În anul 2013, AAOS (American Academy of Orthopedic Surgeons) a făcut recomandări împotriva folosirii injecțiilor cu acid hialuronic, datorită lipsei unor studii suficient de bine documentate și cu factor de impact mic.

Cu toate acestea, studiile din 2021 și 2022 au arătat că de fapt, numărul de pacienți care au beneficiat de această procedură a crescut conform ICJR (International Congress of Joint Replacement).

Un review efectuat în 2015 a indicat că suplimentarea articulară cu acid hialuronic a facilitat producția acestuia la nivelul sinoviocitelor. Mai mult de atât, a redus sinteza mediatorilor chimici proinflamatori și a metaloproteinazelor, care sunt implicate în patogeneza artrozelor.

Un alt studiu a indicat  faptul că acidul hialuronic poate modifica structura cartilajului. Astfel, unor pacienți cărora le-a fost administrat acid hialuronic (20 mg/2 ml) la 5 săptămâni timp de 6 luni, la evaluarea prin micro-artroscopie și analiza morfologică a fragmentelor prelevate s-a constatat ca 60% din pacienți nu au avut nicio modificare, 32.5% au avut o îmbunătățire a structurii cartilajului, iar 7.5% au avut o degradare a structurii acestuia. Aceste modificări structurale au fost însoțite de reducere semnificativa a inflamației membranei sinoviale.

Alte studii au concluzionat că injecțiile intra-articulare cu acid hialuronic au întârziat intervențiile chirurgicale de artroplastie de genunchi și sold, perioadele de timp variind între 12 luni și 5 ani.

Studiul AMELIA (Osteo Arthritis Modyfing Effects of Long Term Intra-articular Adant) din 2011 concluzionează faptul că infiltrațiile cu acid hialuronic pot fi folosite și ca terapie de lungă durată.

Considerăm așadar că folosirea  judicioasă, respectând indicațiile, condițiile de asepsie și antisepsie reprezintă o opțiune terapeutică folositoare în tratamentul bolii artrozice.

Mai mult de atât, pentru că este o procedură bine tolerată, relativ ieftină, care poate amâna intervențiile chirurgicale de protezare, pot deveni o variantă terapeutică pe termen lung.