Aproape orice pacientă diagnosticată cu osteoporoză întreabă, înainte să înceapă tratamentul: „Am auzit cǎ are efecte secundare.". În ultimii ani, una dintre cele mai discutate îngrijorări este osteonecroza de maxilar — o complicație rară, dar prezentă în conversații publice mult peste frecvența ei reală.
Riscurile tratamentului se evaluează raportat la riscurile bolii netratate. Osteoporoza nu este o afecțiune benignă: prima ei manifestare poate fi o fractură, iar fracturile vertebrale sau de șold produc durere cronică, pierdere de autonomie și o creștere reală a mortalității. Bisfosfonații și denosumabul reduc riscul acestor fracturi și constituie astăzi standardul de tratament1–3.
Ce veți găsi în acest ghid: efectele secundare reale ale medicamentelor pentru osteoporoză, frecvența cu care apar, factorii de risc pentru osteonecroza de maxilar, ce trebuie făcut înainte și în timpul tratamentului, când este necesară amânarea unor proceduri dentare, și de ce întreruperea bruscă a denosumabului poate fi periculoasă.
De ce tratăm osteoporoza
Înainte de a discuta efectele secundare, trebuie explicat clar ce se întâmplă fără tratament. Osteoporoza netratată duce la fracturi de fragilitate — vertebrale, de șold, de încheietura mâinii — care apar la traume minore: o cădere de la propria înălțime, ridicarea unei sacoșe, uneori fără un eveniment clar - cel puțin în privința fracturilor vertebrale.
Fracturile de șold sunt cele mai grave. Necesită intervenție chirurgicală, urmată de luni de recuperare, iar mortalitatea în primul an după fractură crește semnificativ. Fracturile vertebrale, deși par mai puțin spectaculoase, produc durere cronică, pierdere de înălțime, deformare a coloanei și limitarea respirației.
Decizia în osteoporoză nu este între tratament cu riscuri și nimic, fără riscuri. Decizia reală este între tratament cu efecte adverse rare și gestionabile și boală netratată cu risc înalt de fractură gravă urmatǎ de durere cronicǎ sau pierderea autonomiei.
Bisfosfonații: cele mai folosite medicamente pentru osteoporoză
Bisfosfonații — alendronat, risedronat, ibandronat, acid zoledronic — inhibă resorbția osoasă. Practic, opresc activitatea osteoclastelor (celulele care „dizolvă" osul) și permit organismului să refacă masa osoasă pierdută.
Forme orale: alendronat, risedronat, ibandronat
Cele mai frecvente reacții sunt digestive: esofagită, reflux gastroesofagian, dureri abdominale, greață. Apar la 9–11% dintre pacienți și sunt în mare parte prevenibile prin administrare corectă4,5.
Cum reduceți riscul digestiv: luați tableta dimineața, pe stomacul gol, cu un pahar plin de apă (nu cafea, suc sau lapte). Rămâneți în poziție verticală — în picioare sau așezată — minim 30 de minute. Nu vă culcați și nu mâncați în acest interval.
Acidul zoledronic intravenos
Acidul zoledronic se administrează ca perfuzie unică anuală. Cea mai frecventă reacție este sindromul pseudo-gripal- o reacție de fază acută manifestatǎ sub formǎ de sub-febră, dureri musculare, stare generală alterată, asemănătoare gripei. Apare în primele 24–72 de ore după prima perfuzie, cedează în câteva zile și apare mult mai rar la perfuziile ulterioare1.
Paracetamolul administrat înainte de perfuzie și hidratarea bună reduc semnificativ intensitatea simptomelor.
Reacții rare
- Dureri musculoscheletale persistente, mai ales la administrare îndelungată
- Fibrilație atrială — semnalată în unele studii, dar datele recente nu confirmă un risc semnificativ crescut3,6
- Fracturi atipice de femur — incidență de aproximativ 1,78 cazuri la 100.000 pacienți-ani, mult sub numărul de fracturi prevenite prin tratament7
- Osteonecroza de maxilar — discutată detaliat mai jos
Fracturile atipice de femur: semnele care trebuie raportate
Spre deosebire de fracturile osteoporotice obișnuite (care apar la traumă minoră), fracturile atipice de femur apar pe diafiza femurală — de obicei spontan sau la efort minim — și sunt anunțate adesea de durere de coapsă sau inghinală cu săptămâni–luni înainte de fractura completă.
