Sindromul de bandeletă iliotibială, cunoscut frecvent și ca ITBS sau „genunchiul alergătorului", este una dintre cele mai comune cauze de durere pe partea externă a genunchiului, mai ales la alergători. Problema apare atunci când bandeleta iliotibială, o structură fibroasă care coboară pe partea laterală a coapsei până sub genunchi, este solicitată repetitiv și începe să irite zona în care trece peste epicondilul femural lateral. Momentul de tensiune maximă este în jur de 30 de grade de flexie a genunchiului — exact într-un interval foarte folosit în alergare.[1]
Ce veți găsi în acest articol: de ce apare sindromul de bandeletă iliotibială, ce factori biomecanici și de antrenament contează, cum se tratează corect, ce rol au infiltrațiile și PRP, și cum se revine progresiv la alergare.
De ce apare — factori biomecanici și greșeli de antrenament
Deși mulți pacienți cred că este vorba doar despre „o inflamație locală", în realitate sindromul apare pe fondul unei combinații între factori biomecanici și factori de antrenament.
Slăbiciunea musculaturii gluteale
Un rol important îl are slăbiciunea sau inhibarea musculaturii gluteale laterale, în special a abductorilor șoldului. Când acești mușchi nu controlează bine bazinul și coapsa în timpul alergării, crește stresul aplicat pe bandeleta iliotibială.[1,2] Studii biomecanice au arătat că nu doar cât se întinde această structură contează, ci mai ales viteza cu care apare deformarea ei repetitivă în timpul alergării.[3]
Greșeli de antrenament
Alergarea repetată în aceeași direcție pe pistă, creșterea prea rapidă a kilometrilor săptămânali, alergarea în pantă descendentă sau schimbările bruște de ritm, distanță ori teren pot favoriza apariția durerii.[1,4] Problema nu apare întotdeauna pentru că pacientul „aleargă prea mult", ci adesea pentru că organismul este expus prea repede la un tip de solicitare pe care încă nu îl controlează bine.
Tratamentul — faza acută
Tratamentul este, în marea majoritate a cazurilor, conservator. În faza acută, este importantă modificarea activității — reducerea sau oprirea temporară a alergării care provoacă simptome — aplicarea de gheață și, în unele cazuri, folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene.[1,5]
Dacă durerea este importantă sau persistă, infiltrațiile cu corticosteroid pot fi utile pe termen scurt. Un studiu controlat a arătat că injectarea unui corticosteroid în punctul de maximă durere a redus semnificativ durerea la alergare la 7 și 14 zile comparativ cu anestezicul local singur.[6]
Recuperarea medicală — cheia tratamentului
După ce faza dureroasă începe să se calmeze, accentul se mută pe stretching, terapia țesuturilor moi și corectarea restricțiilor miofasciale.[7] Un studiu recent a sugerat că eliberarea miofascială asociată cu întărirea șoldului poate accelera scăderea durerii comparativ cu exercițiile de forță singure.[8]
Cea mai importantă parte a tratamentului rămâne recuperarea activă. Exercițiile trebuie să urmărească în special întărirea abductorilor șoldului și îmbunătățirea controlului pelvisului și coapsei în timpul mișcării.[1,7] Scopul nu este doar să dispară durerea, ci să fie corectată cauza biomecanică ce a dus la apariția ei.
La ReumaDiagnostic, programul de recuperare pentru sindromul de bandeletă iliotibială este construit individual de echipa de fizioterapie și kinetoterapie: evaluarea biomecanică, exerciții progresive de întărire a șoldului, terapie manuală, eliberare miofascială și plan de revenire la alergare. Echipa dispune de TECAR și laser terapeutic pentru controlul durerii în faza acută.
Revenirea la alergare
Revenirea la alergare trebuie făcută treptat. De obicei, se începe cu alergare din două în două zile, cu evitarea pantelor și a antrenamentelor intense, apoi se crește progresiv frecvența și intensitatea.[7]
Interesant: Unele date biomecanice sugerează că pașii mai rapizi și mai scurți pot fi mai bine tolerați decât joggingul lent.[1] Reluarea alergării nu înseamnă întotdeauna „mai încet este mai bine" — progresia trebuie ghidată de simptome și de controlul mișcării.
