Medic primar reumatolog
Puține substanțe au ajuns să fie investite, în ultimii ani, cu atâtea speranțe precum vitamina D. Pentru unii, ea a devenit aproape o explicație universală pentru oboseală, imunitate scăzută, tristețe, dureri difuze sau fragilitate generală. Pentru alții, este un exemplu perfect al felului în care medicina modernă poate transforma un nutrient important într-o promisiune prea mare.

Adevărul, ca de obicei, nu stă nici în entuziasm, nici în cinism. Vitamina D contează. Uneori contează mult. Dar nu contează chiar în felul simplu și total în care a fost prezentată adesea. Literatura medicală actuală arată clar că deficitul real de vitamina D merită recunoscut și tratat, mai ales pentru sănătatea osoasă și în anumite grupuri de risc. În același timp, aceeași literatură arată la fel de clar că suplimentarea universală a adulților sănătoși, deja suficienți, nu este susținută de dovezi solide pentru majoritatea beneficiilor extrascheletale care i-au fost atribuite.[1][2][3][4]

Vitamina D și sănătatea osoasă: ce este cert și unde începe controversa

Acesta este, de fapt, punctul de plecare cel mai onest: vitamina D nu trebuie nici idolatrizată, nici minimalizată. Are un rol biologic esențial în homeostazia calciului și fosforului, în mineralizarea osoasă și în funcția neuromusculară. Deficitul sever se asociază cu rahitism la copil, osteomalacie la adult și cu o vulnerabilitate mai mare a osului și a musculaturii.[2][4] În jurul acestor efecte nu există mare controversă. Controversa începe atunci când vitamina D este mutată din acest cadru bine definit într-o zonă aproape simbolică, în care devine o soluție potențială pentru aproape orice. Tocmai aici studiile mari și ghidurile recente au obligat la o schimbare de ton.

Asociere vs. cauzalitate: de ce studiile observaționale au creat așteptări prea mari

Ani la rând, observațiile epidemiologice au părut să spună o poveste seductoare. Persoanele cu valori mai bune ale 25-hidroxivitaminei D păreau să aibă, în medie, o mortalitate mai mică, un profil cardiovascular mai bun, poate un risc mai redus de depresie, de infecții sau de tulburări metabolice.[5][6] Dacă privești doar aceste asocieri, tentația este să crezi că relația este directă și că, prin urmare, administrarea de suplimente ar trebui să reproducă beneficiile observate. Numai că medicina bazată pe dovezi tocmai aici devine utilă: ea ne obligă să întrebăm dacă asocierea este cauzală și dacă intervenția produce într-adevăr ceea ce promite observația. În cazul vitaminei D, răspunsul s-a dovedit mult mai modest decât speranțele inițiale. Studiile randomizate mari și analizele Mendelian randomization nu susțin, în general, o relație cauzală puternică între creșterea nivelului de vitamina D și prevenția majorității bolilor extrascheletale în populația generală.[1][2][7]

Această diferență dintre asociere și cauzalitate este, probabil, cheia întregii discuții. Un nivel bun de vitamina D nu reflectă doar o biologie mai favorabilă, ci adesea și un stil de viață diferit. Persoanele care au valori mai mari sunt, de multe ori, și cele care petrec mai mult timp în aer liber, sunt mai active fizic, au un ritm circadian mai sănătos, o alimentație mai bună și, uneori, mai puține boli cronice care să le limiteze expunerea la lumină naturală și mișcarea. De aceea, vitamina D este adesea nu doar un nutrient, ci și un marker indirect al unei anumite ecologii a vieții. Nu este greșit să spui că, uneori, vitamina D măsoară și ceva mai mare decât ea însăși: măsoară cât de departe sau cât de aproape trăim de ritmurile naturale pentru care organismul uman a fost construit.[1][2][7]

