Rezumat
- Polimiozita și dermatomiozita apar la aproximativ o persoană din 100.000, indiferent de vârstă
- Se manifestă prin slăbiciunea mușchilor de la nivelul gâtului, umerilor și șoldurilor
- Miopatiile provoacă aproape întotdeauna pierderea forței musculare
- Unii pacienți cu miopatii inflamatorii au erupții cutanate sau probleme respiratorii
- Cel mai adesea, tratamentul este eficient iar respectarea planului de tratament prescris de medic poate duce la un grad mare de recuperare
Miopatiile inflamatorii includ polimiozita și dermatomiozita. Inflamația și slăbiciunea musculară apar în ambele afecțiuni, în timp ce pacienții cu dermatomiozită au și erupții cutanate. Diagnosticarea și tratamentul adecvat cresc șansele de funcționare normală.
Ce sunt miopatiile?
Miopatia este termenul medical pentru o afecțiune musculară. Unele boli ale mușchilor apar atunci când sistemul imunitar atacă mușchii. Această reacție a sistemului imunitar determină inflamația țesuturilor si slăbirea mușchilor, de unde și denumirea de miopatii inflamatorii.
Persoanele cu miopatii inflamatorii pot avea următoarele simptome:
- Slăbiciune musculară la nivelul gâtului, umerilor și șoldurilor
- Oboseală, dificultate la urcatul scărilor, la ridicarea de pe scaun sau la atingerea obiectelor deasupra capului
- Dureri articulare
- Dificultate la înghițire si din aceasta cauza risc de inecare (cu alimente solide sau lichide) în timpul mesei
- Dificultate respiratorie și tuse
Erupția cutanată din dermatomiozită apare cel mai adesea sub formă de pete violete sau roșii pe pleoapele superioare sau sub formă de zone umflate, roșii, deasupra degetelor, coatelor sau genunchilor. Copiii cu această boală pot avea, de asemenea, depozite albe de calciu subcutanat (sub piele) numite calcinoză.
Uneori, pacienții pot avea erupție cutanată fără semne de boală musculară. Medicii numesc această formă a bolii dermatomiozită amiopatică. Persoanele cu dermatomiozită pot avea, de asemenea, inflamație pulmonară care provoacă tuse și dificultate respiratorie. Copiii cu această boală pot dezvolta o inflamație a vaselor de sânge (vasculită) care poate duce la leziuni ale pielii.
Cauza miopatiilor
Există multe cauze ale bolilor musculare: infecții, leziuni musculare cauzate de medicamente, boli genetice care afectează forța musculară, tulburări ale nivelului de electroliți, bolile tiroidiene, însă cauza exactă a miopatiilor inflamatorii nu este cunoscută. Studiile arată că sistemul imunitar defectuos poate duce la inflamarea mușchilor.
Miopatiile inflamatorii sunt rare, polimiozita și dermatomiozita apar la aproximativ o persoană din 100.000, indiferent de vârstă.
Debutul se produce totuși, cel mai adesea, în jurul vârstei de 5-10 ani la copii și 40-50 de ani la adulți. Miopatiile inflamatorii sunt de două ori mai frecvente la femei decât la bărbați. Aceste boli afectează toate grupurile etnice, nimeni nu poate prezice cine va avea o miopatie inflamatorie.
Diagnosticarea miopatiilor inflamatorii
Medicul suspectează miopatie atunci când pacienții se plâng de probleme în îndeplinirea sarcinilor care necesită forță musculară sau când au anumite erupții cutanate sau probleme de respirație. Majoritatea persoanelor cu miopatie au puțină sau nu au deloc durere musculara. Medicul va face un examen fizic (de evaluare a forței musculare), urmând să decidă necesitatea efectuării și altor teste, cum ar fi:
- Probe de laborator pentru a măsura nivelul diferitelor enzime musculare și anticorpi specifici miozitei
- Electromiogramă (EMG) – pentru a măsura activitatea electrică în mușchi
- Biopsia unui mușchi slab (o bucată mică de țesut muscular este îndepărtată pentru testare)
- Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – pentru a evidenția mușchii anormali
La adulți, dermatomiozita și, într-o măsură mult mai mică, polimiozita, pot fi legate, uneori, de cancer. Prin urmare, toți adulții cu aceste boli ar trebui să facă analize pentru a exclude cancerul.
Tratamentul miopatiilor inflamatorii
Corticosteroizi
Adesea, primul tratament este un corticosteroid administrat pe cale orală, cum ar fi prednisonul, în doză mare. Acest lucru reduce inflamația. Enzimele musculare din sânge tind să revină la normal în aproximativ 4 – 6 săptămâni de la începerea tratamentului. Majoritatea pacienților își recapătă forța musculară în 2-3 luni. Efectele secundare ale corticosteroizilor includ însă creșterea în greutate și redistribuirea grăsimii corporale, subțierea pielii, osteoporoza, cataractă, uneori slăbiciune musculară. Pacienții care iau prednison sunt expuși riscului de osteoporoză, motiv pentru care e recomandat ca ei să urmeze un tratament adecvat pentru prevenirea acestei boli.
Medicamente remisive sintetice
Alte medicamente folosite în planul de tratament pot fi: metotrexat, azatioprină sau mycofenolat mofetil. Acest lucru oferă un control mai bun al bolii pe termen lung și ajută la evitarea efectelor secundare pe termen lung ale corticosteroizilor. Pacienții a căror boală este severă sau care nu răspund la tratamentul standard au alte opțiuni. Acestea includ imunoglobulină intravenoasă – denumită uneori IVIg (Octagam 10%), ciclosporină (Neoral, Sandimmune), tacrolimus (Prograf) și rituximab (Rituxan)
Fizioterapie
Fizioterapia și exercițiile fizice sunt foarte importante în tratamentul bolilor musculare, având rolul de a ameliora forța și rezistența musculară, dar și mobilitatea articulară.
Trăiește cu miopatie
Miopatiile sunt boli cronice. Pentru a vă controla boala, este important să duceți un stil de viață sănătos: dietă sănătoasă, bine echilibrată, exerciții fizice, menținerea greutății corporale la un nivel optim.
În cazul unei erupții cutanate precum dermatomiozita, este importanta protecția solară, deoarece erupția se agravează după expunerea la soare. Prin urmare, limitați timpul petrecut în aer liber și aplicați protecție solară când ieșiți afară.
Dacă există probleme la înghițire, este recomandat să consumați alimente moi sau semisolide sau chiar piureuri din alimentele solide.
Persoanele cu miopatie pot arăta sănătoase și normale. Este important, însă, ca angajatorii, profesorii și membrii familiei să înțeleagă limitele pe care slăbiciunea musculară le provoacă persoanelor cu miopatie.
