Urticaria este una dintre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice văzute în practica medicală. Pentru pacient, experiența este adesea foarte supărătoare: plăci roșii sau roz, reliefate, intens pruriginoase, care apar brusc, migrează, dispar și reapar în alte zone. Uneori se asociază și cu angioedem, adică umflarea mai profundă a buzelor, pleoapelor, mâinilor sau altor regiuni.[1]
Pentru mulți pacienți, primul gând este că au o alergie alimentară. În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate. În urticaria acută, alergiile pot avea un rol clar în unele cazuri, dar în urticaria cronică majoritatea episoadelor nu sunt cauzate de un aliment anume, iar 80–90% dintre cazuri sunt considerate spontane sau idiopatice.[1][3]
Ce veți găsi în acest articol: ce este urticaria, de ce apar „bubițele alergice", cum se diferențiază forma acută de cea cronică, ce investigații sunt necesare și ce tratamente funcționează cu adevărat.
Ce este, de fapt, urticaria
Urticaria apare prin activarea mastocitelor din piele și eliberarea de mediatori inflamatori, în special histamină. Rezultatul este apariția unor papule sau plăci pruriginoase, cu margini variabile, care se modifică rapid și care, în forma clasică, dispar în mai puțin de 24 de ore dintr-un loc, chiar dacă pot reapărea în altul.[1][3]
Important: Dacă o leziune individuală persistă mai mult de 24 de ore și lasă în urmă pigmentare sau vânătăi, medicul se gândește deja la alte diagnostice, nu la o urticarie obișnuită.[1][3]
Urticarie acută versus urticarie cronică
| Urticaria acută (<6 săptămâni) | Urticaria cronică (>6 săptămâni) |
|---|---|
| Adesea autolimitată[1] | Persistentă, frustrantă, fără declanșator evident[1][3] |
| Cauze: alergeni, infecții, medicamente, factori fizici | Cel mai adesea spontană; mecanism autoimun frecvent[3] |
| Investigații rareori necesare | Evaluare structurată, dar țintită[1][2] |
| Tratament: antihistaminice ± curs scurt corticosteroid | Tratament în trepte: antihistaminice → omalizumab → ciclosporină[1][3] |
Cauzele urticariei acute
Cauzele frecvente includ: alergeni (alimente, medicamente, veninuri de insecte), infecții virale, bacteriene sau fungice, antiinflamatoare nesteroidiene și diverși stimuli fizici.[1]
Cel mai important lucru este să nu considerăm automat că orice urticarie acută înseamnă obligatoriu o alergie alimentară severă. Uneori există într-adevăr o relație clară, alteori episodul este postinfecțios sau medicamentos.[1]
De ce apare urticaria cronică
În urticaria cronică, majoritatea cazurilor nu au o cauză externă simplă și repetabilă. În peste jumătate dintre cazuri, există un fundal autoimun — fie prin autoanticorpi de tip IgE îndreptați împotriva unor autoantigene, fie prin autoanticorpi IgG împotriva IgE sau a receptorului său de mare afinitate.[3]
Pot exista și factori agravanți: stresul, AINS, unele infecții, mai rar anumite alimente. Asocieri rare, dar cunoscute, există cu boala tiroidiană autoimună, lupusul eritematos sistemic, Boala Sjögren și unele infecții cronice.[3]
Important: Aceste asocieri nu justifică o „vânătoare" de analize extinse la toți pacienții. Testarea extensivă de rutină pentru cauze rare este descurajată, pentru că randamentul ei este foarte mic — aproximativ 1,6%.[1]
Ce investigații sunt necesare
În urticaria acută
În majoritatea cazurilor, nu este necesară nicio testare extinsă. Diagnosticul este clinic. Testele alergologice (prick-teste, IgE specifice) au sens doar atunci când istoria sugerează clar un alergen anume.[1][2]
În urticaria cronică
Investigațiile de bază recomandate includ:[1][2][3]
- Hemoleucogramă completă
- VSH și/sau proteina C reactivă
- IgE total
- TSH
- Anticorpi anti-peroxidază tiroidiană
Când trebuie trimis pacientul la specialist
Evaluare alergologică, dermatologică sau imunologică este recomandată când:[1][3]
- Leziunile persistă peste 24 de ore și lasă hiperpigmentare
- Angioedem izolat de durată neobișnuită
- Febră, artralgii, dureri abdominale sau alte simptome sistemice
- Control slab al simptomelor în ciuda antihistaminicelor
Aceste situații pot sugera urticarie vasculitică sau forme de angioedem non-histaminergic.[1][3]
Tratamentul urticariei: abordare în trepte
| Treaptă | Tratament | Observații |
|---|---|---|
| Treapta 1 | Antihistaminic H1 generația a doua, doză standard | Cetirizină, levocetirizină, loratadină, fexofenadină[1] |
| Treapta 2 | Creșterea dozei până la ×4 doza standard | Mai puțin de jumătate dintre pacienți răspund la doza standard[1][3] |
| Treapta 3 | Omalizumab 300 mg la 4 săptămâni | Aprobat pentru urticaria cronică spontană refractară; profil excelent de siguranță[3][4] |
| Treapta 4 | Ciclosporină | Rezervată după eșecul terapiei biologice; necesită monitorizare[3] |
Important: Corticosteroizii sistemici nu sunt un tratament de fond în urticaria cronică. Sunt rezervați doar pentru exacerbări acute scurte, nu pentru utilizare repetată sau prelungită.[1][3]
Măsuri non-farmacologice
Pe lângă tratamentul medicamentos, anumite măsuri practice pot ajuta:[1]
- Evitarea AINS dacă acestea agravează simptomele
- Evitarea căldurii excesive
- Evitarea hainelor foarte strâmte sau a factorilor fizici recunoscuți drept agravanți
- Controlul stresului — nu este singura cauză, dar poate amplifica frecvența episoadelor
Când urticaria devine o urgență
Deși majoritatea episoadelor nu sunt periculoase, există situații în care pacientul trebuie evaluat urgent:[1]
- Dificultate la respirație
- Senzație de închidere a gâtului
- Amețeală severă
- Umflarea rapidă a limbii sau a buzelor
- Suspiciune de anafilaxie
În aceste situații, problema nu mai este doar o urticarie cutanată, ci o reacție sistemică posibil severă.
