Artroza mâinii și rizartroza

Mâna este una dintre cele mai fine și mai solicitate structuri ale corpului. O folosim permanent — pentru muncă, scris, condus, gătit, telefon, ridicat obiecte, închis nasturi sau deschis un borcan. Tocmai de aceea, atunci când apare durerea la nivelul degetelor sau la baza policelui, impactul asupra vieții de zi cu zi poate fi mult mai mare decât pare la prima vedere.

Artroza mâinii este o afecțiune degenerativă a articulațiilor mici ale mâinii, dar nu este o singură boală cu o singură formă. Poate afecta articulațiile interfalangiene ale degetelor, poate apărea sub formă nodulară, poate avea o formă erozivă mai agresivă sau poate interesa articulația de la baza degetului mare — prima articulație carpometacarpală. Când artroza afectează această articulație, vorbim despre rizartroză. Deși este frecvent numită „uzură", artroza mâinii nu este doar o consecință a vârstei: apare printr-o combinație de factori mecanici, genetici, hormonali și inflamatori locali.

Ce este rizartroza

Rizartroza este artroza articulației trapezo-metacarpiene, adică articulația dintre osul trapez și primul metacarpian, la baza degetului mare. Această articulație este foarte mobilă și permite policelui să se opună celorlalte degete, ceea ce face posibilă priza fină. Tocmai mobilitatea mare vine însă cu un cost: articulația este expusă la forțe importante, mai ales în mișcările repetitive de pensă și prindere.

În timp, cartilajul se poate deteriora, articulația devine dureroasă, apar inflamație locală, limitarea mobilității și scăderea forței de prindere, iar în stadii avansate deformare — uneori policele capătă o poziție modificată, cu aspect de „Z". Rizartroza este mai frecventă la femei, mai ales după menopauză, ceea ce sugerează un rol al factorilor hormonali, dar nu este o boală exclusiv feminină. Laxitatea ligamentară, instabilitatea articulației, solicitările mecanice repetitive și predispoziția genetică contribuie la apariția și progresia bolii.

Artroza degetelor și forma erozivă

Artroza mâinii poate afecta și articulațiile interfalangiene, cu noduli, deformări, rigiditate și durere la folosirea mâinii. Această formă nodulară este frecventă și poate avea impact estetic și funcțional.

O formă aparte este artroza erozivă, considerată un fenotip mai agresiv: durere, episoade de tumefacție, roșeață, rigiditate și leziuni erozive vizibile radiologic. Spre deosebire de artroza obișnuită, care evoluează lent, forma erozivă poate avea debut mai brusc și manifestări inflamatorii mai intense, fiind întâlnită frecvent la femei. Este important ca artroza erozivă să fie diferențiată de alte boli inflamatorii, cum sunt poliartrita reumatoidă sau artrita psoriazică — mecanismele, distribuția leziunilor și tratamentul sunt diferite, de aceea evaluarea clinică, radiografia și uneori analizele de sânge sunt importante când tabloul nu este clar.

De ce doare mâna în artroză

Durerea nu vine din cartilaj — acesta nu are terminații nervoase. Ea apare prin implicarea osului de dedesubt, a capsulei articulare, ligamentelor, sinovialei, tendoanelor și structurilor din jur. În rizartroză, instabilitatea articulației de la baza policelui produce microtraumatisme repetate, inflamație locală și suprasolicitarea structurilor vecine.

De aceea durerea este adesea legată de activitate: pacientul o simte când răsucește cheia, când stoarce o lavetă, când deschide un borcan, când folosește foarfeca sau când ține telefonul mult timp. În stadii avansate, durerea poate apărea și în repaus, iar mâna devine mai slabă. Scăderea forței de prindere este un simptom foarte supărător — pacientul începe să scape obiecte sau folosește cealaltă mână pentru gesturi pe care înainte le făcea automat. Această pierdere de funcție este unul dintre motivele pentru care tratamentul nu trebuie amânat până la deformare severă.