De ce pastila nu poate reproduce o viață trăită în lumină

Această idee merită formulată cu grijă, pentru că poate fi ușor înțeleasă greșit. A spune că vitamina D este, în parte, un marker al vieții petrecute în aer liber nu înseamnă că suplimentarea ar fi inutilă. Înseamnă doar că pastila nu poate reproduce complet tot ce stă în spatele acelui marker. Soarele și timpul petrecut afară nu înseamnă doar sinteză cutanată de vitamina D. Înseamnă mișcare, reglare circadiană, lumină naturală dimineața, mai puțin sedentarism, uneori somn mai bun și o organizare mai sănătoasă a vieții zilnice. O capsulă poate corecta un deficit și uneori chiar trebuie să o facă. Dar nu poate înlocui integral efectele unei vieți trăite mai puțin între pereți. Tocmai de aceea, ideea că sănătatea asociată cu un nivel bun de vitamina D poate fi cumpărată complet sub formă de supliment este, cel mai probabil, o iluzie comodă.[1][2][3]

Suplimentarea inteligentă: mesajul corect al ghidurilor din 2024

În același timp, există un risc real ca această critică a entuziasmului să fie citită ca o critică a suplimentării în sine. Ar fi o greșeală. Literatura actuală nu susține abandonarea suplimentării, ci folosirea ei mai inteligentă. Ghidul Endocrine Society din 2024 nu recomandă suplimentarea empirică a tuturor adulților sănătoși mai tineri de 75 de ani și nici testarea de rutină a 25(OH)D în populația generală fără indicații clare.[2][4] Dar același ghid sugerează suplimentare empirică în grupuri specifice: copii și adolescenți între 1 și 18 ani, adulți peste 75 de ani, gravide și adulți cu prediabet cu risc crescut.[4] Cu alte cuvinte, mesajul nu este „nu suplimenta”, ci „nu transforma suplimentarea într-un reflex universal și nu trata toți oamenii ca pe același pacient”.

Realitatea deficitului în România: date concrete și distribuție inegală

Această nuanță este importantă mai ales într-o țară precum România, unde discuția despre vitamina D nu poate fi complet decuplată de realitatea locală. Deficitul nu este o abstracție importată din literatura anglo-saxonă, ci o problemă cu prevalență reală și măsurabilă. Date recente din România, obținute în cadrul European Health Examination Survey, au arătat că aproape un sfert dintre adulții între 25 și 64 de ani aveau valori ale 25(OH)D sub 20 ng/mL, prag folosit frecvent pentru a defini deficitul.[19] În plus, prevalența nu a fost uniformă: ea a variat în funcție de sex, obezitate, rezidență rurală, educație și statut socioeconomic.[19] Asta înseamnă că discursul despre vitamina D, pentru publicul românesc, are nevoie de mai mult realism. Nu vorbim nici despre o epidemică care justifică suplimentarea oarbă a tuturor, nici despre o problemă prea mică pentru a merita atenție. Vorbim despre un deficit suficient de frecvent încât să conteze, dar suficient de inegal distribuit încât să ceară discernământ.

În plus, geografia și etnia contează mai mult decât pare la prima vedere. La nivel european, deficitul de vitamina D este mai frecvent în regiunile unde iradierea UVB este insuficientă o bună parte din an, dar și în grupuri care au pielea mai închisă la culoare, în persoane instituționalizate, la vârstnici, la persoanele cu obezitate și în categorii social vulnerabile.[2][20] Aceste diferențe nu sunt doar o chestiune de latitudine, ci rezultatul unei combinații între pigmentare cutanată, timp redus petrecut în aer liber, obiceiuri vestimentare, urbanizare, condiții sociale și profil metabolic. În România, unde iernile lungi, sedentarismul urban și prevalența ridicată a obezității se întâlnesc frecvent, toate aceste lucruri devin clinic relevante. Vitamina D nu este doar o chestiune de soare, ci și de felul în care trăim.

