Bursita trohanteriană este cea mai frecventă cauză de durere pe fața laterală a șoldului. Dar denumirea este, până la un punct, înșelătoare.
În literatura medicală actuală, afecțiunea este cunoscută sub numele de sindromul durerii trohanteriene majore, prescurtat GTPS (Greater Trochanteric Pain Syndrome). Apare cel mai adesea la femeile între 40 și 60 de ani și are un tipar pe care mulți pacienți îl recunosc imediat: durere localizată la proeminența osoasă a șoldului, care iradiază pe partea laterală a coapsei și, aproape invariabil, tulbură somnul pe partea afectată.[1,4]
Deși numele clasic conține cuvântul „bursită", studiile imagistice recente arată o realitate diferită. În majoritatea cazurilor, bursa nu este inflamată. Sursa reală a durerii este tendinopatia gluteală, adică uzura tendoanelor mușchilor gluteus medius și gluteus minimus, cei care stabilizează șoldul în mers.[1,2]
Diferența pare subtilă, dar schimbă complet logica tratamentului. Antiinflamatoarele și infiltrațiile cu cortizon tratează inflamația. Ele nu reconstruiesc un tendon uzat.
Ce veți găsi în acest articol: de ce „bursita trohanteriană" nu mai este termenul corect, cum se pune diagnosticul (clinic și ecografic), ce opțiuni de tratament există astăzi (exerciții structurate, unde de șoc, PRP, infiltrații eco-ghidate) și când este necesară trimiterea către ortoped.
De ce s-a schimbat denumirea
Decenii la rând, orice durere laterală de șold era etichetată ca „bursită trohanteriană". Explicația părea logică: între trohanterul mare al femurului și tractul iliotibial există o bursă, iar inflamația ei ar fi putut explica durerea.
Ecografia musculoscheletală și RMN-ul au răsturnat această viziune. Imagistica arată că bursa este rareori inflamată izolat. În schimb, sunt frecvent prezente semne de tendinopatie gluteală: îngroșare tendinoasă, modificări de structură, calcificări, uneori rupturi parțiale.[1,2]
GTPS este astăzi înțeles ca un sindrom plurifactorial. Nu o singură leziune, ci o colecție de posibile surse de durere locală care pot coexista în proporții variabile. Identificarea mecanismului dominant la fiecare pacient în parte ghidează alegerea tratamentului.
Frecvența reală a mecanismelor de durere
| Mecanism | Frecvență estimată | Observație clinică |
|---|---|---|
| Tendinopatia gluteală (gluteus medius/minimus) |
~50% | Mecanism dominant. Componenta degenerativă cere recuperare funcțională, nu doar antiinflamatoare. |
| Fricțiunea benzii iliotibiale | ~28,5% | Adesea asociată cu dezechilibre biomecanice și tonus crescut al tractului iliotibial. |
| Bursita trohanterică | ~20% | Mult mai rară decât s-a crezut. Rareori izolată, se asociază de obicei cu alte mecanisme. |
| Șoldul cu snapping extern | Variabilă | Pocnitură palpabilă sau audibilă la mobilizarea activă a șoldului. |
| Rupturi tendinoase gluteale | ~0,5% | Rare, dar relevante clinic. Pot necesita evaluare chirurgicală. |
Cifrele de mai sus[2] explică un paradox clinic cunoscut de orice reumatolog: o infiltrație cu cortizon aduce ameliorare spectaculoasă în prima lună, dar simptomele revin. Motivul este simplu. Dacă problema este tendinopatia, tendonul nu are cum să se vindece fără încărcare progresivă corectă. Cortizonul doar amână revenirea durerii.
Cine dezvoltă GTPS
Sindromul nu apare întâmplător. Există un profil destul de clar al pacienților care îl dezvoltă.[1,4]
Sexul feminin este, de departe, principalul factor de risc. Explicația vine din anatomia pelvisului: bazinul mai lat la femei creează un unghi de inserție diferit pentru tendoanele abductoare, ceea ce se traduce în solicitare mecanică mai mare. La asta se adaugă modificările hormonale perimenopauzale, care afectează calitatea colagenului din tendoane.
Al doilea factor este vârsta. Intervalul 40–60 de ani corespunde apariției primelor modificări degenerative tendinoase. Este exact perioada în care tendoanele încep să piardă elasticitate și să dezvolte leziuni microscopice de uzură.
Alți factori care cresc riscul:
- Supraponderalitatea și obezitatea, prin încărcarea mecanică suplimentară pe șold.
