Autor: Dr. Sârbu Mihaela — Medic Primar Reumatologie

Spondilartrita axială este o boală inflamatorie cronică a coloanei și a articulațiilor sacroiliace, care apare cel mai frecvent la persoane tinere. Afectează aproximativ 1% din populația adultă și, din păcate, diagnosticul se pune adesea cu ani de întârziere.[1]

Pentru majoritatea pacienților, totul începe cu o durere de spate pusă inițial pe seama unor cauze banale: oboseala, sedentarismul, o postură greșită sau salteaua — o explicație pe care o auzim des în cabinet. La prima vedere pare o problemă obișnuită, dar, pe măsură ce trece timpul, apar semne care nu se potrivesc cu o durere mecanică: persistă luni întregi, trezește pacientul în a doua parte a nopții și se ameliorează cu mișcarea, nu cu odihna.[1][2]

Ce veți găsi în acest articol: cum arată durerea de spate inflamatorie, când trebuie să ajungeți la reumatolog, ce legătură este între spondilartrita axială și spondilita anchilozantă, cum se pune diagnosticul astăzi și ce opțiuni terapeutice există.

~1%
din adulți au spondilartrită axială[1]
<45 ani
vârsta tipică de debut[1][2]
>80%
au durere lombară inflamatorie[1]
30-66%
au și manifestări periferice[1][2]

Cum arată durerea de spate inflamatorie

Nu orice durere lombară înseamnă spondilartrită axială. Însă, atunci când durerea are câteva trăsături tipice, merită evaluată de un reumatolog. Profilul clasic al durerii inflamatorii este:[1][2][3]

  • Apare înaintea vârstei de 45 de ani
  • Durează peste 3 luni
  • Se instalează treptat, nu brusc
  • Este însoțită de rigiditate matinală care durează cel puțin 30 de minute
  • Se ameliorează cu mișcarea, nu cu odihna
  • Poate trezi pacientul în a doua parte a nopții
  • Cedează bine la antiinflamatoare

Acest tipar este prezent la peste 80% dintre pacienți și, de multe ori, este primul indiciu că nu este vorba despre o durere mecanică simplă.[1]

În stadiile precoce, examenul clinic poate părea aproape normal, mai ales dacă boala afectează exclusiv scheletul axial. Cu timpul, apar limitarea mobilității coloanei, scăderea flexibilității și reducerea funcției fizice.[2] Această evoluție lentă este una dintre explicațiile pentru care diagnosticul întârzie: simptomele există, dar semnele obiective nu sunt evidente de la început.

Spondilartrita axială nu este doar despre spate

Coloana și sacroiliacele sunt în centrul bolii, dar afectarea depășește adesea scheletul axial. Între 30% și 66% dintre pacienți au manifestări periferice:[1][2]

  • Artrită periferică — de obicei mono- sau oligoartrită asimetrică, afectând preferențial membrele inferioare
  • Entezită — durere la inserția tendoanelor pe os, cel mai adesea la tendonul lui Ahile sau la fascia plantară
  • Dactilită — inflamația unui deget întreg, cunoscută popular ca „deget în cârnat"

La acestea se adaugă afecțiunile asociate, care apar la o proporție semnificativă dintre pacienți: psoriazis, uveită anterioară (inflamația unei părți a ochiului) și boală inflamatorie intestinală — boala Crohn sau rectocolita ulcero-hemoragică.[1][3][8] Uveita anterioară acută apare, de-a lungul vieții, la 30-45% dintre pacienții cu spondilită anchilozantă.[3]

De reținut: un pacient care se prezintă cu dureri lombare persistente și are, în antecedente, psoriazis, o uveită repetată sau o boală inflamatorie intestinală ar trebui evaluat pentru spondilartrită axială.

Spondilită anchilozantă și spondilartrită axială — aceeași boală, etape diferite

Există o confuzie frecventă legată de acești doi termeni. Astăzi, spondilita anchilozantă nu mai este considerată o boală separată, ci un subtip al spondilartritei axiale. Spondilartrita axială este termenul-umbrelă, sub care se regăsesc două forme:[1][2][3]

Formă Ce arată imagistica Ce simte pacientul
Non-radiografică RMN pozitiv; radiografie normală sau aproape normală[1][4] Simptome similare cu forma radiografică[3][5]
Radiografică (spondilita anchilozantă) Sacroileită vizibilă pe radiografie[1][2] Simptome + uneori limitare de mobilitate mai evidentă

Diferența dintre cele două este, în esență, imagistică, nu clinică. Pacienții pot avea simptome similare și nevoi terapeutice asemănătoare, indiferent de ce arată radiografia.[3][5] Termenul „spondilită anchilozantă" descrie, practic, o etapă mai avansată, în care inflamația cronică a dus deja la anchiloză și la deformări vizibile pe radiografie.[2][3]

Consecința practică este simplă: un diagnostic pus târziu înseamnă, frecvent, o boală care a ajuns deja în zona radiografică, cu impact funcțional mai sever.