Pragurile de deficit: de ce zona 20–30 ng/mL nu trebuie tratată ca o catastrofa

Un alt motiv de confuzie majoră este dezbaterea despre praguri. În spațiul medical, dar și în conversația publică, mulți oameni au rămas cu impresia că există un consens simplu: sub o anumită valoare ai deficit, peste alta ești bine, iar între ele se întâmplă ceva foarte clar definit. În realitate, lucrurile sunt mai puțin rigide. Mult timp, schema cea mai influență a fost cea din ghidul Endocrine Society din 2011, care a definit deficitul sub 20 ng/mL, insuficiența între 21 și 29 ng/mL și suficiența de la 30 ng/mL în sus.[22] Această clasificare a fost preluată pe scară largă și continuă să influențeze interpretarea analizelor. Dar documentele mai recente sunt mai prudente. Comunicarea Endocrine Society din 2024 vorbește explicit despre nevoia de „epistemic humility” și admite că pragul optim care separă valorile clar insuficiente de cele sigur adecvate rămâne controversat.[23] Consensul din 2024 asupra evaluării statusului vitaminei D merge în aceeași direcție și arată că multe organizații consideră valori de cel puțin 20 ng/mL suficiente pentru majoritatea persoanelor, în timp ce altele au preferat istoric pragul de 30 ng/mL.[24]

Din punct de vedere practic, această dezbatere înseamnă ceva foarte important: nu orice valoare între 20 și 30 ng/mL trebuie transformată într-o boală sigură și nici într-un motiv automat de anxietate. Sub 20 ng/mL este mult mai ușor de susținut ca deficit relevant clinic. Între 20 și 30 ng/mL există o zonă gri, în care interpretarea trebuie făcută în context. O persoană tânără, sănătoasă, fără simptome, fără factori de risc și cu 24 ng/mL nu este același lucru cu o persoană vârstică, cu osteoporoză, imobilizare, obezitate sau expunere minimă la soare și aceeași valoare. Medicina bună nu funcționează doar cu praguri, ci și cu judecată clinică. Iar în cazul vitaminei D, această judecată este esențială tocmai pentru că literatura nu oferă un consens absolut asupra „valorii perfecte”.

Beneficii extrascheletale: ce subgrupuri beneficiază și ce spun marile studii

Toată această nevoie de nuanță se vede și atunci când ne uităm la beneficiile extrascheletale. În populația generală, deja suficientă, marile studii nu au demonstrat beneficii consistente pentru prevenția cancerului, a bolilor cardiovasculare, a căderilor sau a altor rezultate majore care au alimentat entuziasmul public.[1][2][3][4] Dar există subgrupuri în care imaginea este mai puțin simplă. La adulții cu prediabet și risc crescut, de exemplu, dovezile sintetizate de Endocrine Society susțin un efect modest, dar real, privind reducerea progresării către diabet.[2][4] La adulții peste 75 de ani, există semnal pentru reducerea mortalității.[2][4] Aceste date nu justifică o ideologie a vitaminei D, dar nici nu permit un scepticism leneș. Ele spun ceva mai matur: vitamina D nu este pentru toată lumea, în același fel, dar rămâne importantă pentru anumite categorii.

Vitamina D și infecțiile respiratorii: cum se citesc corect dovezile în 2025

Tema infecțiilor respiratorii este un exemplu foarte bun despre felul în care ar trebui citită literatura. Meta-analizele individual participant data din 2017 și 2019 au sugerat că suplimentarea cu vitamina D poate reduce riscul de infecții respiratorii acute, mai ales când este administrată zilnic sau săptămânal și nu în bolusuri mari, și mai ales la cei cu deficit mai pronunțat.[11][12] Acest mesaj a fost intens popularizat și, pentru o vreme, a părut una dintre cele mai promițătoare aplicații clinice ale vitaminei D. Numai că actualizarea din 2025 a slăbit certitudinea acestei concluzii. Estimarea punctiformă a rămas ușor favorabilă, dar intervalul de încredere a ajuns să includă și absența efectului, iar o analiză critică publicată tot în 2025 a ridicat problema unui posibil efect de studii mici care ar fi amplificat artificial optimismul inițial.[11][12][19][20] Nu rezultă de aici că vitamina D este inutilă pentru sănătatea respiratorie, ci că limbajul trebuie schimbat. Astăzi, o formulare corectă este că există un semnal plauzibil și o posibilă utilitate în anumite subgrupuri, mai ales la deficit sever și în regim de administrare zilnică sau săptămânală, dar nu o certitudine suficient de puternică pentru afirmații largi și categorice la nivel populațional.