Prognostic și durata recuperării
Cu o abordare terapeutică completă, majoritatea pacienților se recuperează în aproximativ 6 săptămâni.[1] Totuși, în lipsa unui tratament adecvat, simptomele pot persista 2 până la 6 luni.[4,10] Afecțiunea nu este gravă în sine, dar poate deveni frustrantă și prelungită dacă pacientul continuă să alerge în durere fără să corecteze factorii care au dus la apariția problemei.
PRP — ce arată dovezile
Spre deosebire de alte afecțiuni musculoscheletale, în cazul sindromului de bandeletă iliotibială nu există dovezi specifice solide care să arate că PRP este eficient.[12,13] ITBS este în principal o problemă de suprasolicitare și fricțiune repetitivă, nu o tendinopatie degenerativă clasică, ceea ce face mai puțin clar rolul unei terapii biologice de acest tip.[1,7] Ghidurile recente menționează corticosteroidul ca opțiune injectabilă cu bază de dovezi, nu PRP.[6]
Când se ajunge la chirurgie
Doar un număr mic de pacienți ajung la chirurgie. Operația este rezervată cazurilor rare, refractare la tratament conservator bine condus, și constă de obicei în eliberarea sau alungirea porțiunii posterioare a bandeletei iliotibiale.[1,9] Chiar și în aceste situații, rezultatele pot fi bune, iar revenirea la alergare este de regulă posibilă în câteva săptămâni postoperator.[11]
Sinteză — opțiuni de tratament
| Opțiune | Faza | Ce arată dovezile |
|---|---|---|
| Modificarea activității + gheață + AINS | Acută | Primă linie; reducerea simptomelor[1,5] |
| Infiltrație cu corticosteroid | Acută (durere persistentă) | Reducere semnificativă a durerii la 7–14 zile[6] |
| Stretching + eliberare miofascială | Tranziție | Utilă ca parte a unui program mai amplu[7,8] |
| Întărirea abductorilor șoldului | Recuperare activă | Componenta esențială; corectează cauza biomecanică[1,2,7] |
| Revenire progresivă la alergare | Reintegrare | Din 2 în 2 zile, fără pante, progresie ghidată de simptome[7] |
| PRP | — | Nu există dovezi specifice pentru ITBS[12,13] |
| Chirurgie | Forme refractare | Foarte rar necesară[1,9] |
Concluzie
Sindromul de bandeletă iliotibială este o cauză frecventă de durere laterală de genunchi, mai ales la alergători, dar răspunde de obicei foarte bine la tratament conservator. Cheia nu este doar calmarea durerii, ci corectarea factorilor care au dus la apariția ei: control mai bun al șoldului, program de exerciții bine condus și o revenire progresivă la alergare. Infiltrațiile cu corticosteroid pot ajuta în cazurile mai dureroase, însă PRP nu este susținut de dovezile actuale. Cu tratamentul corect, majoritatea pacienților pot reveni la activitatea sportivă fără durere și fără limitări importante.[1,7]
Întrebări frecvente
Ce este sindromul de bandeletă iliotibială?
Este o afecțiune de suprasolicitare în care bandeleta iliotibială — o bandă fibroasă pe partea laterală a coapsei — irita zona unde trece peste epicondilul lateral al femurului. Apare mai ales la alergători și se manifestă prin durere pe partea externă a genunchiului.
De ce mă doare genunchiul pe exterior când alerg?
Durerea laterală de genunchi la alergare este frecvent cauzată de sindromul de bandeletă iliotibială. Apare de obicei din cauza slăbiciunii abductorilor șoldului combinată cu greșeli de antrenament — creștere prea rapidă a volumului, alergare pe pante sau pe piste cu curbe.
Cât durează recuperarea?
Cu tratament complet — modificarea activității, exerciții de întărire a șoldului, terapie manuală și revenire progresivă — majoritatea pacienților se recuperează în aproximativ 6 săptămâni. Fără tratament adecvat, simptomele pot persista 2–6 luni.
Pot să continui să alerg dacă am ITBS?
În faza acută, este important să reduceți sau să opriți temporar alergarea care provoacă simptome. Revenirea se face treptat, din două în două zile, cu evitarea pantelor și creștere progresivă. Alergarea în durere fără corectarea factorilor cauzali prelungește semnificativ recuperarea.
Ce exerciții ajută în sindromul de bandeletă iliotibială?
Exercițiile de întărire a abductorilor șoldului sunt componenta esențială. Se adaugă stretching, exerciții de control al pelvisului și coapsei, antrenament funcțional care reproduce mecanica alergării. Eliberarea miofascială poate accelera rezultatele când este combinată cu exercițiile de forță.