- Anteversiunea acetabulară crescută, diferențe de lungime a membrelor, scolioză sau genu valgum.
- Inactivitatea fizică prelungită, care slăbește musculatura stabilizatoare.
- Creșterea bruscă a activității fizice (alergare, mers pe distanțe lungi) fără pregătire progresivă.
Cum recunoști durerea de GTPS
Durerea apare insidios. În cele mai multe cazuri nu există un traumatism declanșator. Pacienții descriu o durere care s-a instalat „treptat, nu știu când", a progresat săptămâni sau luni și a devenit persistentă.[1]
Localizarea este caracteristică: la proeminența osoasă palpabilă pe partea laterală a șoldului, cu iradiere în jos pe coapsă. Uneori coboară până aproape de genunchi, iar acest lucru creează cea mai frecventă confuzie diagnostică cu sciatica sau cu o hernie de disc lombară.
Alte elemente care orientează diagnosticul:
- Durere la mers prelungit, urcat și coborât scări, ridicare din șezut.
- Imposibilitatea de a dormi pe partea afectată. Multe paciente descriu că se trezesc de fiecare dată când se întorc pe acea parte.
- Durere la șezut prelungit pe suprafețe dure (scaune de birou, mașină).
- Sensibilitate la palparea trohanterului mare. Apăsarea fermă reproduce exact durerea.
Semn clinic tipic: dacă nu poți dormi pe partea dureroasă săptămâni sau luni la rând, iar apăsarea pe proeminența osoasă a șoldului reproduce exact durerea resimțită în mers, probabilitatea de GTPS este foarte mare. Acest tipar este rar întâlnit în alte cauze de durere de șold.
Cum se pune diagnosticul
Examenul clinic
Diagnosticul GTPS este, în primul rând, clinic. Examinarea evidențiază o serie de semne destul de specifice:[1,2]
- Durere la palparea trohanterului mare, semn prezent practic la toți pacienții.
- Test Trendelenburg pozitiv sau mers de tip Trendelenburg, care arată slăbirea abductoarelor șoldului.
- Durere la rotația externă rezistată a șoldului.
- Semnul „jump": durere vie, involuntară, la compresia fermă a regiunii trohanteriene.
- Test FABER modificat, util pentru diagnosticul diferențial cu afecțiunile articulației sacroiliace.
Ecografia musculoscheletală
Ecografia MSK este investigația de primă linie în GTPS. Are câteva avantaje importante: este neinvazivă, accesibilă, repetabilă și, spre deosebire de RMN, permite evaluarea dinamică a tendoanelor în timpul mișcării.[1,3]
În plus, ecografia permite ghidajul precis al infiltrațiilor. Diferența între o infiltrație „oarbă" și una eco-ghidată este substanțială. În eco-ghidaj, medicul vede exact unde ajunge acul și unde se distribuie substanța, ceea ce crește semnificativ eficacitatea tratamentului.
La ReumaDiagnostic, ecografia MSK este efectuată de medici cu formare specifică, care realizează și procedurile intervenționale sub ghidaj ecografic. Detalii despre ecografia musculoscheletală →
Când este necesar RMN-ul
RMN-ul nu este necesar de rutină. Devine indicat în câteva situații specifice:[1,3]
- Diagnostic incert după evaluarea clinică și ecografică.
- Suspiciune de ruptură tendinoasă completă sau parțială extinsă.
- Simptomatologie care nu răspunde la 3–6 luni de tratament conservator corect.
- Suspiciune de patologie coexistentă (coxartroză avansată, leziuni labrale, patologie osoasă).
Radiografia
Radiografia poate exclude alte cauze de durere laterală de șold (coxartroză avansată, modificări osoase), dar nu este suficientă pentru diagnosticul GTPS. Este utilă ca investigație complementară, nu ca investigație principală.
Tratamentul GTPS
Tratamentul urmează o strategie progresivă, cu prioritate pentru măsurile conservatoare. Alegerea terapiei depinde de durata simptomelor, severitatea clinică și prezența leziunilor structurale.
Principiu de lucru: planul terapeutic în GTPS este coordonat de medicul de recuperare medicală, care stabilește combinația și succesiunea optimă a intervențiilor. Fizioterapeuții și kinetoterapeuții execută planul, iar infiltrațiile eco-ghidate sunt realizate de medicii cu formare specifică în ecografie intervențională.