Vitamina D și depresia: un rol posibil adjuvant, nu o strategie de prevenție universală

Și în sănătatea mintală, povestea este asemănătoare. Meta-analizele recente sugerează că vitamina D poate reduce într-o anumită măsură simptomele depresive, mai ales la persoanele deja depresive și în anumite contexte de studiu.[13][14][15] Dar trialurile mari de prevenție la adulți fără simptomatologie relevantă au fost mult mai puțin convingătoare. VITAL-DEP nu a demonstrat un beneficiu clar pentru prevenția depresiei la adulți de peste 50 de ani,[16] iar date mai noi merg în aceeași direcție.[21] Din nou, concluzia rezonabilă nu este „vitamina D nu are nicio legătură cu depresia”, ci că ea nu poate fi transformată într-o strategie universală de prevenție psihiatrică și că, atunci când există un efect, acesta pare să fie mai contextual și mai modest decât s-a sperat.

Megadozele: de ce „natural” nu înseamnă inofensiv

Dacă există însă un capitol unde tonul critic rămâne pe deplin justificat, acela este al megadozelor. Una dintre cele mai persistente erori din discursul public este ideea că, pentru că vitamina D este „naturală” și pentru că deficitul ei este frecvent, riscul excesului ar fi neglijabil. În realitate, vitamina D este liposolubilă și poate produce toxicitate. Hipervitaminoza D duce la hipercalcemie, iar de aici pot apărea greață, vărsături, poliurie, sete intensă, slăbiciune, afectare renală și calcificări tisulare.[8] Mai mult, până și dozele considerate de unii „normale” în afara contextului clinic pot avea costuri biologice. Meta-analiza din 2023 privind administrarea pe termen lung a 3.200–4.000 UI/zi a arătat o creștere modestă, dar reală, a riscului de hipercalcemie și a unor alte evenimente adverse.[10] Iar administrarea intermitentă de doze mari nu doar că nu pare superioară, ci poate fi chiar dăunătoare, prin creșterea riscului de căderi și prin lipsa unor avantaje clare față de regimurile zilnice moderate.[2][4]

Dozare zilnică vs. bolusuri mari: ce recomandă ghidurile

CriteriuDozare zilnică moderată RecomandatăBolusuri intermitente mari Evitate
Stabilitate sericăExpunere stabilă, fiziologicăFluctuații mari, mai puțin fiziologic
Risc căderi (vârstnici)Mai redus conform studiilorPosibil crescut — semnal în ghiduri
Risc hipercalcemieMai mic la doze moderateMai mare la doze 100.000+ UI
ComoditateNecesită disciplină zilnicăConvenabil, dar nu echivalent
Recomandare ghid 2024Preferată la adulții >50 aniEvitată în general

Sursa: Demay MB et al., Endocrine Society Clinical Practice Guideline 2024; Shah VP et al., systematic review 2024.

Aceasta este una dintre concluziile practice cele mai importante ale ghidurilor recente: atunci când vitamina D trebuie administrată, dozele zilnice moderate sunt, în general, preferabile bolusurilor mari și rare.[4] Este o lecție simplă, dar importantă, tocmai pentru că, în practică, bolusurile lunare sau și mai rare au fost mult timp privite ca o soluție comodă și eficientă. Literatura actuală obligă la mai multă reținere.

Pentru cine vitamina D rămâne o intervenție reală și importantă

Totuși, merită repetat încă o dată, tocmai pentru a nu lăsa loc unei interpretări greșite: a critica megadozele, screeningul de masă și promisiunile exagerate nu înseamnă a nega deficitul real sau a descuraja suplimentarea acolo unde ea este necesară. Pentru o persoană vârstică, pentru cineva cu expunere minimă la soare, cu malabsorbție, cu obezitate, cu sarcină, cu osteoporoză sau cu alți factori de risc, vitamina D nu este un moft. Este o intervenție relevantă și adesea justificată.[2][4][19][20] Tocmai de aceea, discursul bun despre vitamina D trebuie să fie simultan critic și responsabil: critic față de moda medicală, responsabil față de nevoile reale ale pacienților.

