CENTRU MEDICAL DEDICAT AFECȚIUNILOR MUSCULO-SCHELETALE

Ecografia în steatoza hepatică (“ficatul gras”)

Steatoza hepatică, sau boala ficatului gras, apare ca urmare a depunerii și acumulării (până la peste 5% din greutatea ficatului) de lipide în hepatocite.
steatoza-hepatica

Steatoza hepatică, sau boala ficatului gras, apare ca urmare a depunerii și acumulării (până la peste 5% din greutatea ficatului) de lipide în hepatocite. Din cauza dietei și a stilului actual de viață, ficatul gras este o patologie frecventă.

Ecografia abdominală este una dintre cele mai folosite metode imagistice de diagnostic din practica medicală. Aceasta ajută la evidențierea diverselor patologii în timp real și este o tehnică foarte eficientă și disponibilă pe scară largă pentru detectarea ficatului gras.

Principalii factori de risc pentru această afecțiune sunt:
– rezistenta la insulină: obezitatea, diabetul zaharat de tip 2 și dislipidemia;
– consumul de alcool;
– utilizarea anumitor medicamente: antiretrovirale, metrotrexat, tetraciclina, tamoxifen;
– alte afectiuni care lezează hepatocitele, cum ar fi: hepatita C, HIV, boala inflamatorie intestinală, hepatita autoimună, diverticulita;

Steatoza hepatică se împarte în: steatoza hepatică alcoolică și steatoza hepatică non-alcoolică. Boala ficatului gras non-alcoolic (FGNA) reprezintă un spectru de boli care variază de la steatoză simplă la steatohepatită non-alcoolică (NASH), fibroză și, în cele din urmă, ciroză hepatică. In steatohepatita non-alcoolică regăsim inflamație si leziuni la nivelul ficatului, în plus față de steatoza hepatică. Examinarea ultrasonografică nu poate diferenția cele 2 entitati.

Steatoza hepatică non-alcoolică si steatohepatita non-alcoolică pot fi boli silențioase, fără niciun simptom sau cu simptome foarte ușoare, cum ar fi oboseala în stadiile incipiente ale bolii. Adesea, primul semn de boală hepatică apare după mulți ani de evoluție atunci când ciroza se instalează.

Boala este in general asimptomatică.

Ecografia oferă cele mai bune rezultate diagnostice atunci când steatoza afectează mai mult de 30% din ficat, astfel aceasta relevă aspecte sugestive de steatoză la peste 16% dintre persoanele sănătoase neobeze și la aproximativ 95% dintre persoanele obeze care consumă alcool. Cu toate acestea, are o sensibilitate limitată pentru a detecta steatoza care afectează mai puțin de 20% din ficat și pentru a detecta steatoza la pacienții obezi cu un IMC (indice de masa corporală) > 40 kg/m2.

Pentru diagnosticarea steatozei hepatice trebuie sa ținem cont de anumiți parametri ecografici și anume: luminozitatea parenchimului, contrastul dintre ficat și rinichi (atunci când este vizualizat alături de rinichi, un ficat normal și sănătos ar trebui să aibă un nivel de luminozitate egal cu cel al rinichiului, dimpotrivă, un ficat gras poate apărea vizibil mai luminos decât rinichiul), atenuarea profundă a fasciculului, ecogenitatea pereții vaselor și a peretelui vezicii biliare.

Gradurile steatozei hepatice:
gradul I: ecogenitate hepatică crescută în mod difuz, dar ecogenitatea periportală și diafragmatică este încă apreciabilă.
gradul II: ecogenitate hepatică crescută în mod difuz, care întunecă ecogenitatea periportală, dar ecogenitatea diafragmatică este încă apreciabilă.
gradul III: ecogenitate hepatică crescută în mod difuz, care ascunde atât ecogenitatea periportală, cât și cea diafragmatică.

Complicațiile stetatohepatitei non-alcoolice

1. Fibroza și ciroza

Inflamația și deteriorarea celulelor hepatice care apar în cazul NASH pot cauza probleme grave. Ficatul inflamat va începe să se cicatrizeze, un proces numit fibroză. Dacă nu este tratat, țesutul cicatricial va continua să înlocuiască țesutul hepatic sănătos, ducând la ciroză, care reprezintă o cicatrizare avansată, în stadiu tardiv. Aproximativ 20% dintre persoanele cu NASH vor evolua spre ciroză pe parcursul a câtorva ani.

Ecografia este foarte utila pentru screening-ul cirozei si poate evidentia anumite modificari ale parenchimului hepatic, cum ar fi: aspectul boselat, neregulat al conturului hepatic, ecostructura neomogenă sau nodulară, hipertrofia lobului caudat sau atrofia parenchimului hepatic, splina marită de volum (splenomegalie), hipertensiune portală cu mărirea calibrului venei porte, dezvoltarea circulației colaterale porto-cave sau prezența ascitei.

