Osteoporoza este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale scheletului și, în același timp, una dintre cele care pot rămâne neobservate ani de zile. De aceea este numită „boala tăcută". Evoluează lent, fără simptome evidente la început, iar mulți pacienți nu o bănuiesc până când apare o fractură după un traumatism minor — uneori chiar fără un traumatism real. Din acel punct, osteoporoza nu mai e doar o constatare pe o investigație; devine o problemă care afectează mobilitatea, autonomia și calitatea vieții [1,3,12].
Osteoporoza este o boală în care masa osoasă scade și microarhitectura osului se alterează, crescând riscul de fracturi de fragilitate. Diagnosticul se face prin densitometrie osoasă DEXA (scor T ≤ −2,5) sau prin prezența unei fracturi de fragilitate. Tratamentul modern combină nutriție (calciu, vitamina D), exercițiu fizic adaptat, prevenția căderilor și terapie farmacologică (bifosfonați, denosumab, teriparatid). Cu tratament corect, riscul de fractură scade semnificativ.
Osul nu este un țesut inert, așa cum pare la prima vedere. Este într-un proces continuu de remodelare: osul vechi este resorbit, osul nou se formează. În condiții normale, cele două procese se echilibrează. Când resorbția devine mai intensă decât formarea, masa osoasă scade, microarhitectura se alterează și scheletul devine fragil. Riscul de fractură nu depinde exclusiv de densitatea minerală osoasă — contează și calitatea osului, masa musculară, echilibrul și contextul general al pacientului. De aceea, osteoporoza trebuie privită ca parte dintr-un sindrom de fragilitate mai amplu [1,3,10,12].
Ce este osteoporoza și de ce e atât de tăcută
În practica noastră clinică, vedem frecvent pacienți care află că au osteoporoză abia după o fractură — o cădere banală în baie, un traumatism minor la coborârea din mașină, uneori doar întoarcerea bruscă în pat la o pacientă cu fractură vertebrală spontană. Niciuna dintre aceste situații nu pare „suficient de gravă" ca să producă o fractură — și tocmai asta este definiția unei fracturi de fragilitate: o fractură care apare după un traumatism pe care un os sănătos nu ar fi trebuit să cedeze.
Tăcerea bolii vine din faptul că pierderea de masă osoasă nu produce durere până nu apar consecințele. Spre deosebire de artroză sau de o boală inflamatorie articulară, osteoporoza pură nu doare. De aceea, depistarea ei se face prin screening — nu prin a aștepta simptome.
Cum se pune diagnosticul de osteoporoză
Diagnosticul osteoporozei se poate stabili în două moduri principale [1,2,3,4]:
🦴 Clinic
Prezența unei fracturi de fragilitate — fractură apărută spontan sau după un traumatism minim — este suficientă pentru diagnostic, chiar dacă DEXA nu arată încă scor T în zona de osteoporoză.
📊 Densitometric
La persoanele fără fractură, diagnosticul se bazează pe scorul T la DEXA (≤ −2,5) și pe evaluarea riscului absolut de fractură prin instrumentul FRAX.
Fracturile de fragilitate clasice sunt cele vertebrale (uneori asimptomatice, descoperite întâmplător pe o radiografie), de șold, de humerus proximal și de radius distal. Aceste fracturi nu trebuie niciodată banalizate, mai ales după 50 de ani — pot fi primul semn al unei osteoporoze deja instalate [3,8,10,12].
Fractura de șold este asociată cu mortalitate crescută în primul an după producere, recuperare dificilă și pierderea independenței funcționale. Mulți pacienți nu mai revin la nivelul anterior de autonomie, iar riscul unei a doua fracturi crește semnificativ. De aceea, după o primă fractură de fragilitate, evaluarea și tratamentul osteoporozei devin urgențe terapeutice, nu opțiuni [8,12,13].
Densitometria osoasă DEXA și scorul T
Investigația standard pentru evaluarea densității osoase este osteodensitometria DEXA (Dual-Energy X-ray Absorptiometry). Este o metodă rapidă, neinvazivă, cu doză foarte mică de radiații, care măsoară densitatea minerală osoasă la nivelul coloanei lombare, șoldului și — în cazuri selectate — antebrațului.