🏥 Evaluare la ReumaDiagnostic Galați

Dacă te încadrezi într-un grup cu risc real — vârstnic, gravidă, pacient cu boală reumatologică sau inflamatorie cronică, persoană care urmează corticosteroizi pe termen lung, cu osteoporoză confirmată, malabsorbție sau expunere minimă la soare — echipa noastră poate evalua contextul clinic și stabili dacă și cum este indicată suplimentarea.

Investigații disponibile: DEXA Hologic și REMS EchoLight, consultație reumatologie și endocrinologie cu interpretare personalizată a rezultatelor.

📅 Programare online

CNAS (cu trimitere) · Signal Iduna · Allianz · Groupama · Asirom · Parteneri: Regina Maria, Medicover

Lecția mai mare: ce nu poate fi pus într-o capsulă

Poate că tocmai aici stă lecția mai mare a subiectului. Nu toate lipsurile organismului se repară exclusiv biochimic, deși unele au nevoie și de corecție biochimică. Vitamina D poate fi utilă, uneori necesară, dar nu poate înlocui complet ceea ce semnalizează atunci când lipsește: prea puțină lumină naturală, prea puțină mișcare, prea multă viață petrecută în interior, uneori prea multă boală sau vulnerabilitate socială. O capsulă poate aduce nivelul din sânge într-o zonă mai bună. Nu poate însă reproduce în întregime ritmurile, comportamentele și condițiile de viață care au făcut ca acel nivel să fie bun în mod natural.

Concluzie: vitamina D contează — dar nu este un miracol în flacon

Concluzia practică este, așadar, una de echilibru. Pentru populația generală, deja suficientă, suplimentarea universală și megadozele nu sunt susținute de dovezi solide pentru majoritatea beneficiilor extrascheletale.[1][2][3][4] Pentru grupurile cu risc real, vitamina D rămâne o intervenție legitimă și importantă.[2][4] Pragurile trebuie interpretate cu prudență, mai ales în zona 20–30 ng/mL, unde incertitudinea este reală și contextul contează.[23][24] Iar pentru publicul larg, poate cea mai utilă formulare este aceasta: vitamina D contează, dar nu este un miracol în flacon. Uneori, un nivel bun de vitamina D înseamnă și altceva decât o vitamină bună; înseamnă o viață trăită mai mult în lumină, în mișcare și mai aproape de condițiile pentru care corpul uman a fost făcut.

Ai întrebări despre vitamina D sau sănătatea osoasă?

Echipa ReumaDiagnostic Galați este disponibilă pentru consultație reumatologică și evaluare osoasă completă.

📞 0336.991
Programare online →

CNAS (cu trimitere) · Signal Iduna · Allianz · Groupama · Asirom · Parteneri: Regina Maria, Medicover

Întrebări frecvente despre vitamina D

Cât de des trebuie să îmi verific nivelul de vitamina D?

Ghidurile actuale nu recomandă testarea de rutină a vitaminei D în populația generală fără indicații clare. Testarea este indicată când există factori de risc: vârstă avansată, malabsorbție, corticosterapie cronică, osteoporoză sau expunere minimă la soare. Discută cu medicul tău înainte de a solicita analiza.

Ce valoare a vitaminei D este considerată normală?

Valoarea 25(OH)D sub 20 ng/mL este considerată deficit relevant clinic de majoritatea ghidurilor. Intervalul 20–30 ng/mL este o zonă gri care necesită interpretare contextualizată — nu orice valoare în acest interval înseamnă automat boală. Consensul internațional din 2024 admite că pragul optim rămâne controversat.

Câtă vitamina D trebuie să iau pe zi?