Dacă urmați tratament cu bisfosfonați de mai mulți ani și apare durere persistentă de coapsă sau inghinală fără un eveniment traumatic clar, adresați-vă unui medic ortoped pentru radiografie. Identificarea precoce a unei fracturi atipice incomplete permite tratament conservator și evită fractura completă cu deplasare.
Denosumab: alternativă eficientă cu particularități importante
Denosumabul este un anticorp monoclonal anti-RANKL, administrat subcutanat la fiecare 6 luni. Reduce resorbția osoasă printr-un mecanism diferit de cel al bisfosfonaților, dar cu același obiectiv: prevenirea fracturilor1,2.
Profilul de siguranță include dureri musculoscheletale, infecții ușoare și reacții cutanate. Două aspecte sunt particulare denosumabului și trebuie cunoscute înainte de inițiere.
Hipocalcemia — atenție la calciu și vitamina D
Hipocalcemia (scăderea calciului seric) apare mai frecvent sub denosumab decât sub bisfosfonați, mai ales la pacientele cu boală renală cronică sau deficit de vitamina D. Studii recente arată un risc aproximativ dublu față de acidul zoledronic8.
Înainte de fiecare doză de denosumab: calciul seric trebuie să fie în limite normale, iar deficitul de vitamina D trebuie corectat. Pacientele cu insuficiență renală sau hipocalcemie netratată nu pot primi medicamentul fǎrǎ riscuri.
Fenomenul de „rebound" — de ce nu se întrerupe brusc
Acesta este aspectul cel mai delicat al tratamentului cu denosumab. Bisfosfonații rămân în os luni–ani după întrerupere; denosumabul nu. Când tratamentul se oprește, efectul dispare rapid, turnoverul osos crește brutal, iar riscul de fracturi vertebrale multiple urcă de la 1,2 la 7,1 cazuri la 100 pacienți-ani9.
Tratamentul cu denosumab nu se întrerupe niciodată fără o strategie de tranziție. După ultima doză se inițiază tipic un bisfosfonat (oral sau intravenos), pentru a păstra beneficiile obținute1,2,10. Dacă vă gândiți să renunțați la denosumab — din orice motiv — discutați cu medicul reumatolog sau endocrinolog înainte de a sări o doză.
Teriparatid și abaloparatid: medicamentele care construiesc os nou
Teriparatidul (forma sintetică a hormonului paratiroidian, PTH 1-34) și abaloparatidul (analog al PTHrP) sunt singurele tratamente anabolice — adicǎ stimulează formarea de os nou, în loc să blocheze resorbția. Se administrează zilnic, prin injecție subcutanată, maxim 24 de luni cumulate în viață18,19.
Sunt rezervate pacientelor cu osteoporoză severă: T-score sub -3, fracturi vertebrale multiple, sau eșec/intoleranță la bisfosfonați și denosumab. În România sunt prescrise de medicul endocrinolog.
Reacții frecvente
- Hipercalcemie tranzitorie după injecție
- Greață, cefalee, amețeli
- Crampe musculare
- Hipotensiune ortostatică (mai rar) — recomandat ca prima injecție să fie făcută în poziție așezată
- Reacții la locul injecției
Limitări și contraindicații
Studii pe rozătoare au arătat risc de dezvoltare a osteosarcomului la doze foarte mari de teriparatid. La oameni, la dozele utilizate în mod uzual, această asociere nu s-a confirmat în studii pe termen lung, dar a impus precauții stricte:
- Este un medicament care se administreazǎ o singurǎ datǎ pe durata vieții timp de maxim 24 de luni
- Este contraindicat la pacienții cu radioterapie scheletală anterioară, boală Paget, hiperparatiroidism, sau cu antecedente de tumori sau metastaze osoase
- Este contraindicat în hipercalcemie pre-existentă
După cele 24 de luni de tratament anabolic, beneficiile se pierd rapid dacă nu urmează un antiresorbtiv (bisfosfonat sau denosumab). Această tranziție trebuie planificată din primul an de tratament.