Prima linie: exercițiile structurate
Dintre toate intervențiile disponibile, exercițiile structurate au cele mai solide dovezi pentru îmbunătățirea funcțională pe termen mediu și lung. Analiza sistematică Gazendam et al. (2022) arată că exercițiile sunt singura intervenție terapeutică cu ameliorare semnificativă a scorurilor funcționale la 1–3 luni, comparativ cu toate celelalte opțiuni.[5]
Un program corect include:
- Întărirea progresivă a abductoarelor șoldului (gluteus medius și gluteus minimus).
- Reeducarea mersului și a posturii, pentru corectarea patternurilor biomecanice care întrețin durerea.
- Stretching țintit al tractului iliotibial și al mușchilor adiacenți, executat corect și fără exagerări.
- Exerciții de control neuromuscular pentru stabilitatea bazinului în mers.
- Scădere ponderală, atunci când este cazul.
Programul este personalizat după evaluarea medicului de recuperare și este derulat de kinetoterapeut, cu progresie a exercițiilor la domiciliu.
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot fi utile pe perioade scurte pentru controlul durerii, dar nu reprezintă tratamentul de fond. Administrarea prelungită nu modifică evoluția tendinopatiei.[3]
Terapii adjuvante disponibile la ReumaDiagnostic
Pentru formele care nu răspund la prima linie, sau pentru pacienții cu simptomatologie intensă care au nevoie de control rapid al durerii, există mai multe opțiuni cu dovezi clinice solide.
Terapia cu unde de șoc (ESWT)
Undele de șoc sunt una dintre cele mai bine documentate terapii pentru GTPS. Studiul Ramon et al. (2020), un trial clinic randomizat multicentric, a arătat superioritatea ESWT față de infiltrația cu corticosteroid la 12 luni. În combinație cu exerciții specifice, rata de succes ajunge la 86,8% la 2 luni, cu beneficii menținute până la 6 luni.[5,7]
Mecanismul include stimularea vascularizației locale, remodelarea tendonului și efect analgezic direct. Detalii despre terapia cu unde de șoc →
Infiltrațiile cu plasmă bogată în trombocite (PRP)
PRP este una dintre cele mai studiate opțiuni moderne în tendinopatiile cronice. În GTPS, rezultatele sunt superioare infiltrațiilor cu corticosteroid în controlul durerii pe termen scurt (1–3 luni), iar beneficiile se mențin mai mult în timp. Analizele comparative indică PRP ca una dintre cele mai eficiente intervenții non-chirurgicale pentru ameliorarea durerii în GTPS.[5,6]
La ReumaDiagnostic, infiltrațiile cu PRP se realizează exclusiv sub ghidaj ecografic, pentru plasarea precisă în zona tendonului afectat.
Laserul de înaltă intensitate (HILT)
HILT este o opțiune eficientă pentru controlul durerii și reducerea inflamației locale în tendinopatii cronice. Penetrarea profundă permite acțiunea la nivelul structurilor peritrohanteriene, cu efect analgezic rapid și fără disconfort pentru pacient. Vezi dovezile științifice pentru terapia HILT →
TECAR
Terapia TECAR folosește energia de radiofrecvență pentru stimularea proceselor endogene de regenerare tisulară. În GTPS se combină frecvent cu exercițiile terapeutice, pentru potențarea efectelor kinetoterapiei. Detalii despre terapia TECAR →
Dry needling
Dry needling, sau acupunctura medicală, s-a dovedit non-inferior infiltrațiilor cu corticosteroid în reducerea durerii și ameliorarea funcției la 6 săptămâni. Poate fi o opțiune valoroasă în protocoalele combinate.[2]
Magnetoterapia și electroterapia
Se includ frecvent în programele combinate de recuperare, ca adjuvante ale kinetoterapiei, cu rol antiinflamator și antialgic.
Infiltrațiile cu corticosteroid: când da și când nu
Infiltrațiile cu corticosteroid oferă ameliorare rapidă, dar tranzitorie. Datele sunt clare:[2]
- 61% dintre pacienți obțin o reducere a durerii de peste 50% la 1 lună.
- Procentul scade la 44% la 3 luni.
- Eficacitatea se diminuează progresiv la 6–12 luni, fiind inferioară undelor de șoc pe termen lung.