Diagnosticul nu se pune cu un singur test

Nu există un test unic care să confirme sau să excludă spondilartrita axială. Criteriile ASAS și criteriile New York modificate sunt instrumente utile în cercetare, dar nu înlocuiesc evaluarea clinică făcută de reumatolog.[1][2][5][6]

În practică, diagnosticul se construiește din recunoașterea unui tipar: durere lombară cronică la o persoană tânără, cu caracter inflamator, eventual asociată cu artrită periferică, entezită, dactilită, psoriazis, uveită, boală inflamatorie intestinală sau cu antecedente familiale de spondilartropatii.[1][2]

Ce aduc analizele de laborator

HLA-B27 este un marker genetic asociat cu spondilartrita axială, dar interpretarea lui trebuie făcută cu atenție. Un rezultat pozitiv nu înseamnă automat că pacientul are spondilartrită — markerul este prezent și la 6-8% din populația generală, la persoane care nu vor dezvolta niciodată boala. HLA-B27 are valoare diagnostică doar corelat cu un tablou clinic sugestiv; fără simptome, el nu este un motiv de diagnostic.[1]

La fel, un rezultat negativ nu exclude spondilartrita axială. Sensibilitatea HLA-B27 este în jur de 50%, ceea ce înseamnă că o parte semnificativă dintre pacienți au boala fără să aibă acest marker pozitiv.[1]

Proteina C reactivă (PCR) poate fi crescută, dar doar la aproximativ o treime dintre pacienți. Un pacient poate avea spondilartrită axială cu analize aparent normale, ceea ce este o capcană frecventă în practică.[1]

De ce RMN-ul a schimbat diagnosticul

Radiografia de sacroiliace poate evidenția sacroileita, dar sensibilitatea este modestă, în jur de 66% — multe cazuri precoce nu se văd pe radiografie.[1] RMN-ul este mult mai util în diagnosticul precoce, pentru că detectează inflamația activă înainte ca modificările structurale să devină vizibile pe radiografie. Pentru sacroileită, RMN-ul are o sensibilitate de aproximativ 78% și o specificitate de 88%.[1][4]

Practic, RMN-ul a permis diagnosticarea formei non-radiografice — etapa în care inflamația există, dar nu a produs încă anchiloza vizibilă. Tocmai acești pacienți au cel mai mult de câștigat dintr-o intervenție precoce.

Tratamentul — pe scurt

Tratamentul urmărește două obiective: controlul inflamației și păstrarea funcției pe termen lung. Nu este doar despre durerea de spate — este despre prevenirea dizabilității.

În linii mari, abordarea terapeutică se construiește pe trei direcții:[2][3][5]

  • Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) — prima linie pentru durere și rigiditate. Mai puțin de un sfert dintre pacienți obțin control complet doar cu AINS.[1]
  • Kinetoterapie și exercițiu fizic regulat — parte reală din tratament, nu simplă recomandare. Planul este construit de medicul de recuperare medicală și executat de fizioterapeut sau kinetoterapeut.[1][5][6]
  • Terapii avansate (biologice și inhibitori JAK) — când boala rămâne activă în ciuda AINS și există semne obiective de inflamație. Inhibitorii TNF, inhibitorii IL-17 și inhibitorii JAK au schimbat profund prognosticul bolii.[2][3][5]

Articol dedicat în pregătire: opțiunile terapeutice, alegerea între biologice, monitorizarea răspunsului și decizia când se escaladează tratamentul sunt discutate pe larg într-un articol separat, care va apărea în curând.

De ce contează diagnosticul precoce

În practică, intervalul de la primele simptome la diagnosticul corect este frecvent de 7-10 ani. Motivele sunt discutate pe larg într-un articol separat: De ce este spondilartrita diagnosticată cu întârziere.