Romosozumab: anticorpul anti-sclerostin
Romosozumabul este un anticorp monoclonal care blochează sclerostina — proteina care frânează formarea de os. Nu este la momentul scrierii articolului disponibil în România. Are efect dual: stimulează formarea de os și reduce resorbția. Se administrează lunar, sub forma a două injecții subcutanate, timp de 12 luni, urmat obligatoriu de un antiresorbtiv pentru consolidarea câștigului20,21.
Riscul cardiovascular — semnal observat în studii
Studiul ARCH (romosozumab vs. alendronat) a arătat o creștere a evenimentelor cardiovasculare majore — infarct miocardic, AVC, deces cardiovascular — la pacientele tratate cu romosozumab. Diferența nu a apărut în studiul FRAME (vs. placebo), dar a dus la avertismente FDA și restricții de prescriere20.
Romosozumabul nu se prescrie pacientelor cu infarct miocardic sau AVC în ultimul an. Înainte de inițiere, evaluarea cardiovasculară este obligatorie. Beneficiul (reducere semnificativă a fracturilor la paciente cu osteoporoză severă) se cântărește individual față de profilul cardiovascular.
Alte reacții adverse descrise
- Dureri articulare
- Cefalee
- Reacții la locul injecției
- Hipocalcemie ușoară (rar) — impune verificarea calciului seric înainte de inițierea tratamentului
- Osteonecroză de maxilar și fracturi atipice de femur — posibile, dar rare
Raloxifen (SERMs): efect dual estrogenic-antiestrogenic
Raloxifenul aparține clasei modulatorilor selectivi ai receptorilor estrogenici (SERMs). Acționează ca estrogenul pe os (efect protectiv) și antiestrogenic pe țesutul mamar (reduce riscul de cancer de sân hormono-receptor pozitiv). Eficient pentru fracturi vertebrale, dar nu și pentru cele de șold22.
Reacții frecvente
- Bufeuri și transpirații (efect antiestrogenic central) — pot fi deranjante mai ales în primii ani de menopauză
- Crampe la nivelul gambelor
- Edeme periferice ușoare
Riscul tromboembolic
Raloxifenul crește riscul de tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară de aproximativ 2–3 ori. Riscul absolut rămâne mic, dar medicamentul este contraindicat la paciente cu antecedente de tromboză, în imobilizare prelungită, sau cu factori de risc cumulați (obezitate severă, fumat, contraceptive estrogenice).
Raloxifenul trebuie întrerupt cu cel puțin 72 de ore înainte de orice intervenție chirurgicală sau imobilizare prelungită prevăzută, și reluat după mobilizarea completă.
Terapia hormonală menopauzală
Estrogenul (cu sau fără progestativ) reduce eficient riscul de fracturi, dar nu mai este prima opțiune pentru tratamentul osteoporozei constituite ci doar pentru reducerea riscului. Raportul risc-beneficiu se discutǎ individual de la caz la caz cu medicul endocrinolog.
Terapia hormonală rămâne însă o opțiune validă pentru pacientele cu simptome menopauzale moderate-severe, sub 60 de ani sau în primii 10 ani de la menopauză, când beneficiul osos se adaugă natural beneficiului pe simptome vasomotorii. Decizia se ia individual, pe baza profilului ginecologic și cardiovascular complet.
Calciu și vitamina D: ce să știți despre suplimente
Suplimentele de calciu și vitamina D sunt fundamentul oricărui tratament pentru osteoporoză. Fără un aport adecvat, niciun antiresorbtiv sau anabolic nu funcționează la potențialul său. În plus, hipocalcemia netratată face periculoasă administrarea denosumabului și romosozumabului.