Atenție: infiltrațiile repetate cu corticosteroid în aceeași zonă pot afecta negativ structura tendonului și cresc riscul de rupturi. Ghidurile recente recomandă prudență, cu ghidaj ecografic obligatoriu și limitarea numărului de infiltrații. Cortizonul nu este o soluție de fond pentru tendinopatia gluteală, ci doar o măsură de control al durerii, utilizată punctual.[2]
La ReumaDiagnostic, infiltrațiile cu corticosteroid se realizează sub ghidaj ecografic, cu plasare țintită în bursa subgluteus maximus sau în zona peritrohanteriană, în funcție de patologia dominantă identificată la ecografie. Vezi detalii despre infiltrațiile sub ghidaj ecografic →
Când este necesară trimiterea către ortoped
Tratamentul chirurgical este rezervat unui număr restrâns de cazuri. Evaluarea ortopedică devine justificată în câteva situații:[1,3]
- Simptome care persistă după 6–12 luni de tratament conservator corect condus.
- Rupturi parțiale extinse sau rupturi complete ale tendoanelor gluteale, documentate imagistic.
- Deficit funcțional major (mers Trendelenburg marcat, imposibilitatea ridicării coapsei împotriva rezistenței).
- Lipsa răspunsului la minim două linii diferite de tratament conservator.
În aceste cazuri, evaluarea de către un ortoped cu experiență în patologia șoldului este esențială pentru decizia terapeutică finală.
Greșeli comune de evitat
Câteva atitudini frecvente pot întârzia vindecarea sau chiar agrava GTPS. Le menționăm pentru că sunt surprinzător de comune:
- Repausul total prelungit. Tendoanele au nevoie de încărcare progresivă pentru a se vindeca. Imobilizarea îndelungată slăbește și mai mult abductoarele șoldului și întârzie recuperarea.
- Stretching agresiv al tractului iliotibial. Executat fără discernământ, poate comprima tendoanele gluteale și agrava durerea. Stretching-ul se face corect, sub îndrumare, și nu este soluția principală.
- Masajul profund pe zona trohanteriană în faza acută. Compresia directă a zonei sensibile accentuează durerea și întreține simptomele.
- Infiltrații repetate cu cortizon fără abordarea cauzei. Pe termen lung, riscă să deterioreze tendonul și să creeze mai multe probleme decât rezolvă.
- Exerciții generice, fără supraveghere. GTPS cere un program structurat, adaptat mecanismului dominant. Programele „din YouTube" nu funcționează în cazuri stabilite.
- Ignorarea factorilor biomecanici. Dezechilibrele de forță, scurtarea de membru, postura defectuoasă întrețin problema. Fără corectarea lor, recidivele sunt frecvente.
Ce poți face acasă până la consult
Câteva măsuri simple pot reduce disconfortul până la evaluarea medicală:
- Evită să dormi pe partea afectată. Folosește o pernă între genunchi când te culci pe partea sănătoasă, pentru a menține șoldul afectat în poziție neutră.
- Nu sta prea mult pe suprafețe dure. Alternează poziția la fiecare 30–45 de minute.
- Aplică gheață local 15–20 de minute în episoadele dureroase acute.
- Limitează temporar urcatul și coborâtul scărilor.
- Redu activitatea fizică intensă (alergare, drumeții lungi), fără să oprești total mișcarea. Mersul pe jos în ritm moderat este, de obicei, bine tolerat.
- Dacă ești supraponderală, chiar și o reducere modestă de greutate are impact măsurabil asupra încărcării șoldului.
Aceste măsuri sunt paliative. Pentru vindecare reală este necesară evaluarea medicală și un program terapeutic corect.
Întrebări frecvente
Este bursita trohanteriană același lucru cu GTPS?
„Bursita trohanteriană" este denumirea populară și istorică. Termenul medical corect astăzi este „sindromul durerii trohanteriene majore" (GTPS). Schimbarea reflectă faptul că, în majoritatea cazurilor, sursa durerii nu este bursa inflamată, ci tendinopatia mușchilor gluteali. Ambele denumiri circulă, dar abordarea modernă pleacă de la înțelegerea corectă a mecanismului.
Cât durează vindecarea?
Variază semnificativ în funcție de mecanismul dominant, severitatea simptomelor și aderența la program. În general, primele ameliorări apar în 4–8 săptămâni, iar recuperarea funcțională reală cere 3–6 luni de program structurat. Formele cronice, cu durere de peste 6 luni la debut, răspund mai lent și pot necesita combinații terapeutice (exerciții plus unde de șoc sau PRP).
Este nevoie de RMN pentru diagnostic?