Concluzie
Urticaria este o afecțiune frecventă, dar nu toate formele se comportă la fel. Urticaria acută este adesea autolimitată și de multe ori nu necesită investigații ample. Urticaria cronică, în schimb, cere o abordare mai structurată: confirmarea diagnosticului, căutarea unor comorbidități relevante, evitarea testelor inutile și tratament în trepte.[1][3]
Pentru pacient, mesajul cel mai important este acesta: urticaria cronică nu înseamnă automat „alergie la ceva" și nu se tratează corect doar cu cure repetate de cortizon. De cele mai multe ori, cheia este un diagnostic bine pus și un tratament escaladat corect.
Întrebări frecvente
Ce este urticaria?
Urticaria este o afecțiune cutanată caracterizată prin plăci roșii, reliefate, intens pruriginoase, care apar brusc, migrează și de obicei dispar în mai puțin de 24 de ore dintr-un loc. Poate fi acută (sub 6 săptămâni) sau cronică (peste 6 săptămâni).
Urticaria cronică înseamnă că am o alergie?
Nu neapărat. În 80–90% din cazuri, urticaria cronică este spontană sau idiopatică, fără un alergen extern clar. O proporție importantă dintre cazuri au mecanism autoimun. De aceea, testele alergologice extinse nu sunt recomandate de rutină în urticaria cronică.
Ce investigații trebuie făcute la urticaria cronică?
Investigațiile de bază includ hemoleucogramă completă, VSH sau PCR, IgE total, TSH și anticorpi anti-peroxidază tiroidiană. Testarea extensivă de rutină pentru cauze rare este descurajată, deoarece randamentul este foarte mic.
De ce nu funcționează antihistaminicele la mine?
Mai puțin de jumătate dintre pacienții cu urticarie cronică răspund la doza standard de antihistaminic. Ghidurile recomandă creșterea dozei până la de 4 ori doza standard înainte de a considera tratamentul ca insuficient. Dacă nici doza crescută nu funcționează, următorul pas este omalizumab.
Se poate lua cortizon la urticarie?
Corticosteroizii sistemici pot fi folosiți doar pentru exacerbări acute scurte. Nu sunt un tratament de fond în urticaria cronică și nu trebuie utilizați repetat sau prelungit. Tratamentul de bază rămâne antihistaminicul H1 de generația a doua, în doză optimizată.
Ce este omalizumabul?
Omalizumabul este un anticorp monoclonal aprobat pentru urticaria cronică spontană la pacienții care nu răspund suficient la antihistaminice. Se administrează de obicei 300 mg subcutanat la fiecare 4 săptămâni și are un profil foarte bun de eficacitate și siguranță.
Ce este angiodemul?
Angiodemul este umflarea mai profundă a țesuturilor, de obicei la nivelul buzelor, pleoapelor, mâinilor sau altor regiuni. Poate apărea împreună cu urticaria sau izolat. Când angiodemul afectează limba, gâtul sau căile respiratorii, poate deveni o urgență medicală.
Când trebuie să merg urgent la medic pentru urticarie?
Urgent dacă apare dificultate la respirație, senzație de închidere a gâtului, amețeală severă, umflarea rapidă a limbii sau buzelor sau suspiciune de anafilaxie. Aceste semne indică o reacție sistemică potențial severă care necesită tratament de urgență.
Consult alergologic pentru urticarie
La ReumaDiagnostic, evaluarea urticariei include consult alergologic cu Dr. Stavrică Emilia, teste alergologice când sunt indicate, și acces la investigații de laborator — hemoleucogramă, markeri inflamatori, profil tiroidian — pentru diferențierea corectă a formelor acute de cele cronice. Colaborare directă cu Dermatologia și Reumatologia în aceeași locație.
📞 0336.991
Programare onlineReferințe
- Semenya AM, Pienkowski S, Bhatnagar P. Acute and Chronic Urticaria: Evaluation and Treatment. American Family Physician. 2026;113(3):222–228.
- Bernstein JA, Lang DM, Khan DA, et al. The Diagnosis and Management of Acute and Chronic Urticaria: 2014 Update. The Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2014;133(5):1270–1277.e66. doi:10.1016/j.jaci.2014.02.036.
- Kolkhir P, Bonnekoh H, Metz M, Maurer M. Chronic Spontaneous Urticaria: A Review. JAMA. 2024;332(17):1464–1477. doi:10.1001/jama.2024.15568.
- FDA Orange Book.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
