Ce sunt chisturile renale?
Chisturile renale reprezintă o colecție lichidiană care se formează la nivelul rinichilor. Cel mai frecvent aceastea sunt chisturi renale simple benigne, însă metodele imagistice de diagnostic sunt esențiale pentru a le diferenția de cele maligne.
Chisturile benigne pot fi descoperite la aproximativ 50% din persoanele de peste 50 de ani. Au perete subțire și conținut apos lichidian simplu, fără calcificări, septuri sau modificări de densitate. De obicei acestea sunt asimptomatice.
De ce apar chisturile renale?
Rinichii sunt organe retroperitoneale al căror rol este de a controla cantitatea de sare și apă din organism, precum și de a elimina substanțe toxice sau reziduale din sânge. Pentru a îndeplini acesta funcție, rinichii au ca unitate funcțională nefronii. În timp ce sângele circulă prin rinichi pentru a fi filtrat, nefronii elimina apa suplimentară împreună cu toate substanțele care nu mai sunt necesare, creând astfel urina.
Chisturile renale apar atunci când tubul unui nefron începe să se dilate, umplându-se cu lichid. Cauza exactă care determină acest fenomen nu este pe deplin cunoscută, însă o leziune microscopică la nivelul tubilor care duce la acest blocaj este suspectată. Vârsta este considerată un factor de risc major. Aproximativ o treime din persoanele de peste 70 de ani au cel puțin un chist renal simplu. Trebuie făcută însă diferența între prezența unuia sau a câtorva chisturi renale simple la o persoană de vârstă înaintată și prezența a multiple chisturi renale din cadrul unei bolii polichistice renale. Boala polichistică renală este o patologie genetică în care apar multiple leziuni chistice renale care ajung să afecteze in timp funcția renală.
Cum putem suspecta prezența chisturilor renale?
De obicei chisturile renale simple sunt asimptomatice, însă în anumite cazuri se pot complica (prin infecție, hemoragie sau creștere de volum) iar în acel moment pot necesita tratament. Simptomele care apar în cazul chisturilor complicate sunt reprezentate de febră, frison, durere abdominală sau hematurie (urină cu sânge). Unele studii susțin existența unei asocieri între chisturile renale simple și hipertensiunea arterială.
Cum sunt chisturile renale diagnosticate și evaluate?
Deoarece sunt asimptomatice, în lipsa complicațiilor, chisturile renale simple sunt cel mai frecvent o descoperire incidentală, atunci când investigațiile imagistice sunt realizate pentru alte suferințe. În aceste cazuri, ele nu necesită evaluări splimentare sau monitorizare. Dacă la investigația imagistică ele au aspect de chisturi complexe, cu perete gros sau material solid în interior, pentru a le monitoriza și a le distinge de patologii maligne, sunt necesare investigații imagistice adiționale. Ecografia abdominală și pelvina fac posibilă vizualizarea structurilor renale, caracterizarea imagistică a acestora, precum și a eventualelor chisturilor renale prezente. Computer tomografia sau rezonanța magnetică, abdominală și pelvină, pot fi folosite ca metode complementare de diagnostic în cazul unui chist complex, pentru a facilita diagnosticul diferențial între leziuni benigne și maligne. Administrarea substanței de contrast este preferată, pentru o mai completă caracterizare a leziunii chistice.
Pot fi prevenite chisturile renale?
Chisturile renale nu pot fi prevenite. Se poate însă reduce riscul de apariție al acestora prin consumul corespunzător de apa și aportul unei cantități mai mici de 2.3 g de sodiu pe zi.
Este necesară monitorizarea chisturilor renale simple?
Este foarte important ca specialistul în imagistica medicala să evalueze corect tipul și locația chisturilor renale. Există caracteristici care pot diferenția chisturile benigne de cele maligne: grosimea peretelui înconjurător, prezența calcificărilor, densitatea fluidului, regularitatea marginilor leziunii. Pentru o analiză completă, s-a adoptat un sistem internațional de gradare denumit Bozniak Scoring System (purtând numele doctorului care l-a descris prima dată) care se bazează pe morfologie, nu pe dimensiuni. Cu cât scorul acesta este mai mare, cu atât este mai probabilă o leziune malignă la nivel renal.
Gradul I: chist cu conținut complet apos, perete fin, fară arii de captare de subtanta de contrast la CT sau RMN => mereu benign
Gradul II: chist cu conținut apos, cu maxim 3 septuri interioare fine; poate conține câteva calcificări septale, fară arii de captare de subtanta de contrast la CT sau RMN => mereu benign
Grad IIF: chist cu septuri multiple, cu îngroșări minimale (maxim 3 mm); poate avea calcificări groase nodulare la nivelul septurilor; pereții pot fi ușor captanti de contrast => 5% sunt maligne
Grad III: îngroșări la nivelul septurilor și peretelui chistic, cu captare de contrast prezentă la acest nivel => 50% sunt maligne
Grad IV: componentă nodulară care captează contrast, separat de septurile sau peretele chistului. => 100% sunt maligne
Care este tratamentul chisturilor renale?
Chisturile renale simple care nu cauzează simptome sau complicații nu necesită tratament. Dacă apar simptome, medicul poate propune o schemă de tratament pentru ameliorarea acestora. Scleroterapia este o procedură prin care medicul puncționează chistul cu un ac prin ghidaj ultrasonografic; continul chistic se aspiră, iar spațiul rămas este umplut cu o soluție care conține alcool. Acesta va îngroșa țesutul înconjurător și va scade șansele de reapariție a chistului. Există situații în care chistul recidivează, caz în care poate fi recomandată chirurgia laparoscopica pentru eliminarea completă a chistului.