Nu în toate cazurile. Diagnosticul GTPS este în primul rând clinic, iar ecografia musculoscheletală oferă suficiente informații pentru majoritatea pacienților, inclusiv ghidaj pentru infiltrații. RMN-ul devine necesar dacă diagnosticul este incert, dacă există suspiciune de ruptură tendinoasă semnificativă sau dacă simptomele nu răspund la tratament conservator corect.
Cortizonul rezolvă problema?
Nu. Infiltrația cu corticosteroid ameliorează durerea pe termen scurt (1–3 luni) la o parte dintre pacienți, dar eficacitatea scade la 6–12 luni, iar infiltrațiile repetate pot deteriora tendonul. Cortizonul este o măsură punctuală de control al durerii, nu tratament de fond. Vindecarea pe termen lung depinde de exerciții structurate și, eventual, de terapii adjuvante moderne (unde de șoc, PRP).
Pot face sport cu GTPS?
Depinde de stadiul și severitatea simptomelor. În faza acută, activitățile de impact (alergare, drumeții lungi) trebuie reduse temporar. Înotul, bicicleta în poziție corectă și antrenamentul de forță bine structurat sunt, de obicei, bine tolerate și pot face parte din programul terapeutic. Reluarea activităților sportive se face progresiv, sub îndrumarea medicului de recuperare și a kinetoterapeutului.
Unde pot face toate aceste investigații și tratamente în Galați?
La ReumaDiagnostic Galați sunt disponibile toate serviciile necesare pentru evaluarea și tratamentul GTPS: consult reumatologie și ortopedie, ecografie musculoscheletală și infiltrații eco-ghidate, infiltrații cu PRP, terapie cu unde de șoc, laser de înaltă intensitate (HILT), TECAR, program individualizat de kinetoterapie și acces la RMN atunci când este indicat. Planul terapeutic este coordonat de medicul de recuperare medicală, pentru o abordare integrată.
Suferi de durere laterală de șold?
La ReumaDiagnostic Galați beneficiezi de evaluare clinică, ecografie musculoscheletală și plan terapeutic personalizat, toate într-o singură clinică. Pentru costurile procedurilor consultă pagina de tarife.
📞 0336.991
Programare onlineReferințe
- Chamberlain R. Hip Pain in Adults: Evaluation and Differential Diagnosis. American Family Physician. 2021;103(2):81-89.
- Benzon HT, Provenzano DA, Nagpal A, et al. Use and Safety of Corticosteroid Injections in Joints and Musculoskeletal Soft Tissue: Guidelines From the American Society of Regional Anesthesia and Pain Medicine, the American Academy of Pain Medicine, the American Society of Interventional Pain Physicians, and the International Pain and Spine Intervention Society. Regional Anesthesia and Pain Medicine. 2025;rapm-2024-105656. doi:10.1136/rapm-2024-105656.
- Chowdhury R, Naaseri S, Lee J, Rajeswaran G. Imaging and Management of Greater Trochanteric Pain Syndrome. Postgraduate Medical Journal. 2014;90(1068):576-81. doi:10.1136/postgradmedj-2013-131828.
- Sunil Kumar KH, Rawal J, Nakano N, Sarmento A, Khanduja V. Pathogenesis and Contemporary Diagnoses for Lateral Hip Pain: A Scoping Review. Knee Surgery, Sports Traumatology, Arthroscopy. 2021;29(8):2408-2416. doi:10.1007/s00167-020-06354-1.
- Gazendam A, Ekhtiari S, Axelrod D, et al. Comparative Efficacy of Nonoperative Treatments for Greater Trochanteric Pain Syndrome: A Systematic Review and Network Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials. Clinical Journal of Sport Medicine. 2022;32(4):427-432. doi:10.1097/JSM.0000000000000924.
- He Y, Lin Y, He X, et al. The Conservative Management for Improving Visual Analog Scale (VAS) Pain Scoring in Greater Trochanteric Pain Syndrome: A Bayesian Analysis. BMC Musculoskeletal Disorders. 2023;24(1):423. doi:10.1186/s12891-023-06443-5.
- Ramon S, Russo S, Santoboni F, et al. Focused Shockwave Treatment for Greater Trochanteric Pain Syndrome: A Multicenter, Randomized, Controlled Clinical Trial. The Journal of Bone and Joint Surgery. American Volume. 2020;102(15):1305-1311. doi:10.2106/JBJS.20.00093.
- Dancy ME, Alexander AS, Clark CJ, et al. Gluteal Tendinopathy: Critical Analysis Review of Current Nonoperative Treatments. JBJS Reviews. 2023;11(10):e23.00101. doi:10.2106/JBJS.RVW.23.00101.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