Reacții frecvente
- Constipație — mai ales la carbonatul de calciu
- Balonare, disconfort gastric
- Hipercalciurie (calciu crescut în urină) la doze mari sau aport cumulat excesiv
Mitul litiazei renale
O preocupare frecventă: „Mi se vor face pietre la rinichi de la calciu?". Studiile arată că aportul alimentar adecvat de calciu (din lactate, sardine, vegetale verzi) reduce riscul de litiază — calciul leagă oxalatul din intestin și împiedică absorbția lui23. Pentru detalii despre alimentele recomandate, vedeți dieta în osteoporoză. Suplimentele au un profil mai puțin clar — pot crește ușor riscul dacă sunt luate pe stomacul gol sau la pacienți deja predispuși la calculi.
Recomandări practice: aport total (alimentar + suplimente) între 1000–1200 mg/zi; preferați citratul de calciu (mai bine tolerat decât carbonatul, mai ales la persoanele cu aciditate gastrică redusă sau care iau inhibitori de pompă de protoni); luați suplimentele după masă; verificați vitamina D la 1–2 ori pe an. Pentru aportul alimentar, folosiți calculatorul de calciu.
Suplimentele de calciu și riscul cardiovascular
Câteva meta-analize au sugerat că suplimentele de calciu (fără vitamina D) ar putea crește ușor riscul de evenimente cardiovasculare24. Datele rămân controversate, iar studiile ulterioare au nuanțat concluziile. În practică: aportul prin dietă este preferabil suplimentelor, iar suplimentele se rezervă pentru situațiile în care dieta nu acoperă necesarul, în doze mai mici împărțite la 2–3 prize pe zi.
Osteonecroza maxilarului: cât de frecventă este în realitate
Osteonecroza maxilarului asociată medicației antiosteoporotice — cunoscută în ghidurile internaționale ca MRONJ (medication-related osteonecrosis of the jaw) — constă în expunerea persistentă a osului maxilar sau mandibular (adica lipsa de vindecare a gingiei) în cavitatea bucală, de obicei după o procedură dentară invazivă, cel mai frecvent o extracție.
Imaginea clinică poate fi alarmantă: o zonă de os vizibilă, care nu se acoperă cu mucoasă, cu durere și uneori infecție locală. Severitatea aspectului explică în bună parte de ce această complicație generează atâta frică, deși frecvența ei reală în osteoporoză este foarte mică.
Frecvența reală: osteoporoză vs. oncologie
Distincția contează enorm. Riscul de osteonecroză de maxilar depinde direct de doza de medicament anti-resorbtiv și indicație (osteoporoza sau metastaze- acelasi medicament este dat in dozǎ de 10x mai mare in cazurile oncologice).
| Context clinic | Tratament | Incidența osteonecrozei |
|---|---|---|
| Osteoporoză (doze standard) | Bisfosfonați orali | 0,001–0,01% pe an (1–10 cazuri / 100.000 pacienți-ani)2,11 |
| Osteoporoză, tratament >4 ani | Bisfosfonați | ~0,21% (riscul crește cu durata)2 |
| Osteoporoză | Denosumab 60 mg/6 luni | ~5 cazuri / 10.000 pacienți-ani12 |
| Cancer cu metastaze osoase | Denosumab doze mari sau acid zoledronic frecvent | până la ~5,7% la 5 ani13 |
Cifrele din oncologie nu se aplică pacientelor cu osteoporoză. La doze standard, riscul rămâne extrem de scăzut chiar și după ani de tratament — semnificativ mai mic decât riscul unei fracturi de fragilitate netratate.
Factori de risc pentru osteonecroza de maxilar
Riscul de osteonecroză a maxilarului nu este uniform. Depinde de o combinație de factori sistemici și locali, iar identificarea lor permite o monitorizare mai atentă și măsuri de prevenție mai stricte la pacientele vulnerabile.