Boala netratată sau tratată târziu lasă urme care nu mai pot fi întoarse. Inflamația cronică poate duce la formarea sindesmofitelor — punți osoase între vertebre — care reduc progresiv mobilitatea coloanei și pot produce anchiloză spinală.[1][2][3] Consecințele sunt rigiditatea severă, dizabilitatea funcțională și afectarea calității vieții.

Osteoporoza este frecventă, chiar și în formele non-radiografice. Combinația dintre fragilitatea osoasă și rigiditatea coloanei crește riscul de fracturi vertebrale, uneori cu consecințe neurologice grave.[3]

Pacienții cu spondilartrită axială au și un risc cardiovascular mai mare decât populația generală. Inflamația cronică, disfuncția endotelială și ateroscleroza accelerată contribuie la acest profil.[4][5] Pe măsură ce boala avansează, pot apărea și limitarea expansiunii toracice și dificultatea de a respira profund, prin afectarea articulațiilor costovertebrale.[8]

Diagnosticul precoce nu este un detaliu tehnic, ci un obiectiv clinic cu impact real asupra vieții pacientului.

Monitorizarea bolii în timp

Odată pus diagnosticul, spondilartrita axială nu se tratează „după cum se simte pacientul". Activitatea bolii și impactul funcțional se evaluează prin scoruri validate, recomandate de ghidul ASAS-EULAR, atât pentru ghidarea tratamentului, cât și pentru justificarea terapiilor biologice la evaluările CNAS.[5]

Cele trei scoruri folosite curent în practică sunt:

  • BASDAI (Bath Ankylosing Spondylitis Disease Activity Index) — un chestionar de 6 întrebări, completat de pacient, care reflectă activitatea bolii resimțită în ultima săptămână: oboseala, durerea spinală, durerea articulațiilor periferice, sensibilitatea la atingere, intensitatea și durata rigidității matinale.
  • BASFI (Bath Ankylosing Spondylitis Functional Index) — evaluează capacitatea funcțională printr-o serie de întrebări despre activități zilnice (aplecat, ridicat obiecte, urcat scări, statul în picioare).
  • ASDAS (Ankylosing Spondylitis Disease Activity Score) — combină informația clinică raportată de pacient cu un marker obiectiv de inflamație (PCR sau VSH). Este standardul actual pentru clasificarea activității bolii și pentru deciziile de escaladare terapeutică.[5]

📊 Calculatoare online pentru monitorizarea activității bolii:

Scorurile pot fi salvate și urmărite în timp — sunt utile la fiecare control de rutină.

Când să consultați un reumatolog

Evaluarea reumatologică este recomandată dacă aveți:

  • Durere lombară persistentă de peste 3 luni, cu debut înainte de 45 de ani
  • Durere de spate care vă trezește noaptea și se ameliorează cu mișcarea
  • Rigiditate matinală marcată la nivelul coloanei
  • Artrită periferică asimetrică, dactilită sau dureri la inserția tendoanelor
  • Psoriazis, uveită recurentă sau boală inflamatorie intestinală asociate cu dureri lombare
  • Antecedente familiale de spondilită anchilozantă sau spondilartrită axială

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre spondilartrita axială și spondilita anchilozantă?

Spondilartrita axială este termenul-umbrelă pentru întreaga boală și include două forme: forma non-radiografică (simptome prezente, radiografie normală sau aproape normală, RMN poate arăta inflamație) și forma radiografică, cunoscută ca spondilită anchilozantă (modificări structurale vizibile pe radiografie). Diferența este imagistică, nu clinică.

Cum îmi dau seama că durerea mea de spate este inflamatorie?

Durerea inflamatorie apare înainte de 45 de ani, durează peste 3 luni, se instalează treptat, este însoțită de rigiditate matinală prelungită, se ameliorează cu mișcarea și nu cu odihna și poate trezi pacientul în a doua parte a nopții. Dacă bifați mai multe dintre aceste puncte, merită o evaluare reumatologică.

Dacă HLA-B27 este negativ, se exclude spondilartrita axială?

Nu. HLA-B27 are o sensibilitate de aproximativ 50%, ceea ce înseamnă că poate fi negativ la mulți pacienți cu boală reală. Diagnosticul se bazează pe tabloul clinic, pe imagistică (RMN și radiografie) și pe alte analize, nu doar pe acest marker.

De ce se recomandă RMN și nu doar radiografie?

Radiografia vede doar modificările structurale, care apar după ani de inflamație. RMN-ul detectează inflamația activă mult mai devreme, chiar înainte ca radiografia să fie modificată. RMN-ul a fost cel care a permis diagnosticul formei non-radiografice — etapa în care tratamentul are cel mai mare beneficiu.

Spondilartrita axială se vindecă?

Nu este o boală care se vindecă definitiv, dar se controlează foarte bine cu tratamentul modern. Mulți pacienți ajung la remisiune parțială sau completă cu terapii biologice, combinate cu exercițiu fizic și AINS când este nevoie. Diagnosticul precoce și tratamentul consecvent fac diferența majoră în prognostic.

Este permis exercițiul fizic dacă am spondilartrită axială?

Nu doar că este permis — este recomandat și face parte din tratament. Exercițiile adaptate mențin mobilitatea coloanei, reduc rigiditatea și îmbunătățesc calitatea vieții. Planul de kinetoterapie este stabilit de medicul de recuperare medicală și executat de fizioterapeut sau kinetoterapeut.

Ce înseamnă dacă am uveită sau psoriazis asociate cu dureri lombare?

Asocierea dintre uveită (mai ales recurentă), psoriazis sau boală inflamatorie intestinală și durerea lombară cronică la un adult tânăr este sugestivă pentru spondilartrită axială. Aceste afecțiuni fac parte din spectrul bolilor spondiloartritice și ar trebui să determine o evaluare reumatologică.

Cât durează până se pune diagnosticul corect?

Din păcate, intervalul de la primele simptome la diagnostic este frecvent de ani de zile. Cauzele sunt multiple: simptome inițial nespecifice, radiografii normale în fazele precoce, analize normale la unii pacienți și adresarea inițială la alte specialități. Recunoașterea profilului clinic sugestiv și folosirea RMN-ului ajută la scurtarea acestei perioade.

Evaluare reumatologică la ReumaDiagnostic

Dacă durerea dumneavoastră de spate se potrivește cu profilul descris, o evaluare reumatologică aduce claritate. Consultul include examen clinic, analize de laborator orientate (inclusiv HLA-B27 și markeri de inflamație), ecografie musculoscheletală utilă pentru enteze și articulațiile periferice, radiografie și, la nevoie, RMN pentru diagnosticul precoce al sacroileitei.

📞 0336.991

Programare online

Referințe

  1. Bittar M, Deodhar A. Axial Spondyloarthritis: A Review. JAMA. 2025;333(5):408-420. doi:10.1001/jama.2024.20917.
  2. Navarro-Compán V, Sepriano A, Capelusnik D, Baraliakos X. Axial Spondyloarthritis. Lancet. 2025;405(10473):159-172. doi:10.1016/S0140-6736(24)02263-3.
  3. Taurog JD, Chhabra A, Colbert RA. Ankylosing Spondylitis and Axial Spondyloarthritis. The New England Journal of Medicine. 2016;374(26):2563-74. doi:10.1056/NEJMra1406182.
  4. Dougados M, Baeten D. Spondyloarthritis. Lancet. 2011;377(9783):2127-37. doi:10.1016/S0140-6736(11)60071-8.
  5. Ramiro S, Nikiphorou E, Sepriano A, et al. ASAS-EULAR Recommendations for the Management of Axial Spondyloarthritis: 2022 Update. Annals of the Rheumatic Diseases. 2023;82(1):19-34. doi:10.1136/ard-2022-223296.
  6. Ortolan A, Webers C, Sepriano A, et al. Efficacy and Safety of Non-Pharmacological and Non-Biological Interventions: A Systematic Literature Review Informing the 2022 Update of the ASAS/EULAR Recommendations. Annals of the Rheumatic Diseases. 2023;82(1):142-152. doi:10.1136/ard-2022-223297.
  7. Ward MM, Deodhar A, Gensler LS, et al. 2019 Update of the ACR/SAA/SPARTAN Recommendations for the Treatment of Ankylosing Spondylitis and Nonradiographic Axial Spondyloarthritis. Arthritis & Rheumatology. 2019;71(10):1599-1613. doi:10.1002/art.41042.
  8. MedlinePlus. Ankylosing spondylitis. National Library of Medicine.
  9. Sen R, Caplan L, Danila MI. Cardiovascular Disease in Spondyloarthritis: A Narrative Review of Risk Factors and the Effect of Treatments. Current Opinion in Rheumatology. 2024;36(2):95-107. doi:10.1097/BOR.0000000000000999.
  10. Prati C, Demougeot C, Guillot X, et al. Vascular Involvement in Axial Spondyloarthropathies. Joint Bone Spine. 2019;86(2):159-163. doi:10.1016/j.jbspin.2018.05.003.
  11. Bengtsson K, Forsblad-d'Elia H, Lie E, et al. Are Ankylosing Spondylitis, Psoriatic Arthritis and Undifferentiated Spondyloarthritis Associated With an Increased Risk of Cardiovascular Events? A Prospective Nationwide Population-Based Cohort Study. Arthritis Research & Therapy. 2017;19(1):102. doi:10.1186/s13075-017-1315-z.
  12. Weber BN, Paik JJ, Aghayev A, et al. Novel Imaging Approaches To Cardiac Manifestations of Systemic Inflammatory Diseases: JACC Scientific Statement. Journal of the American College of Cardiology. 2023;82(22):2128-2151. doi:10.1016/j.jacc.2023.09.819.
  13. Rueda-Gotor J, Ferraz-Amaro I, Genre F, et al. Cardiovascular and Disease-Related Features Associated With Extra-Articular Manifestations in Axial Spondyloarthritis. A Multicenter Study of 888 Patients. Seminars in Arthritis and Rheumatism. 2022;57:152096. doi:10.1016/j.semarthrit.2022.152096.
  14. Hebeisen M, Micheroli R, Scherer A, et al. Spinal Radiographic Progression in Axial Spondyloarthritis and the Impact of Classification as Nonradiographic Versus Radiographic Disease. PLoS One. 2020;15(3):e0230268. doi:10.1371/journal.pone.0230268.
  15. Boel A, Molto A, van der Heijde D, et al. Do Patients With Axial Spondyloarthritis With Radiographic Sacroiliitis Fulfil Both the Modified New York Criteria and the ASAS Axial Spondyloarthritis Criteria? Annals of the Rheumatic Diseases. 2019;78(11):1545-1549. doi:10.1136/annrheumdis-2019-215707.
  16. Deodhar A, Strand V, Kay J, Braun J. The Term 'Non-Radiographic Axial Spondyloarthritis' Is Much More Important to Classify Than to Diagnose Patients With Axial Spondyloarthritis. Annals of the Rheumatic Diseases. 2016;75(5):791-4. doi:10.1136/annrheumdis-2015-208852.
  17. Rudwaleit M, van der Heijde D, Landewé R, et al. The Development of Assessment of SpondyloArthritis International Society Classification Criteria for Axial Spondyloarthritis (Part II): Validation and Final Selection. Annals of the Rheumatic Diseases. 2009;68(6):777-83. doi:10.1136/ard.2009.108233.
  18. Londono J, Pacheco-Tena C, Santos AM, et al. Differences Between Radiographic and Non-Radiographic Axial Spondyloarthritis Patients in a Mexican Cohort. Scientific Reports. 2024;14(1):10342. doi:10.1038/s41598-024-61001-w.
  19. Bubová K, Forejtová Š, Zegzulková K, et al. Cross-Sectional Study of Patients With Axial Spondyloarthritis Fulfilling Imaging Arm of ASAS Classification Criteria. BMJ Open. 2019;9(4):e024713. doi:10.1136/bmjopen-2018-024713.
  20. Deodhar A, van der Heijde D, Gensler LS, et al. Ixekizumab for Patients With Non-Radiographic Axial Spondyloarthritis (COAST-X): A Randomised, Placebo-Controlled Trial. Lancet. 2020;395(10217):53-64. doi:10.1016/S0140-6736(19)32971-X.
  21. Wang R, Gabriel SE, Ward MM. Progression of Nonradiographic Axial Spondyloarthritis to Ankylosing Spondylitis: A Population-Based Cohort Study. Arthritis & Rheumatology. 2016;68(6):1415-21. doi:10.1002/art.39542.
  22. Kwon OC, Kim YG, Park MC. Disease Course of Non-Radiographic Axial Spondyloarthritis: Data From a Long-Term Retrospective Observational Cohort. PLoS One. 2023;18(6):e0288153. doi:10.1371/journal.pone.0288153.
  23. Liao S, Zhu J, Cheng L, et al. Ankylosed Posterior Spinal Structures: The Catalyst for Syndesmophytes Growth and Impaired Spinal Mobility in Axial Spondyloarthritis. Rheumatology (Oxford). 2025;keaf199. doi:10.1093/rheumatology/keaf199.

Distribuie:

Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați

Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați

Programări: 0336 991
Programare online

Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00