Osteoporoza simptome și tratament

Osteoporoza este o afecțiune care fragilizează oasele, făcându-le mai susceptibile la fracturi. Este o boală frecventă, cu consecințe grave asupra sănătății și calității vieții. Se dezvoltă lent pe parcursul mai multor ani, nu dă simptome la început și este adesea diagnosticată doar atunci când apare o fractură.

Țesutul osos suferă reînnoire permanentă, printr-un proces complex de resorbție și formare de os nou. Dezechilibrele apărute între cele două procese duc la alterarea densității osoase și la apariția osteoporozei.

Rezistența osului la fracturi este însă influențată nu doar de masa (densitatea) osoasă ci și de alți factori precum calitatea osoasă sau masa musculară.

Diagnosticul de osteoporoză poate fi stabilit în mai multe moduri:

Ce este fractura de fragilitate ?

Fractura de fragilitate reprezintă acea fractură care apare spontan (fără traumatism) sau după un traumatism ușor (definit drept cădere de la propria înălțime sau mai puțin). Exemple tipice de fracturi de fragilitate includ fractura vertebrală, fractura de col femural, fractura humerusului și radiulului distal (fractura Colles sau Smith).

De ce nu trebuie ignorata fractura de fragilitate?

• 1 femeie din 3 și 1 bărbat din 5 vor suferi o fractură de fragilitate după vârsta de 50 de ani
• Riscul de fractură al unei femei după menopauză este egal cu riscul combinat de cancer de sân, uter și ovar.
• Un bărbat are mai multe șanse de a-și rupe un os din cauza osteoporozei decât de a face cancer de prostată
• 24% dintre pacienții cu fractură de șold secundară osteoporozei mor în anul următor fracturii
• La șase luni după o fractură de șold, doar 15% dintre pacienți mai pot traversa o cameră fără ajutor
• Dintre pacientii cu fracturi de șold, un sfert ajung în aziluri de bătrâni și jumătate nu își recăpătă niciodată independența pentru activitățile cotidiene

Ce este densitometria osoasă (DEXA) și când trebuie efectuată?

Osteodensitometria DEXA (dual energy X-ray absortiometry), utilizează două fascicule de raze X, permițând diferențierea densității osoase a țesuturilor moi din jur. Cantitatea de radiații X la care este expus pacientul este nesemnificativă, comparabilă cu cea a mediului ambiant sau aproximativ un sfert din doza primită la efectuarea unei radiografii pulmonare.

Prin DEXA se măsoară densitatea minerală osoasă (BMD-Bone Mineral Density), care se compară cu valoarea medie a persoanelor sănătoase de 30 ani de aceeași rasă și sex, obținându-se astfel scorul T. Se consideră normală o valoare a scorului T mai mare sau egală cu -1. Valorile între -1 și -2,5 indică o reducere moderată a densității osoase, numită osteopenie, iar valori mai mici de -2,5 indică prezența osteoporozei. Scorul Z este utilizat la femei în premenopauză sau copii. De asemenea, o valoare scăzută a scorului Z, chiar și la pacientele  post-menopauză, ne poate orienta către o cauză secundară a osteoporozei (tulburări endocrine, gastrointestinale, etc).

Densitometria osoasă (DEXA) se efectuează pentru :

• precizarea diagnosticului la persoane cu factori de risc pentru fracturi
• aprecierea riscului de fractură;
• monitorizarea efectului terapeutic;

Ce este FRAX și ce semnificație are?

FRAX este un chestionar care apreciază riscul de fractură. Se recomandă tratament dacă probabilitatea de fractură osteoporotică majoră este mai mare de 20% sau mai mare de 3% pentru fractura de șold.

Factori de risc pentru osteoporoză

Riscul apariției osteoporozei crește odată cu înaintarea în vârstă; la nivel mondial afectează aproximativ 30% din femeile și 20% din bărbații de peste 50 ani.

Această boală se instalează cu predilecție la femei dupa menopauză. În lipsa hormonilor estrogeni, pierderea densității osoase se instalează progresiv. Există însă și alți factori de risc, unii care pot fi schimbați și alții neinfluențabili de către pacient.