Factori sistemici (care țin de organism)
- Durata tratamentului antiresorbtiv (mai ales peste 4 ani)
- Diabet zaharat slab controlat
- Boală renală cronică
- Corticoterapie cronică (poliartrită reumatoidă, lupus, alte boli autoimune)
- Chimioterapie concomitentă (în context oncologic)
- Imunosupresie de orice cauză14,15
Factori locali (care țin de cavitatea bucală)
Aceștia sunt determinanți și — spre deosebire de cei sistemici — sunt în mare parte modificabili:
- Extracțiile dentare — cel mai frecvent factor declanșator
- Boala parodontală avansată (parodontoză, gingie cronic inflamată)
- Infecții dentare netratate (abcese, granuloame)
- Igienă orală deficitară și acumulare de placă bacteriană
- Proteze dentare prost adaptate, care produc leziuni cronice14,16
Trecerea de la bisfosfonați la denosumab crește riscul față de monoterapie, motiv pentru care planificarea terapeutică contează12,13.
Înainte de inițierea tratamentului: evaluarea stomatologică
Prevenția face cea mai mare diferență. Un control stomatologic complet înainte de prima doză identifică problemele active și reduce semnificativ riscul ulterior de complicații2,14.
Înainte de a începe tratamentul cu bisfosfonați sau denosumab:
- Programați un control stomatologic complet
- Tratați cariile, infecțiile și boala parodontală
- Realizați extracțiile necesare înainte de prima doză
- Verificați adaptarea protezelor dentare
- Începeți tratamentul abia după vindecarea completă a leziunilor (de regulă la 2–4 săptămâni de la o extracție, sub recomandarea medicului stomatolog)
În timpul tratamentului: igienă orală și controale regulate
Pe durata tratamentului, igiena orală riguroasă și controalele stomatologice regulate fac diferența. Pacienții trebuie să informeze medicul stomatolog că urmează tratament antiresorbtiv — informația schimbă deciziile locale14,16.
Recomandări practice
- Periaj dentar de două ori pe zi, cu periuță moale
- Ață dentară zilnic
- Apă de gură fără alcool, dacă o recomandă medicul stomatolog
- Control stomatologic la 6 luni (sau mai des, în prezența factorilor locali de risc)
- Tratarea promptă a oricărei dureri dentare, mobilități dentare sau leziuni gingivale — nu se „așteaptă să treacă"
- Renunțare la fumat — agravează semnificativ riscul de osteonecrozǎ
Semne care trebuie raportate medicului
Adresați-vă medicului stomatolog dacă observați: durere persistentă în maxilar sau mandibulă, umflătură a gingiei, mobilitate dentară inexplicabilă, expunerea unui fragment de os în gură, secreție purulentă, sau o zonă care nu se vindecă după o extracție. Pot fi primele semne de osteonecroză a maxilarului și necesită evaluare promptă.
Proceduri stomatologice invazive în timpul tratamentului
Când sunt necesare extracții, implant dentar sau intervenții parodontale chirurgicale, decizia se ia individual, în colaborare între medicul reumatolog (sau endocrinolog) și medicul stomatolog.
Sub bisfosfonați
La paciente cu peste 4 ani de tratament, unele ghiduri sugerează o pauză temporară a bisfosfonatului, deși dovezile sunt limitate2. Decizia depinde de durata tratamentului, riscul de fractură și complexitatea procedurii dentare.
Sub denosumab
Aici situația e mai delicată — întreruperea aduce riscul de rebound. Date recente sugerează că extracțiile programate la 6–7 luni de la ultima doză de denosumab (cu doza următoare amânată până la vindecare) reduc riscul de osteonecroză fără a compromite controlul bolii17.
Nu modificați singură schema de tratament cu denosumab pentru a permite o procedură dentară. Coordonarea trebuie făcută între reumatolog/endocrinolog și stomatolog, pentru a echilibra riscul local (osteonecroza maxilarului) cu riscul sistemic (fracturi de rebound).
Monitorizarea tratamentului la ReumaDiagnostic Galați
La ReumaDiagnostic, evaluarea inițială și urmărirea tratamentului osteoporozei se desfășoară integrat în cadrul echipei multidisciplinare:
- Osteodensitometria DXA pe platformă Hologic — pentru diagnostic și reevaluare la 1–2 ani, cu T-score comparabil între examinări
- Analize de laborator pentru calciu seric, 25-OH-vitamina D, creatinină (eGFR), markeri de turnover osos (CTX, P1NP)
- Consultație în cadrul echipei de reumatologie sau endocrinologie pentru alegerea și ajustarea schemei terapeutice
- Program de exerciții supravegheat de medicul de recuperare medicală — exerciții cu impact controlat și de echilibru pentru reducerea riscului de cădere și consolidarea masei osoase
Articole conexe din clusterul de osteoporoză:
- Osteoporoza — ghid complet de simptome și tratament
- Osteoporoza după menopauză: când se face primul screening
- Dieta în osteoporoză: calciu, vitamina D și alimente pentru oase
- Calculator de calciu — verificați aportul zilnic
Decizia: nu evitarea tratamentului, ci utilizarea lui responsabilă
Mesajul pentru paciente trebuie să rămână echilibrat. Osteonecroza de maxilar este o complicație reală, dar rară în osteoporoză. Fracturile osteoporotice, în schimb, sunt frecvente și au consecințe severe și ireversibile — pierdere de autonomie după o fractură de șold, durere cronică după fracturi vertebrale multiple, mortalitate crescută în primul an după fractură.
Răspunsul nu este evitarea tratamentului din frica unei complicații rare, ci utilizarea lui responsabilă: cu evaluare stomatologică inițială, igienă orală corectă, monitorizare atentă și coordonare între medicii implicați. În aceste condiții, beneficiile tratamentului depășesc clar riscurile, iar osteoporoza devine o boală controlabilă.
Aveți osteoporoză și vreți să discutați despre tratament?
La ReumaDiagnostic Galați evaluarea include osteodensitometrie DXA, analize complete de laborator și consultație reumatologică pentru alegerea tratamentului potrivit profilului dumneavoastră de risc.
Programează consultație sau sunați la 0336.991
Întrebări frecvente
Cât de des apare osteonecroza de maxilar la paciente tratate pentru osteoporoză?
Foarte rar. Pentru bisfosfonații folosiți la doze standard în osteoporoză, incidența este de 1–10 cazuri la 100.000 pacienți-ani — adică 0,001–0,01% pe an. Riscul crește puțin la tratamente îndelungate (peste 4 ani), dar rămâne mult sub riscul unei fracturi netratate. Procentele de câteva procente apar la pacienții cu cancer și metastaze osoase, care primesc doze mult mai mari — nu se aplică osteoporozei.
Pot face o extracție dentară dacă iau bisfosfonați pentru osteoporoză?
Da, în majoritatea cazurilor. La paciente cu mai puțin de 4 ani de tratament, extracțiile se pot face cu măsuri obișnuite: igienă orală riguroasă, antibiotic profilactic dacă recomandă stomatologul, monitorizarea vindecării. La tratamente mai lungi de 4 ani, decizia se ia împreună cu reumatologul și stomatologul. Nu întrerupeți tratamentul singură — discutați întâi cu medicul curant.
De ce nu se poate întrerupe denosumabul fără un alt medicament în loc?
Pentru că efectul denosumabului dispare rapid după ultima doză, iar organismul reacționează printr-o creștere bruscă a turnoverului osos. Acest fenomen, numit „rebound", crește riscul de fracturi vertebrale multiple — de la 1,2 la 7,1 cazuri la 100 pacienți-ani. De aceea, după ultima doză de denosumab se inițiază aproape întotdeauna un bisfosfonat, care preia protecția. Întreruperea fără înlocuitor poate duce la pierderea beneficiilor obținute și la fracturi vertebrale multiple în câteva luni.
Cum recunosc primele semne ale osteonecrozei de maxilar?
Semnele de alarmă sunt: durere persistentă în maxilar sau mandibulă, umflătură a gingiei care nu cedează, expunerea unui fragment de os în cavitatea bucală, mobilitate dentară inexplicabilă, secreție purulentă, sau o zonă care nu se vindecă după o extracție. Diagnosticul se pune când expunerea osului persistă peste 8 săptămâni. Adresați-vă cât mai repede medicului stomatolog dacă observați oricare dintre aceste semne.