Diagnosticul

Diagnosticul artrozei mâinii este în mare parte clinic și imagistic. Medicul evaluează localizarea durerii, articulațiile afectate, prezența nodulilor, mobilitatea, forța de prindere, deformările și semnele de inflamație. În rizartroză, provocarea durerii prin mișcări de compresie și rotație la baza policelui orientează diagnosticul. Radiografia arată îngustarea spațiului articular, osteofitele, subluxația și eventualele eroziuni, dar severitatea radiografiei nu se potrivește întotdeauna cu severitatea durerii.

Uneori, mai ales când există suspiciunea altui diagnostic, sunt necesare investigații suplimentare. Durerea la baza policelui poate avea și alte cauze — tendinite, tenosinovita De Quervain, afectări neurologice sau sechele posttraumatice — de aceea diagnosticul corect este important înainte de a începe tratamentul.

Tratamentul conservator: prima etapă în cele mai multe cazuri

Pentru majoritatea pacienților cu rizartroză, tratamentul începe conservator. Scopul nu este să „șteargă" artroza, ci să reducă durerea, să scadă încărcarea articulației, să păstreze forța și funcția mâinii. Aceste principii fac parte din abordarea generală a artrozei — pe care o detaliem în ghidul de tratament al artrozei fără operație — aplicate aici specific mâinii.

Tratamentul conservator modern este multimodal: educație, protecția articulației, modificarea activităților, exerciții, orteză, medicație și, în unele cazuri, infiltrații. Un studiu cu 270 de pacienți a arătat că un program multimodal (modificarea solicitării, orteză, antiinflamatoare, fizioterapie, exerciții) a îmbunătățit dizabilitatea în toate stadiile, iar 19% dintre pacienți au ajuns ulterior la chirurgie. Mai mult, o reducere mai bună a durerii în timpul tratamentului conservator a fost asociată cu o rată mai mică de conversie către operație. La urmărirea de peste 5 ani, rezultatele s-au menținut pentru durere și activitățile zilnice, deși aproximativ 22% dintre pacienți au ajuns în cele din urmă la chirurgie. Mesajul este realist: tratamentul conservator poate ajuta mult și poate amâna sau evita operația la mulți pacienți, dar nu la toți.

Orteza pentru baza policelui

Orteza este una dintre cele mai bine susținute intervenții în rizartroză, recomandată puternic de ghiduri. Ea stabilizează articulația de la baza policelui, reduce mișcările dureroase și scade încărcarea în activitățile zilnice. O meta-analiză a arătat că ortezele sunt superioare lipsei tratamentului pentru durere, priză și forța de pensă, fără diferențe clare între materiale sau între modele scurte și lungi. În practică: cea mai bună orteză este cea care stabilizează suficient, este confortabilă și poate fi purtată în viața reală. Nu trebuie privită ca un semn de agravare sau ca o „cârjă" permanentă, ci ca un instrument de protecție în activitățile solicitante.

Exercițiile și terapia manuală

Exercițiile pentru rizartroză nu înseamnă strângerea repetată a unei mingi dure până la durere — astfel de exerciții pot chiar agrava simptomele. Exercițiile corecte urmăresc stabilizarea policelui, menținerea mobilității, întărirea musculaturii de control și reducerea mișcărilor compensatorii. O analiză de rețea cu 22 de studii randomizate a arătat că tratamentul multimodal și exercițiile pentru mână aduc reducere clinic importantă a durerii pe termen scurt și creșteri ale forței de prindere.

Terapia manuală poate ajuta prin mobilizări blânde și tehnici de reducere a durerii, dar nu trebuie să fie agresivă — o articulație dureroasă și instabilă are nevoie de tehnici adaptate, nu de manipulări forțate. Educația pacientului este la fel de importantă ca exercițiul:

Medicația și infiltrațiile

Antiinflamatoarele și analgezicele pot fi utile în perioadele dureroase, dar nu reprezintă singure tratamentul rizartrozei — ele reduc durerea și permit pacientului să folosească mai bine mâna și să participe la recuperare. Alegerea lor se adaptează vârstei, bolilor asociate și riscurilor digestive, renale sau cardiovasculare.