 1. Factori de risc, care nu pot fi influențați de către pacient

• Sexul – femeile au risc mai mare de a dezvolta această boală
• Vârsta – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă (în parte și din cauza pierderii de masă musculară care apare cu înaintarea în vârstă)
• Istoricul familial –  persoanele care au cazuri de osteoporoză în familie, în special dacă rudele de gradul întâi au suferit o fractură de șold, au un risc mai mare de osteoporoză
• Constituția fizică– persoanele cu indice de masă corporală mic au risc mai mare de osteoporoză

2. Factori de risc care pot fi modificați:

• Dieta – riscul mai mare la persoanele cu un aport scăzut de calciu sau diete hipoproteice

• Consumul de glucocorticoizi sau alte medicamente precum cele utilizate în anumite boli (epilepsie, boala de reflux gastro-esofagian), anumite tratamente antineoplazice sau adjuvante (precum inhibitorii de aromatază etc), tratamente utilizate în cazul pacienților cu transplant de organe
• Alte afecțiuni –  riscul de osteoporoză este mai mare la persoanele diagnosticate cu boala celiacă, boala inflamatorie intestinală, boli renale sau hepatice, lupus, cancer, mielom multiplu, artrită reumatoidă, boli endocrine
• Sedentarismul
• Consumul excesiv de alcool
• Fumatul

Tratamentul osteoporozei

Tratamentele medicamentoase utilizate în osteoporoză se clasifică în  antiresorbtive sau osteoformatoare. Medicamentele antiresorbtive (numite și bifosfonați), sunt cele care se recomandă ca primă linie de tratament. Ele acționează prin inhibiția activității osteoclastelor, celulele care duc la resorbția excesivă a osului. Există variante cu administrare orală sau intra-venoasă:

Reacţii adverse posibile:

• gastroesofagiene – sunt cele mai frecvente
• osteonecroză la nivelul maxilarelor (durere, tumefiere, mobilitate crescută a dinţilor)
• la nivelul conductului auditiv extern (infecţii cronice ORL)
• fracturi atipice la nivelul diafizei femurului

Bifosfonații sunt medicamente eficiente care au demonstrat scăderea semnificativă a fracturilor. Efectele secundare digestive pot duce adesea la probleme de complianță. La noi în țară acidul zolendronic, tratament foarte eficient, cu administrare o dată pe an, din păcate nu este decontat de Casa de Asigurări.

Alt medicament utilizat pentru osteoporoză este  denosumab (denumirea comerciala Prolia) – un anticorp monoclonal uman anti-RANKL care inactivează osteoclastele şi dezvoltarea lor. Administrarea este subcutanată, o dată la 6 luni. S-a dovedit extrem de eficient atât pentru creșterea masei osoase cât și în prevenția complicațiilor fracturare. Remanența sa în os după întreruperea tratamentului este foarte mică, de aceea efectul obținut după sistarea tratamentului cu Prolia trebuie consolidat cu Bifosfonat (administrare orală sau intra-venoasă).

Există un singur  medicament cu efect osteoformator – teriparatidul (parathormon uman recombinat), utilizat în cazurile foarte severe de osteoporoză cu DMO <-3, care nu au răspuns la alte tratamente. Administrarea lui este limitată la 24 de luni, neputând fi repetat. Necesită ca și Prolia tratament de consolidare cu Bifosfonați, în caz contrar efectul său pierzând-se în timp. Este contraindicat la pacienții cu suspiciune de metastaze osoase sau care au efectuat radioterapie.

Terapia hormonală

Terapia cu estrogeni, mai ales atunci când este administrată la scurt timp după menopauză, poate ajuta la menținerea densității osoase. Cu toate acestea, poate crește riscul de formare a cheagurilor de sânge, de cancer endometrial, cancer de sân și de boli de inimă. Astfel, estrogenii sunt recomandați, de obicei, femeilor mai tinere. Există și alternative la terapia cu estrogeni, care imită efectele benefice ale acestora asupra menținerii densității osoase la femeile aflate la menopauză, evitând riscurile asociate estrogenilor.