Reacția gripală după acidul zoledronic este periculoasă?
Nu, este o reacție tranzitorie și se rezolvă singură în câteva zile. Apare la prima perfuzie cu acid zoledronic la o parte dintre paciente — febră, dureri musculare, stare generală alterată — și se numește „reacție de fază acută". Paracetamolul administrat preventiv înainte de perfuzie și hidratarea bună reduc semnificativ intensitatea simptomelor. La perfuziile ulterioare apare mult mai rar și mai blând.
Teriparatidul provoacă cancer osos?
Această îngrijorare vine din studii vechi pe rozătoare, care au arătat osteosarcom la doze foarte mari de teriparatid. La oameni, la dozele clinice folosite în osteoporoză, această asociere nu s-a confirmat în studii pe termen lung. Din precauție, există însă limita de 24 de luni cumulate de tratament în viață, și contraindicații pentru pacientele cu radioterapie scheletală anterioară, boală Paget sau antecedente de tumori osoase. La paciente fără acești factori de risc, beneficiul tratamentului în osteoporoza severă depășește net riscul teoretic.
Pot lua raloxifen dacă am avut o tromboză venoasă în trecut?
Nu. Raloxifenul este contraindicat la paciente cu antecedente personale de tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară, deoarece crește riscul tromboembolic de 2–3 ori. Aceeași contraindicație se aplică în imobilizarea prelungită prevăzută, sau dacă există factori de risc cumulați (obezitate severă, fumat, contraceptive estrogenice). În aceste situații se preferă alte opțiuni — bisfosfonați, denosumab sau, după caz, un anabolic.
Suplimentele de calciu îmi provoacă pietre la rinichi?
Aportul alimentar adecvat de calciu (1000–1200 mg/zi din lactate, sardine, vegetale verzi) reduce riscul de litiază renală — calciul leagă oxalatul în intestin și împiedică absorbția lui. Suplimentele au un profil mai puțin clar: pot crește ușor riscul la persoanele predispuse, mai ales dacă sunt luate pe stomacul gol sau în doze mari într-o singură priză. Strategia corectă: folosiți întâi dieta, iar suplimentele doar pentru a completa diferența, în doze mai mici împărțite la 2–3 prize pe zi, după masă. Calculatorul de calciu vă poate ajuta să verificați aportul zilnic.
Cât timp se iau medicamentele pentru osteoporoză?
Durata depinde de medicament și de profilul individual de risc. Pentru bisfosfonații orali, necesitatea continuării se reevaluează după 5 ani; pentru acidul zoledronic intravenos, după 3 ani. La paciente cu risc înalt de fractură, tratamentul poate fi continuat mai mult, sub monitorizare. Pentru denosumab, decizia este mai complexă — întreruperea cere întotdeauna trecerea pe alt medicament. Reevaluarea prin DXA și consultațiile regulate permit ajustarea individuală a duratei.
Referințe
- Walker MD, Shane E. Postmenopausal osteoporosis. N Engl J Med. 2023;389(21):1979–1991. doi: 10.1056/NEJMcp2307353
- Eastell R, Rosen CJ, Black DM, et al. Pharmacological management of osteoporosis in postmenopausal women: an Endocrine Society guideline update. J Clin Endocrinol Metab. 2019;104(5):1595–1622. doi: 10.1210/jc.2019-00221
- Qaseem A, Hicks LA, et al. Pharmacologic treatment of primary osteoporosis or low bone mass to prevent fractures in adults: ACP clinical guideline. Ann Intern Med. 2023;176(2):224–238. doi: 10.7326/M22-1034
- Jeffery TC, Chang AB, Conwell LS. Bisphosphonates for osteoporosis in people with cystic fibrosis. Cochrane Database Syst Rev. 2023. doi: 10.1002/14651858.CD002010.pub5
- Dakkak M, Banerjee M. Common medications for osteoporosis. Am Fam Physician. 2023.