Infiltrațiile intra-articulare sunt o opțiune pentru pacienții care nu obțin suficientă ameliorare prin măsuri simple sau care au pusee dureroase importante. Corticosteroizii și acidul hialuronic pot reduce durerea, dar durata efectului variază. Infiltrația nu trebuie văzută izolat: este utilă dacă este integrată într-un plan care include protecție articulară, exerciții și adaptarea activităților — altfel efectul este temporar, iar pacientul revine la același tipar de suprasolicitare.

Terapia cu unde de șoc (ESWT)

Undele de șoc extracorporeale au fost studiate și în artroza policelui. Un studiu prospectiv care a comparat ESWT cu exerciții și orteză a arătat că ambele abordări pot fi eficiente, ESWT oferind o percepție mai bună a ameliorării la 6 luni. ESWT poate fi o opțiune adjuvantă la pacienți selectați, mai ales când durerea persistă în ciuda măsurilor de bază — dar nu un înlocuitor pentru stabilizare, exerciții și modificarea solicitărilor.

Când se ia în calcul operația

Chirurgia este rezervată, de regulă, pacienților cu durere persistentă și dizabilitate importantă, la care tratamentul conservator bine condus nu mai oferă un rezultat acceptabil. Nu radiografia singură decide operația, ci combinația dintre durere, pierderea funcției, eșecul tratamentelor conservatoare și așteptările pacientului.

Există mai multe tehnici: trapeziectomie simplă sau cu interpoziție tendinoasă, artroplastii, artrodeze și proteze totale ale articulației. Studiile nu au identificat o tehnică net superioară pentru toate cazurile, motiv pentru care alegerea trebuie individualizată. Pentru pacient, decizia chirurgicală trebuie explicată clar: operația poate reduce durerea și îmbunătăți funcția, dar implică recuperare, posibile complicații și o perioadă de adaptare. Nu se ia pentru că „se vede artroza pe radiografie", ci pentru că durerea și limitarea afectează real viața, iar variantele conservatoare au fost încercate corect.

Impactul asupra muncii și vieții de zi cu zi

Rizartroza poate afecta semnificativ capacitatea de muncă, mai ales la persoanele care folosesc intens mâinile — lucrul manual, mișcările repetitive, priza puternică. Pentru cineva care lucrează cu instrumente, tastatură, aparatură, materiale textile sau activități de îngrijire, durerea de la baza policelui poate deveni o problemă profesională reală. Ideal este ca tratamentul să înceapă înainte de limitarea severă: adaptarea activităților, orteza, exercițiile și tratamentul durerii pot ajuta pacientul să rămână funcțional mai mult timp.

Cel mai important: un plan, nu doar un diagnostic

Artroza mâinii este o boală cronică, dar asta nu înseamnă că pacientul trebuie să accepte durerea fără soluții. În rizartroză, tratamentul conservator poate aduce ameliorări reale, mai ales când este început la timp și făcut structurat. O radiografie care arată artroză nu explică singură totul și nu dictează automat operația — contează durerea, funcția, profesia, activitățile zilnice, vârsta și modul în care mâna este folosită.

Întrebări frecvente

Concluzie. Artroza mâinii include mai multe forme, iar rizartroza este una dintre cele mai frecvente și mai supărătoare prin impactul asupra prizei și activităților zilnice. Tratamentul începe, în cele mai multe cazuri, conservator: ortezele pentru baza policelui au susținere bună în ghiduri, exercițiile și terapia multimodală reduc durerea și îmbunătățesc forța, iar educația ajută la protejarea articulației. Infiltrațiile, ESWT și alte terapii pot fi utile la pacienți selectați, ca parte a unui plan mai larg. Chirurgia rămâne o opțiune când durerea persistă — fără o tehnică unică perfectă pentru toți. Cu o evaluare corectă și un plan personalizat, mulți pacienți pot obține o reducere semnificativă a durerii și o folosire mai bună a mâinii.