Rezultatul se exprimă prin scorul T, care compară densitatea osoasă a pacientului cu valorile maxime atinse de o populație tânără sănătoasă, de același sex:
| Scor T | Interpretare | Semnificație clinică |
|---|---|---|
| ≥ −1,0 | Normal | Densitate osoasă în limite normale. Reevaluare în funcție de vârstă și factori de risc. |
| −1,0 până la −2,5 | Osteopenie | Densitate scăzută. Tratamentul se decide în funcție de FRAX și factori asociați. |
| ≤ −2,5 | Osteoporoză | Diagnostic confirmat. Tratamentul farmacologic este indicat în majoritatea cazurilor. |
La femeile aflate înainte de menopauză, la bărbații mai tineri și la copii se folosește scorul Z, care compară rezultatul cu persoane de aceeași vârstă și sex. Un scor Z mult scăzut ridică suspiciunea unei cauze secundare — endocrine, digestive, inflamatorii sau renale — motiv pentru care evaluarea poate implica o consultație de endocrinologie [1,2,3,10,11].
Echipamentele de osteodensitometrie de la noi
La ReumaDiagnostic Galați avem două sisteme complementare pentru evaluarea densității osoase — o combinație care, după cunoștințele noastre, este unică în regiune. Le folosim pentru a oferi fiecărui pacient metoda potrivită pentru situația sa.
DEXA Hologic
Platformă recunoscută internațional pentru calitatea imagistică și consistența măsurătorilor în timp. Furnizează scor T și scor Z la nivelul coloanei lombare și șoldului, conform criteriilor OMS pentru diagnosticul osteoporozei. Este metoda de referință în studiile internaționale și în ghidurile actuale.
REMS EchoLight
Tehnologie bazată pe ultrasunete, fără radiații ionizante, utilă pentru monitorizare frecventă, evaluare la pacientele gravide, la copii sau la pacienți cu contraindicații relative la radiații. Oferă informații suplimentare despre calitatea osoasă, dincolo de densitatea minerală pură.
La prima evaluare folosim DEXA Hologic — pentru diagnostic și pentru stabilirea liniei de bază. Pentru monitorizare frecventă (mai des decât o dată la 12-24 luni), la pacientele tinere, în sarcină sau la cei cu nevoie de evaluări repetate, alegem REMS EchoLight pentru a evita expunerea repetată la radiații. Decizia o luăm individual, în funcție de profilul fiecărui pacient.
Cine ar trebui să facă DEXA — indicații de screening
Recomandările actuale internaționale sunt clare în privința cui ar trebui evaluat prin densitometrie osoasă [1,2,3,4]:
Evaluarea riscului de fractură prin FRAX
Pe lângă densitometrie, folosim FRAX (Fracture Risk Assessment Tool) pentru aprecierea riscului absolut de fractură pe următorii 10 ani. Este un instrument validat internațional, dezvoltat de Universitatea din Sheffield, care integrează:
- Vârstă, sex, greutate, înălțime
- Antecedente personale de fractură de fragilitate
- Antecedente familiale de fractură de șold
- Fumat activ, consum excesiv de alcool
- Tratament cu glucocorticoizi
- Poliartrită reumatoidă
- Cauze secundare de osteoporoză
- Densitatea osoasă la șold (opțional, dacă DEXA a fost efectuată)
Rezultatul FRAX exprimă două probabilități: riscul de fractură osteoporotică majoră (vertebrală clinică, șold, humerus, radius distal) și riscul specific de fractură de șold, ambele pe 10 ani.
Conform ghidurilor moderne, tratamentul farmacologic este indicat când FRAX arată un risc ≥ 20% pentru fracturi osteoporotice majore sau ≥ 3% pentru fractura de șold pe 10 ani — chiar și la pacienți cu osteopenie la DEXA, nu doar la cei cu scor T ≤ −2,5 [3,4,10].
Factori de risc pentru osteoporoză
Riscul de osteoporoză crește odată cu vârsta și este mai mare la femei după menopauză — deficitul estrogenic accelerează pierderea de masă osoasă. Dar boala nu este exclusiv feminină, iar diagnosticul la bărbați este adesea întârziat tocmai din cauza acestei percepții.
Factori non-modificabili
Vârsta înaintată, sexul feminin, menopauza (în special cea precoce), antecedentele familiale de osteoporoză sau fractură de șold, constituția fragilă (IMC scăzut), originea caucaziană sau asiatică.
Factori modificabili
Fumatul activ, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, aportul insuficient de calciu și proteine, deficitul de vitamina D, masa musculară scăzută, expunerea redusă la soare.
Cauze secundare de osteoporoză
Tratamentul cronic cu glucocorticoizi este principala cauză iatrogenă. Bolile endocrine (hipertiroidism, hiperparatiroidism, sindrom Cushing, hipogonadism), bolile digestive cu malabsorbție (boală celiacă, boală Crohn, gastrectomie), bolile reumatice inflamatorii (poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, artrita psoriazică), insuficiența renală cronică, mielomul multiplu și alte boli hematologice pot duce la osteoporoză secundară [1,3,10,11,12].
În practica reumatologică zilnică, vedem osteoporoză frecvent la pacienții cu boli inflamatorii cronice — atât prin efectul direct al inflamației sistemice asupra metabolismului osos, cât și prin tratamentul cu glucocorticoizi. La acești pacienți, evaluarea densității osoase face parte din monitorizarea de rutină, nu este o investigație adăugată „dacă e cazul" [10,11].
Riscul „foarte înalt" de fractură — o categorie care schimbă tratamentul
Nu toți pacienții cu osteoporoză au aceeași probabilitate de a suferi rapid o nouă fractură. Există persoane care, prin profilul lor clinic, intră într-o categorie de risc foarte înalt și pentru care abordarea terapeutică este diferită. Aceștia sunt pacienți cu:
- Fracturi vertebrale multiple (≥ 2 fracturi vertebrale)
- Fractură recentă (în ultimele 12-24 luni)
- Scor T foarte scăzut (≤ −3,0)
- Fractură de fragilitate sub tratament antiresorbtiv adecvat
- Risc FRAX foarte înalt (de ex. ≥ 30% pentru fracturi majore)
- Cădere recurentă în ultimul an
În aceste situații, ghidurile moderne iau în considerare o abordare terapeutică mai intensă — uneori cu agenți anabolici ca tratament inițial, urmați de consolidare cu terapie antiresorbtivă, mai degrabă decât invers [3,10,11,12].
Tratamentul osteoporozei — o strategie completă, nu doar o rețetă
Tratamentul osteoporozei nu se rezumă la a prescrie un medicament. Este o strategie completă care combină nutriția, exercițiul fizic adaptat, prevenția căderilor și terapia farmacologică. Niciuna dintre aceste componente nu o înlocuiește pe cealaltă.
Nutriția — calciu și vitamina D
Primul pas este construirea unei baze metabolice favorabile osului. Ghidurile recomandă aproximativ 1000-1200 mg calciu/zi și 600-800 UI vitamina D/zi, ajustate în funcție de vârstă, dietă și status biologic. Calciul ideal vine din alimentație (lactate, vegetale cu frunze verzi, sardine cu oase, semințe), iar suplimentele se adaugă doar când aportul alimentar este insuficient. Vitamina D necesită aproape întotdeauna suplimentare, mai ales în lunile reci. Aceste măsuri susțin și amplifică eficiența tratamentului medicamentos, dar nu îl înlocuiesc [10,11,12].
Exercițiul fizic — parte din tratament, nu sfat opțional
Exercițiul fizic adaptat este parte din tratamentul real al osteoporozei. Vorbim despre trei categorii care lucrează împreună: exerciții de rezistență (cu propria greutate sau cu rezistență externă) — mențin masa musculară și stimulează formarea osoasă; exerciții de echilibru și coordonare — reduc riscul de cădere; exerciții posturale — protejează coloana, mai ales la pacienții cu fracturi vertebrale [9,10,12].
La pacienții cu fragilitate importantă sau fracturi vertebrale, programul de exerciții trebuie individualizat — un kineto generic poate face mai mult rău decât bine. De aceea, recuperarea medicală joacă un rol esențial în osteoporoză, nu doar după fractură, ci și ca prevenție.