Doza optimă depinde de nivelul bazal, grupul de risc și indicația clinică. Ghidul Endocrine Society 2024 recomandă doze zilnice moderate în locul bolusurilor mari intermitente. Nu lua doze mari fără recomandare medicală — vitamina D este liposolubilă și se poate acumula până la niveluri toxice.

Pot lua prea multă vitamina D?

Da. Vitamina D este liposolubilă și toxicitatea este posibilă mai ales la doze mari prelungite sau bolusuri intermitente mari. Hipervitaminoza D poate cauza hipercalcemie, cu greață, slăbiciune, poliurie, deshidratare și afectare renală. Dozele de 3.200–4.000 UI/zi pe termen lung se asociază cu un risc modest dar real de evenimente adverse conform unei meta-analize din 2023.

Vitamina D ajută la osteoporoză?

Vitamina D joacă un rol esențial în absorbția calciului și mineralizarea osoasă, ceea ce o face relevantă în managementul osteoporozei. Totuși, nu înlocuiește evaluarea densitometrică completă sau tratamentul specific. La ReumaDiagnostic Galați poți efectua osteodensitometrie DEXA Hologic sau REMS EchoLight și primi o evaluare personalizată a riscului de fractură.

Vitamina D din suplimente este la fel cu cea produsă prin expunere la soare?

Suplimentul corectează valoarea serică de 25(OH)D — uneori necesar și util. Dar expunerea la soare înseamnă mai mult: mișcare, ritm circadian mai sănătos, mai puțin sedentarism. D3 (colecalciferol) este mai bine absorbit decât D2 și este preferat în practica clinică.

Vitamina D scăzută cauzează oboseală și dureri musculare?

Deficitul sever de vitamina D poate contribui la slăbiciune musculară și dureri osoase. Cu toate acestea, oboseala și durerile musculare au foarte multe cauze posibile. O evaluare reumatologică completă este recomandată pentru identificarea cauzei reale.

 
Dr. Sârbu Mihaela
Medic primar reumatolog 
reumadiagnostic.ro/echipa-reumadiagnostic/

Bibliografie

  1. Bouillon R, LeBoff MS, Neale RE. Health Effects of Vitamin D Supplementation: Lessons Learned From Randomized Controlled Trials and Mendelian Randomization Studies. J Bone Miner Res. 2023;38(10):1391-1403. doi:10.1002/jbmr.4888.
  2. Shah VP, Nayfeh T, Alsawaf Y, et al. A Systematic Review Supporting the Endocrine Society Clinical Practice Guidelines on Vitamin D. J Clin Endocrinol Metab. 2024;109(8):1961-1974. doi:10.1210/clinem/dgae312.
  3. Bouillon R, Manousaki D, Rosen C, et al. The Health Effects of Vitamin D Supplementation: Evidence From Human Studies. Nat Rev Endocrinol. 2022;18(2):96-110. doi:10.1038/s41574-021-00593-z.
  4. Demay MB, Pittas AG, Bikle DD, et al. Vitamin D for the Prevention of Disease: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline. J Clin Endocrinol Metab. 2024;109(8):1907-1947. doi:10.1210/clinem/dgae290.
  5. Fan X, Wang J, Song M, et al. Vitamin D Status and Risk of All-Cause and Cause-Specific Mortality in a Large Cohort: Results From the UK Biobank. J Clin Endocrinol Metab. 2020;105(10):dgaa432. doi:10.1210/clinem/dgaa432.
  6. Gaksch M, Jorde R, Grimnes G, et al. Vitamin D and Mortality: Individual Participant Data Meta-Analysis of Standardized 25-Hydroxyvitamin D in 26916 Individuals From a European Consortium. PloS One. 2017;12(2):e0170791. doi:10.1371/journal.pone.0170791.
  7. Michos ED, Cainzos-Achirica M, Heravi AS, Appel LJ. Vitamin D, Calcium Supplements, and Implications for Cardiovascular Health: JACC Focus Seminar. J Am Coll Cardiol. 2021;77(4):437-449. doi:10.1016/j.jacc.2020.09.617.
  8. