Este ceva obișnuit ca un pacient cu spondilartrită să fie diagnosticat după 7-10 ani de la debutul durerilor. Această întârziere este datorată mai multor motive.
În primul rând, nu este trimis la Reumatolog-orice pacient cu durere cronică lombară debutata înaintea vârstei de 45 de ani trebuie să fi văzut măcar o dată un reumatolog.
Alt motiv pentru întârziere ar fi pentru că boala debutează de multe ori insidios, adică intensitatea durerilor nu este neapărat foarte mare de la început. Ce atrage atenția în mod deosebit este faptul că durerea apare în mod curios dimineața, și este mai severă dimineața; când toate durerile „obișnuite” în general dispar sau sunt mai puțin intense.
A doua caracteristică care ar trebui să ridice suspiciune de spondilartrită este faptul că durerea nu dispare în timp -este prezentă zilnic de mai mult de 3 luni.
Nu putem face diagnostic de spondilartrită doar pe baza prezenței durerii- trebuie să avem un argument concret- cuantificabil. Pentru a putea face diagnosticul de spondilartrită trebuie să obiectivăm inflamația la nivelul coloanei sau articulațiilor. Acest lucru se face prin investigațiile imagistice. Dacă vorbim despre articulațiile periferice (mâini, coate, umeri, picioare, glezne, genunchi, șolduri) se efectuează de rutină radiografie și ecografie musculoscheletala.
Modificările pe radiografie apar târziu, dar au o foarte mare importanță prognostică. Prezența de zone erodate la nivelul articulațiilor mici ale mâinilor și picioarelor, înseamnă boală agresivă și impun un tratament mult mai atent cu monitorizare strictă pentru a putea opri evoluția.
Ecografia este rapidă, poate fi făcută în cabinet o dată cu consultația, și pune în evidență fenomene de tip inflamator- inflamația articulației- sinovita, inflamația cămășii tendinoase- tenosinovită, inflamația inserției tendinoase-entezita, inflamația întregului deget- dactilită. Este utilă atât pentru diagnostic, când se prezintă pacientul pentru prima dată cât și pentru urmărire pentru a verifică dacă tratamentul este eficient sau pentru a diferenția între diferite tipuri de dureri.
Pentru coloana vertebrală și sacroiliace putem folosi radiografia – dar aici modificările apar tardiv, când sunt deja ireversibile; putem folosi rezonanța magnetică nucleară unde pot fi obiectivate leziuni specifice pentru spondilartrite. În privința RMN-ului, acesta trebuie să fie interpretat de un radiolog cu experiența în bolile musculoscheletale de tip inflamator, pentru că modificările în principal în primii ani de evoluție ai bolii pot fi subtile și ușor de confundat.