Prevenția căderilor
Una dintre cele mai importante componente, adesea ignorată. Include: corectarea tulburărilor de vedere (cataracta operată la timp face diferența), reevaluarea medicației care poate provoca amețeală sau hipotensiune ortostatică, adaptarea locuinței (covoare fixate, iluminat suficient pe scări și nocturn, bare de sprijin în baie), încălțăminte adecvată, antrenamentul echilibrului. Pentru un pacient cu osteoporoză, prevenția unei căderi poate conta la fel de mult ca medicamentul prescris [8,9,10,12].
Terapia farmacologică
-
💊 Bifosfonații
Terapia antiresorbtivă de primă linie în majoritatea situațiilor. Reduc activitatea osteoclastelor, încetinesc resorbția osoasă și reduc dovedit riscul de fracturi vertebrale și non-vertebrale. Pot fi administrați oral (alendronat, risedronat — săptămânal sau lunar) sau intravenos (zoledronat — o dată pe an, ibandronat — trimestrial).
Variantele orale necesită administrare strictă: dimineața pe stomacul gol, cu apă plată, în poziție verticală timp de 30-60 minute, fără să mâncați nimic în acest interval. Variantele intravenoase sunt utile la pacienții cu toleranță digestivă slabă sau cu aderență dificilă la regimul oral. Reacțiile adverse rare — osteonecroza de maxilar și fracturile atipice de femur — trebuie cunoscute, dar nu anulează beneficiul major al prevenirii fracturilor [3,5,10,11].
-
💉 Denosumab
O alternativă antiresorbtivă importantă, mai ales când bifosfonații nu pot fi folosiți. Se administrează subcutanat o dată la 6 luni și inhibă calea RANKL. Meta-analizele arată că poate crește densitatea osoasă mai mult decât bifosfonații [1,3,5,6,7].
Există însă un aspect esențial pe care îl discutăm întotdeauna cu pacienții: denosumab nu trebuie întrerupt fără un plan de continuare. Oprirea lui poate duce la pierdere rapidă de masă osoasă și la un risc crescut de fracturi vertebrale multiple — efect cunoscut ca „rebound". La oprirea denosumab este obligatorie trecerea la bifosfonați pentru consolidare.
-
🧬 Teriparatid — agent anabolic
Spre deosebire de bifosfonați și denosumab care încetinesc pierderea, teriparatidul stimulează formarea de os nou. Se administrează subcutanat zilnic, pe o perioadă limitată (de obicei 18-24 luni), după care este necesară trecerea la o terapie antiresorbtivă pentru a menține beneficiul obținut.
Este indicat în formele severe de osteoporoză, cu risc foarte înalt de fractură — pacienți cu fracturi vertebrale multiple, fracturi sub tratament antiresorbtiv, scor T foarte scăzut. Este contraindicat la pacienții cu suspiciune de metastaze osoase și la cei cu antecedente de radioterapie osoasă. În România, teriparatidul rămâne principala opțiune anabolică cu relevanță practică [3,10,11,12].
-
🌸 Terapia hormonală la menopauză
Estrogenii pot ajuta la menținerea densității osoase la anumite paciente, mai ales în apropierea menopauzei. Această opțiune trebuie cântărită atent — riscurile trombotice, cardiovasculare și oncologice fac ca terapia hormonală să nu fie un tratament universal pentru osteoporoză, ci o decizie individualizată, luată împreună cu medicul ginecolog [3,10,11].
Prevenția fracturii următoare — după o primă fractură
Una dintre ideile cele mai importante în îngrijirea modernă a osteoporozei este prevenția fracturii următoare. Riscul de a avea o a doua fractură crește dramatic după prima, mai ales în primul an. Și totuși, în practică, vedem situația frustrantă în care prima fractură este tratată chirurgical, pacientul este externat, iar boala de fond — osteoporoza — rămâne complet ignorată.
Structurile organizate de tip fracture liaison service sunt soluția dezvoltată internațional pentru această problemă. Ele asigură că, după o fractură de fragilitate, pacientul este preluat sistematic pentru evaluare densitometrică, calcul FRAX, inițierea tratamentului farmacologic și urmărire activă. Acolo unde funcționează, aceste programe au demonstrat creșterea aderenței la tratament și reducerea semnificativă a riscului de noi fracturi [12,13].
Dacă tu sau cineva apropiat ați avut recent o fractură după un traumatism minor — chiar dacă vi s-a spus că „e doar de la cădere" — solicitați o evaluare reumatologică pentru osteoporoză. Tratarea fracturii fără tratarea bolii de fond înseamnă, statistic, doar a aștepta următoarea fractură.
Osteoporoza la ReumaDiagnostic Galați — traseul complet
La ReumaDiagnostic evaluarea și tratamentul osteoporozei se desfășoară integrat, sub același acoperiș, fără ca pacientul să fie trimis de la un cabinet la altul:
- Diagnostic imagistic: DEXA Hologic pentru evaluarea inițială și diagnosticul de referință, completat cu REMS EchoLight pentru monitorizare frecventă fără radiații.
- Evaluare reumatologică: consultație în care interpretăm scorul T, calculăm FRAX-ul individual, identificăm factorii de risc și stabilim planul terapeutic. Monitorizăm pacienții cu boli inflamatorii cu risc osos crescut.
- Evaluare endocrinologică: pentru cazurile de osteoporoză secundară — dezechilibre hormonale, afecțiuni tiroidiene, suprarenale, menopauză precoce.
- Program de recuperare medicală: kinetoterapie individualizată pentru osteoporoză, exerciții de echilibru și prevenție căderi. Avem și un grup de kinetoterapie pentru seniori decontat CNAS — pacienții pensionari pot accesa programul gratuit, cu trimitere de la medicul de familie.
Ai factori de risc pentru osteoporoză sau o fractură recentă?
Vino la o evaluare completă — DEXA, consultație reumatologie și plan personalizat. O investigație de 15 minute poate schimba traiectoria scheletului tău pe următorii ani.
Întrebări frecvente despre osteoporoză
Ce este osteoporoza și de ce este numită „boala tăcută"?
Osteoporoza este o afecțiune în care masa osoasă scade și microarhitectura osului se deteriorează, crescând riscul de fracturi. Este numită „boala tăcută" pentru că evoluează ani de zile fără simptome — mulți pacienți află că o au abia după o fractură produsă de un traumatism minor sau, uneori, chiar spontan. Spre deosebire de artroză sau de bolile articulare inflamatorii, osteoporoza pură nu doare până nu apare o complicație. De aceea, depistarea ei se face prin screening — nu prin a aștepta simptome.
Cum se diagnostichează osteoporoza?
Principala metodă de diagnostic este densitometria osoasă DEXA, care măsoară densitatea minerală osoasă și furnizează scorul T. Un scor T ≤ −2,5 confirmă osteoporoza. Diagnosticul poate fi pus și clinic, în prezența unei fracturi de fragilitate (o fractură apărută la un traumatism minor sau spontan), chiar dacă scorul T nu a ajuns încă la −2,5. La evaluare se adaugă FRAX, instrumentul care estimează riscul absolut de fractură pe următorii 10 ani, integrând vârsta, factorii clinici și densitatea osoasă.
Cine ar trebui să facă DEXA?
Toate femeile peste 65 de ani și toți bărbații peste 70 de ani ar trebui evaluați prin DEXA, indiferent de prezența altor factori de risc. La persoane mai tinere, DEXA este recomandată când există factori de risc — menopauză precoce, tratament cronic cu corticoizi, greutate corporală mică, antecedente familiale de fractură de șold, boli digestive sau reumatice asociate cu pierdere osoasă. Orice adult care a avut o fractură de fragilitate după 50 de ani ar trebui evaluat densitometric, indiferent de vârstă sau sex.
Ce este scorul FRAX și la ce ajută?
FRAX este un instrument validat internațional care estimează riscul de fractură pe 10 ani, combinând factorii clinici (vârstă, sex, greutate, fumat, consum de alcool, tratamente cu corticoizi, antecedente de fractură, antecedente familiale) cu densitatea osoasă măsurată prin DEXA. Ajută medicul să decidă dacă tratamentul farmacologic este necesar, inclusiv la pacienții cu osteopenie — nu doar la cei cu scor T sub −2,5. Pragurile actuale: risc ≥ 20% pentru fracturi majore sau ≥ 3% pentru fractura de șold indică indicație de tratament.
Osteoporoza se tratează sau doar se oprește evoluția?
