blocuri atrioventriculare (de obicei reversibile cu tratamentul infecției) miocardită sau pancardită (inflamarea diverselor zone cardiace).
Alte manifestări ale acestui stadiu includ: artralgii migratorii (fără artrită franca), adenopatii, hepatită, splenomegalie, manifestări inflamatorii oculare, astenie severă.
3. Stadiul diseminat tardiv – se manifestă la aproximativ 10% dintre pacienții cu infecție netratată. Debutează după 6 luni de la mușcătură (dar poate apărea și până la 2 ani după acest eveniment).
În această etapă, manifestările dominante sunt articulare, cutanate și ale sistemului nervos central.
Afectarea articulară din stadiul tardiv este caracterizată de artrită (inflamație articulară) la nivelul articulațiilor care suportă greutatea corpului- în 80% din cazuri fiind afectat genunchiul. Analiza lichidului sinovial arată număr mare de celule albe (lichid de tip inflamator) cu predominanta neutrofilelor (PMN).
Manifestarea cutanata caracteristică stadiului tardiv este acrodermatita cronică atrofică (boală Herxheimer).
Cum este diagnosticată boală Lyme?
La un pacient cu suspiciune clinică de boală Lyme se realizează în prima faza un test de sânge de tip ELISA pentru screening și dacă acesta este pozitiv se realizează un al doilea test de confirmare prin metodă Western Blot.
Rezultatul fals negativ al testelor serologice poate apărea în prima luna după infectare.
Rezultatul fals pozitiv (test pozitiv dar fără boală) poate surveni în următoarele situații:
– Infecție cu Borelia Burgdorferi în trecut, corect tratată (persistă anticorpii de tip IgG, semn al unei infecții în trecut)
– Infecție cu alte spirochete (sifilis, leptospiroză, Treponema Denticola). În aceste cazuri este pozitiv anticorpul de tip IgM cu IgG negativ (și care se menține negativ în timp)
– Reacție de tip încrucișat- infecție cu Helicobacter Pylori, Endocardită Bacteriană, Lupus eritematos sistemic, Artrită Reumatoidă, Scleroză multiplă
– Activare nespecifică policlonala ale celulelor de tip B- infecție cu virusul Epstein Barr, Citomegalovisrus, Malarie
– Folosirea unor teste nevalidate
Tratament
Pentru stadiul incipient localizat, artrită Lyme sau paralizie facială izolată (fără alte manifestări asociate) tratamentul se face cu antibiotic oral (doxiciclină, amoxicilina sau cefuroxim) timp de 14-28 de zile.
Pentru manifestări care implică organele vitale (meningită, encefalită, cardita, radiculopatie) se folosesc antibiotice cu administrare intră-venoasă timp de 14-28 de zile.
Artrită Lyme refractară la tratamentul antibiotic
Aproximativ 10% dintre pacienții cu artrită Lyme, vor dezvoltă inflamație articulară persistenta și recurentă în ciuda realizării tratamentului antibiotic corespunzător. Testarea PCR din lichidul sinovial este negativă la acești pacienți, deci nu este vorba despre o infecție cronică ci despre un răspuns inflamator reactiv. Acești pacienți vor fi tratați cu AINS, injecții cu glucocorticoizi sau Hidroxiclorochina.