Odată ce a fost pus diagnosticul de ciroză, tratamentul se va concentra pe împiedicarea înrăutățirii stării pacientului. Ar putea fi posibilă oprirea sau încetinirea deteriorării hepatice. Medicii pot trata problemele de sănătate cauzate de ciroză cu medicamente, intervenții chirurgicale și alte proceduri medicale pentru a proteja tesutul hepatic sanatos restant.

2. Cancerul de ficat

Carcinomul hepatocelular (CHC) este cel mai frecvent tip de cancer hepatic primar. FGNA este acum considerată a treia cea mai frecventă cauză de CHC în Statele Unite, după hepatita C și boala hepatică indusă de alcool.

Hepatocarcinomul poate fi variabil în aparență la examenul ecografic, și anume, se poate prezenta ca o masă focală hipoecogenă în comparație cu parenchimul hepatic sau ca niște leziuni voluminoase, heterogene, datorită prezenței fibrozei, necrozei sau calcificărilor iar un halou periferic hipoecogen poate fi prezent.

Dacă leziunea este mică, este posibilă rezecția (hepatectomie parțială) și poate duce la remisiune. Capacitatea remarcabilă a ficatului de a se regenera înseamnă că până la două treimi din ficat poate fi rezecat. Transplantul de ficat este, de asemenea, o opțiune curativă.

3. Insuficiență hepatică

Insuficiența hepatică reprezintă faptul că ficatul își pierde sau și-a pierdut toate funcțiile. Mortalitatea este ridicată în insuficiența hepatică acută, de ~50% (interval 30-70%), transplantul hepatic fiind considerat tratamentul definitiv.

Importanța monitorizării ecografice

Ecografia este cea mai simplă metodă de diagnostic a steatozei. Un diagnostic cât mai timpuriu al steatozei hepatice ajută la tratarea și implicit la prevenirea complicațiilor acesteia. Studiile au arătat o bună concordanță între clasificarea ecografică și stadiul histopatologic, precum și faptul că, pentru detectarea steatozei, ecografia are o sensibilitate de 89% și o specificitate de 93%.

Monitorizarea ecografică aduce informații valoroase despre starea ficatului și astfel poate ghida clinicianul să adopte cea mai bună decizie terapeutică.

Prevenția steatozei hepatice

În acest moment, nu există medicamente pentru tratamentul steatozei hepatice. În următorii ani, se preconizează că vor fi disponibile mai multe medicamente pentru tratamentul acesteia.

Cu toate acestea, ea poate fi atât prevenită, cât și tratată prin modificări ale stilului de viață. Pierderea în greutate, realizată printr-o combinație de reducere a caloriilor, exerciții fizice și o alimentație sănătoasă este principala metoda de prevenție. Pierderea în greutate poate reduce grăsimea și inflamația din ficat. În funcție de cauza care stă la baza bolii, precum și de starea generală de sănătate a unei persoane, medicii pot recomanda ajustări cum ar fi:
-limitarea consumului de alcool;
– o dieta bazata pe alimente sanatoase, de evitat sunt alimentele procesate si cele de origine animală, cum ar fi carnea roșie, care este bogată în grăsimi saturate, creșterea consumului de alimente de origine vegetală, cum ar fi fasolea, legumele și nucile; limitarea consumului de zahăr si sare;
creșterea activității fizice– exercițiile fizice sunt importante din mai multe motive: acestea pot ajuta la controlul greutății, pot stimula sistemul imunitar și pot atenua stresul și depresia; se recomandă cel puțin 30 de minute în majoritatea zilelor din săptămână;
– precauție în ceea ce privește administrarea de suplimente alimentare; anumite vitamine și minerale – cum ar fi vitaminele A, fierul și niacina – pot fi dăunătoare pentru ficat în doze mai mari decât cele necesare sau prescrise;
vaccinarea împotriva hepatitei A și a hepatitei B;

In concluzie, diagnosticul precoce al steatozei hepatice este esențial, deoarece pacienții diagnosticați în stadiul incipient al bolii răspund mai bine la tratament si au un prognostic mult mai bun.

Bibliografie
1. P. Angulo, Nonalcoholic fatty liver disease, N Engl J Med, 346 (2002), pp. 1221-1231
2. G. Marchesini, E. Bugianesi, G. Forlani, F. Cerrelli, M. Lenzi, R. Manini, et al., Nonalcoholic fatty liver, steatohepatitis and the metabolic syndrome, Hepatology, 37 (2003), pp. 917-923
3. Saadeh S, Younossi ZM, Remer EM, et al. The utility of radiological imaging in nonalcoholic fatty liver disease. Gastroenterology. 2002;123:745–750.
4. NASH Treatment – American Liver Foundation

Distribuie:

Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați

Program:
Luni – Vineri : 10.00 – 19.30

din aceeași categorie
abdominal-ultrasound

ECOGRAFIA ABDOMINALĂ

Ecografia abdominală reprezintă o examinare a abdomenului cu ajutorul ultrasunetelor, utilizată ca metodă de primă intenție în investigarea patologiei abdominale,

mai multe »
Categorii articole