Tratamentul modern al osteoporozei poate reduce semnificativ riscul de fracturi și poate chiar crește densitatea osoasă. Bifosfonații și denosumab reduc resorbția osoasă, iar teriparatidul stimulează formarea de os nou. Niciunul nu „vindecă" osteoporoza în sens clasic, dar majoritatea pacienților ajung la un nivel de risc semnificativ mai mic după 2-3 ani de tratament corect. Tratamentul este individualizat în funcție de severitate, factorii de risc, toleranța la medicamente și răspunsul clinic.
Ce rol are recuperarea medicală în osteoporoză?
Exercițiul fizic adaptat este parte din tratamentul real al osteoporozei, nu o recomandare opțională. Exercițiile de rezistență mențin masa musculară și stimulează formarea osoasă; exercițiile de echilibru și coordonare reduc riscul de cădere; exercițiile posturale protejează coloana la pacienții cu fracturi vertebrale. La pacienții cu fragilitate importantă, programul trebuie individualizat — un kineto generic poate fi contraproductiv. La ReumaDiagnostic avem program de recuperare medicală pentru osteoporoză, inclusiv un grup de kinetoterapie pentru seniori decontat CNAS.
Osteoporoza apare doar la femei?
Nu. Deși este mai frecventă la femeile după menopauză, bărbații pot dezvolta și ei osteoporoză — iar diagnosticul la ei este adesea întârziat tocmai din cauza percepției greșite că ar fi „boală de femei". Bărbații peste 70 de ani sau cei cu factori de risc specifici (tratament cu corticoizi, hipogonadism, alcool, fumat, boli digestive sau reumatice) ar trebui evaluați prin DEXA. La bărbați, osteoporoza secundară este mai frecventă proporțional, ceea ce face evaluarea cauzelor adiacente esențială.
Cât de des trebuie repetată DEXA?
Frecvența reevaluării depinde de situație. La pacienții fără tratament, cu osteopenie sau risc moderat, DEXA se repetă de obicei la 2 ani. La pacienții sub tratament farmacologic, prima reevaluare se face la 1-2 ani pentru a verifica răspunsul. Pentru monitorizări mai frecvente — la pacienții sub tratament cu corticoizi, în primele luni post-fractură, în boli inflamatorii active — folosim REMS EchoLight, care nu implică radiații și poate fi repetat fără restricție.
Referințe științifice
- Ye C, Ebeling P, Kline G. Osteoporosis. Lancet. 2025;406(10514):2003-2016.
- Curry SJ et al. Screening for Osteoporosis to Prevent Fractures: USPSTF Recommendation Statement. JAMA. 2018;319(24):2521-2531.
- Walker MD, Shane E. Postmenopausal Osteoporosis. N Engl J Med. 2023;389(21):1979-1991.
- US Preventive Services Task Force et al. Screening for Osteoporosis. JAMA. 2025;333(6):498-508.
- Anastasilakis AD et al. Denosumab vs Bisphosphonates for Postmenopausal Osteoporosis. Eur J Endocrinol. 2018;179(1):R31-R45.
- Lyu H et al. Comparison of Denosumab and Bisphosphonates in Osteoporosis. J Clin Endocrinol Metab. 2019;104(5):1753-1765.
- Moshi MR et al. Clinical Effectiveness of Denosumab for Osteoporosis. Calcif Tissue Int. 2023;112(6):631-646.
- Schroeder JD et al. Hip Fractures: Diagnosis and Management. Am Fam Physician. 2022;106(6):675-683.
- Brooke-Wavell K et al. Strong, Steady and Straight: UK Consensus on Physical Activity and Osteoporosis. Br J Sports Med. 2022.
- LeBoff MS et al. The Clinician's Guide to Prevention and Treatment of Osteoporosis. Osteoporos Int. 2022;33(10):2049-2102.
- Camacho PM et al. AACE/ACE Clinical Practice Guidelines for Postmenopausal Osteoporosis—2020. Endocr Pract. 2020;26(Suppl 1):1-46.
- Morin SN et al. Osteoporosis. JAMA. 2025;334(10):894-907.
- Conley RB et al. Secondary Fracture Prevention. J Bone Miner Res. 2020;35(1):36-52.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
