Infecțiile urinare sunt printre cele mai frecvente infecții bacteriene întâlnite în practica medicală. Pentru mulți pacienți, ele înseamnă usturime la urinare, senzația că trebuie să meargă foarte des la toaletă, presiune pelvină și disconfort care apare brusc. În alte situații, tabloul este mai sever și include febră, frisoane, durere lombară, greață sau alterarea stării generale.[1]
Tocmai de aceea, nu toate infecțiile urinare sunt la fel și nu toate se tratează identic. O infecție urinară poate fi un episod ușor și autolimitat sau poate fi o problemă care necesită evaluare rapidă și tratament atent ales.[1][3]
Ce veți găsi în acest articol: ce tipuri de infecții urinare există, cum se pune diagnosticul, ce antibiotice se folosesc în România, cum se previn recurențele și când trebuie să mergeți urgent la medic.
Ce este o infecție urinară
Infecția tractului urinar apare atunci când bacteriile colonizează și infectează structurile aparatului urinar. Cel mai des este afectată vezica urinară (cistita). Când infecția urcă spre rinichi, vorbim despre pielonefrită, care este mai serioasă și poate necesita o abordare diferită.[1]
| Tip | Localizare | Severitate |
|---|---|---|
| Cistita acută necomplicată | Vezica urinară | Fără febră, fără semne sistemice[1][3] |
| Pielonefrita | Rinichi | Febră, durere lombară, frisoane[1] |
| Infecție urinară recurentă | Vezică (cel mai frecvent) | ≥3 episoade/12 luni sau ≥2/6 luni[6] |
Important: Prezența diabetului, a unei anomalii urologice sau faptul că pacientul este bărbat nu înseamnă automat că infecția este „complicată". Ce contează în evaluarea inițială este tabloul clinic: există febră, durere lombară, frisoane sau alte semne că infecția a depășit vezica?[1]
Simptomele infecției urinare
Cistita — infecția limitată la vezică
- Usturime sau durere la urinare (disurie)
- Urinări frecvente
- Urgență micțională
- Presiune suprapubiană
- Urină tulbure sau cu miros modificat
La femeile negravide, combinația dintre disurie, frecvență și urgență, în absența secreției vaginale, este foarte sugestivă pentru cistită.[3][4]
Pielonefrita — infecția care a depășit vezica
Când apar febră, frisoane, durere în flanc sau în zona lombară, greață, vărsături ori alterarea stării generale, medicul trebuie să suspecteze o infecție care nu mai este limitată la vezică. Aceste cazuri au nevoie de investigații suplimentare și de tratament mai atent individualizat.[1]
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul începe cu anamneza și cu evaluarea atentă a simptomelor. Nu orice usturime la urinare înseamnă obligatoriu infecție urinară — disuria poate apărea și în vaginită, uretrită, iritații locale sau alte afecțiuni.[4]
| Investigație | Ce arată | Când este indicată |
|---|---|---|
| Bandeleta urinară | Nitriți (foarte specifici), esterază leucocitară[3][5] | Triaj inițial; dacă lipsesc ambii markeri, infecția e mai puțin probabilă |
| Sumarul de urină | Piurie, bacteriurie | Completează bandeleta în cazuri neclare |
| Urocultura | Identifică germenul și antibiograma[5] | Infecții recurente, eșec la tratament, germeni rezistenți, bărbați, pielonefrită |
Tratamentul infecțiilor urinare
Cistita acută necomplicată
Accentul este pe antibiotice eficiente, cât mai bine țintite și pe durate cât mai scurte, dar suficiente.[3][7]
| Antibiotic | Doză | Durată |
|---|---|---|
| Nitrofurantoină | 100 mg × 2/zi | 5 zile[3][7] |
| Trimetoprim-sulfametoxazol | 160/800 mg × 2/zi | 3 zile (dacă rezistența locală permite)[3][7] |
| Fosfomicină trometamol | Doză unică | 1 zi[3] |
Disponibilitate în România: Nitrofurantoina, trimetoprim-sulfametoxazolul și fosfomicina trometamol sunt disponibile în România. Opțiuni mai noi aprobate recent de FDA (pivmecillinam, gepotidacin) nu sunt confirmate ca disponibile în prezent pe piața românească.[2][8][9]
Pielonefrita
Regimurile sunt diferite și pot include fluorochinolone sau TMP-SMX, în funcție de antibiogramă și context clinic. Tratamentul trebuie individualizat, iar urocultura este esențială.[1]
Infecția urinară la bărbați
La bărbații afebrili cu simptome compatibile cu infecție urinară joasă, un tratament oral de aproximativ 7 zile poate fi suficient. Este mai frecvent necesară cultura urinară și evaluarea atentă a factorilor urologici asociați.[1]
Prevenția infecțiilor urinare recurente
La pacienții cu infecții recurente (≥3 episoade/12 luni sau ≥2/6 luni), prevenția devine o parte importantă a planului de îngrijire. Ghidurile actuale recomandă să fie discutate mai întâi măsurile non-antibiotice.[6]
| Măsură preventivă | Eficacitate | Observații |
|---|---|---|
| Estrogen vaginal | Bine susținută[6] | La femeile în postmenopauză; disponibil în România[2] |
| Hidratare crescută | Moderată[6] | Simplă, cu risc minim |
| Produse cu afine | Modestă, variabilă[6] | Depinde de formulare și concentrația de proantocianidine |
| D-manoză | Incertă[10] | Studii recente mai puțin convingătoare decât se credea |
| Profilaxie antibiotică | Eficientă[6] | Continuă, postcoitală sau autotratament; de cântărit riscul de rezistență |
Când trebuie mers urgent la medic
Evaluarea medicală mai rapidă este necesară dacă apar:[1][3]
- Febră sau frisoane
- Durere lombară
- Greață sau vărsături
- Sânge în urină
- Sarcină
- Sex masculin
- Vârstă înaintată
- Recurențe frecvente
- Simptome care nu se ameliorează sau reapar foarte repede
Concluzie
Infecțiile urinare sunt frecvente, dar nu trebuie privite toate la fel. Unele sunt episoade simple, limitate la vezică, și răspund bine la tratamente scurte. Altele sunt febrile, recurente sau complicate și au nevoie de investigații și tratament mai atent alese.[1][3]
Pentru pacient, mesajul esențial este acesta: simptomele urinare trebuie evaluate în context, iar tratamentul trebuie ales corect, nu repetat mecanic după același model de fiecare dată.