PRP funcționează pentru sindromul de bandeletă iliotibială?
Nu există dovezi specifice solide care să susțină eficacitatea PRP pentru această afecțiune. ITBS este o problemă de suprasolicitare și fricțiune, nu o tendinopatie degenerativă clasică. Ghidurile recente recomandă corticosteroidul ca opțiune injectabilă, nu PRP.
Când trebuie să merg la medic pentru durerea laterală de genunchi?
Evaluarea de specialitate este recomandată când durerea persistă mai mult de 1–2 săptămâni în ciuda pauzei de alergare, când limita activitățile zilnice, când apare umflătură sau instabilitate la nivelul genunchiului, sau când nu răspunde la măsurile simple.
Evaluare și recuperare pentru sindromul de bandeletă iliotibială
La ReumaDiagnostic, durerea laterală de genunchi la alergători este evaluată și tratată printr-o abordare integrată: diagnostic clinic, ecografie musculoscheletală și program de recuperare individualizat — evaluare biomecanică, kinetoterapie, terapie manuală și plan de revenire progresivă la alergare.
📞 0336.991
Programare onlineReferințe
- Fredericson M, Wolf C. Iliotibial Band Syndrome in Runners: Innovations in Treatment. Sports Medicine. 2005;35(5):451–459. doi:10.2165/00007256-200535050-00006.
- Foch E, Brindle RA, Pohl MB. Lower Extremity Kinematics During Running and Hip Abductor Strength in Iliotibial Band Syndrome. Gait & Posture. 2023;101:73–81. doi:10.1016/j.gaitpost.2023.02.001.
- Hamill J, Miller R, Noehren B, Davis I. A Prospective Study of Iliotibial Band Strain in Runners. Clinical Biomechanics. 2008;23(8):1018–1025. doi:10.1016/j.clinbiomech.2008.04.017.
- Sutker AN, Barber FA, Jackson DW, Pagliano JW. Iliotibial Band Syndrome in Distance Runners. Sports Medicine. 1985;2(6):447–451. doi:10.2165/00007256-198502060-00005.
- Khaund R, Flynn SH. Iliotibial Band Syndrome: A Common Source of Knee Pain. American Family Physician. 2005;71(8):1545–1550.
- Benzon HT, Provenzano DA, Nagpal A, et al. Use and Safety of Corticosteroid Injections in Joints and Musculoskeletal Soft Tissue. Regional Anesthesia and Pain Medicine. 2025. doi:10.1136/rapm-2024-105656.
- Fredericson M, Weir A. Practical Management of Iliotibial Band Friction Syndrome in Runners. Clinical Journal of Sport Medicine. 2006;16(3):261–268. doi:10.1097/00042752-200605000-00013.
- Ming Z, Dong G, Luo L, Yuan L, Li Y. The Combined Effect of Myofascial Release and Hip Strength Training on Iliotibial Band Syndrome. Complementary Therapies in Medicine. 2025:103274. doi:10.1016/j.ctim.2025.103274.
- Strauss EJ, Kim S, Calcei JG, Park D. Iliotibial Band Syndrome: Evaluation and Management. Journal of the American Academy of Orthopaedic Surgeons. 2011;19(12):728–736. doi:10.5435/00124635-201112000-00003.
- Mulvad B, Nielsen RO, Lind M, Ramskov D. Diagnoses and Time to Recovery Among Injured Recreational Runners in the RUN CLEVER Trial. PLoS One. 2018;13(10):e0204742. doi:10.1371/journal.pone.0204742.
- Noble CA. Iliotibial Band Friction Syndrome in Runners. American Journal of Sports Medicine. 1980;8(4):232–234. doi:10.1177/036354658000800403.
- Sheean AJ, Anz AW, Bradley JP. Platelet-Rich Plasma: Fundamentals and Clinical Applications. Arthroscopy. 2021;37(9):2732–2734. doi:10.1016/j.arthro.2021.07.003.
- Finnoff JT, Awan TM, Borg-Stein J, et al. American Medical Society for Sports Medicine Position Statement: Principles for the Responsible Use of Regenerative Medicine in Sports Medicine. Clinical Journal of Sport Medicine. 2021;31(6):530–541. doi:10.1097/JSM.0000000000000973.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