- Qaseem A, Forciea MA. Treatment of low bone density or osteoporosis to prevent fractures in men and women. Ann Intern Med. 2017;166(11):818–839. doi: 10.7326/M15-1361
- Black DM, Geiger EJ, Eastell R, et al. Atypical femur fracture risk versus fragility fracture prevention with bisphosphonates. N Engl J Med. 2020;383:743–753. doi: 10.1056/NEJMoa1916525
- Xiao R, Faucon AL, He N, et al. Hypocalcemia and related outcomes with denosumab vs. zoledronic acid. Am J Kidney Dis. 2026. doi: 10.1053/j.ajkd.2026.02.642
- Morin SN, Leslie WD, Schousboe JT. Osteoporosis. JAMA. 2025;334(10):894–907. doi: 10.1001/jama.2025.6003
- Endocrine Society guideline (transition therapy after denosumab discontinuation). doi: 10.1210/jc.2019-00221
- Persson R, et al. Incidence of medication-related osteonecrosis of the jaw in osteoporosis: a systematic review. Osteoporos Int. 2025;36:47–60. doi: 10.1007/s00198-024-07262-7
- Everts-Graber J, et al. Risk of MRONJ with denosumab vs. bisphosphonates in osteoporosis. J Bone Miner Res. 2022;37(2):340–348. doi: 10.1002/jbmr.4472
- Ehrenstein V, et al. MRONJ in cancer patients receiving high-dose antiresorptives. Cancer. 2021;127(21):4050–4058. doi: 10.1002/cncr.33802
- Yarom N, et al. Medication-related osteonecrosis of the jaw: MASCC/ISOO/ASCO clinical practice guideline. J Clin Oncol. 2019;37(25):2270–2290. doi: 10.1200/JCO.19.01186
- Hofbauer LC, et al. Comorbidities and bone health: implications for osteoporosis management. Lancet Diabetes Endocrinol. 2025;13:964–979. doi: 10.1016/S2213-8587(25)00251-7
- Hellstein JW, et al. Managing the care of patients receiving antiresorptive therapy for prevention and treatment of osteoporosis. J Am Dent Assoc. 2011;142(11):1243–1251. doi: 10.14219/jada.archive.2011.0108
- Colella A, et al. Timing of dental extractions in patients on denosumab. J Oral Maxillofac Surg. 2023;81(2):232–237. doi: 10.1016/j.joms.2022.10.014
- Neer RM, et al. Effect of parathyroid hormone (1-34) on fractures and bone mineral density in postmenopausal women with osteoporosis. N Engl J Med. 2001;344(19):1434–1441. doi: 10.1056/NEJM200105103441904
- Miller PD, et al. Effect of abaloparatide vs placebo on new vertebral fractures in postmenopausal women with osteoporosis: ACTIVE trial. JAMA. 2016;316(7):722–733. doi: 10.1001/jama.2016.11136
- Saag KG, et al. Romosozumab or alendronate for fracture prevention in women with osteoporosis (ARCH). N Engl J Med. 2017;377(15):1417–1427. doi: 10.1056/NEJMoa1708322
- Cosman F, et al. Romosozumab treatment in postmenopausal women with osteoporosis (FRAME). N Engl J Med. 2016;375(16):1532–1543. doi: 10.1056/NEJMoa1607948
- Ettinger B, et al. Reduction of vertebral fracture risk in postmenopausal women with osteoporosis treated with raloxifene: MORE trial. JAMA. 1999;282(7):637–645. doi: 10.1001/jama.282.7.637
- Curhan GC, et al. A prospective study of dietary calcium and other nutrients and the risk of symptomatic kidney stones. N Engl J Med. 1993;328(12):833–838. doi: 10.1056/NEJM199303253281203
- Bolland MJ, et al. Effect of calcium supplements on risk of myocardial infarction and cardiovascular events: meta-analysis. BMJ. 2010;341:c3691. doi: 10.1136/bmj.c3691
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