Întrebări frecvente
Ce este o infecție urinară?
Infecția urinară apare când bacteriile infectează structurile aparatului urinar. Cel mai des este afectată vezica (cistita), dar infecția poate urca și la rinichi (pielonefrita). Simptomele includ usturime la urinare, urinări frecvente, urgență micțională și, în formele severe, febră și durere lombară.
Care este diferența dintre cistită și pielonefrită?
Cistita este infecția limitată la vezică — simptome locale, fără febră. Pielonefrita apare când infecția urcă la rinichi — se manifestă cu febră, frisoane, durere lombară și alterarea stării generale. Pielonefrita este mai serioasă și necesită tratament diferit.
De ce fac infecții urinare repetate?
Infecțiile urinare recurente (≥3/an sau ≥2 în 6 luni) pot avea cauze multiple: anatomie, activitate sexuală, modificări hormonale postmenopauză sau factori urologici. Evaluarea urologică este importantă, iar prevenția include măsuri non-antibiotice (estrogen vaginal, hidratare) și, uneori, profilaxie antibiotică.
Ce antibiotic se ia pentru infecția urinară?
Pentru cistita necomplicată, opțiunile de primă linie în România sunt nitrofurantoina (5 zile), trimetoprim-sulfametoxazolul (3 zile) și fosfomicina trometamol (doză unică). Alegerea depinde de rezistența locală și de istoricul pacientului. Nu vă automedicați — antibioticul trebuie ales corect.
Este necesară urocultura la fiecare infecție urinară?
Nu întotdeauna. La o cistită simplă, necomplicată, la o femeie tânără, diagnosticul poate fi clinic. Urocultura devine importantă în infecțiile recurente, la eșecul tratamentului, la bărbați, la vârstnici, în sarcină sau în suspiciunea de pielonefrită.
Ajută afinele sau D-manoza la prevenirea infecțiilor urinare?
Produsele cu afine pot avea un beneficiu modest, dar depinde mult de formulare și concentrația de proantocianidine. D-manoza, deși des recomandată, are studii recente mai puțin convingătoare decât se credea. Niciuna nu poate înlocui evaluarea medicală în infecțiile recurente.
Ce este estrogenul vaginal și când se folosește?
Estrogenul vaginal este una dintre cele mai bine susținute opțiuni pentru reducerea infecțiilor urinare recurente la femeile în postmenopauză. Acționează prin refacerea mucoasei vaginale și a florei protectoare. Este disponibil în România și se prescrie de medic.
Când trebuie să merg urgent la medic pentru o infecție urinară?
Urgent dacă apar febră, frisoane, durere lombară, greață, vărsături, sânge în urină sau alterarea stării generale. De asemenea, dacă sunteți însărcinată, dacă simptomele nu se ameliorează sau dacă aveți infecții recurente frecvente. Aceste situații necesită evaluare urologică.
Consult urologic pentru infecții urinare
La ReumaDiagnostic, evaluarea infecțiilor urinare include consult urologic cu Dr. Cojocaru Ion (medic specialist urologie), sumar de urină, urocultură și plan terapeutic individualizat. Pentru infecțiile recurente, se stabilește o strategie de prevenție adaptată fiecărui pacient.
📞 0336.991
Programare onlineReferințe
- IDSA. 2025 Guideline on Management and Treatment of Complicated Urinary Tract Infections.
- ANMDMR. Nomenclatorul medicamentelor de uz uman autorizate în România.
- Kurotschka PK, Gágyor I, Ebell MH. Acute Uncomplicated UTIs in Adults: Rapid Evidence Review. American Family Physician. 2024.
- Hoffman A, Dolezal KA, Powell R. Dysuria: Evaluation and Differential Diagnosis in Adults. American Family Physician. 2025.
- Miller JM, Binnicker MJ, Campbell S, et al. Guide to Utilization of the Microbiology Laboratory for Diagnosis of Infectious Diseases: 2024 Update by IDSA and ASM.
- Anger JT, Bixler BR, Holmes RS, et al. Updates to Recurrent Uncomplicated Urinary Tract Infections in Women.
- Lee RA, Centor RM, Humphrey LL, et al. Appropriate Use of Short-Course Antibiotics in Common Infections.
- FDA. Approval information for Pivya (pivmecillinam).
- FDA. Approval information for Blujepa (gepotidacin).
- Hayward G, Mort S, Hay AD, et al. D-mannose for Prevention of Recurrent Urinary Tract Infection Among Women. JAMA Internal Medicine. 2024.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00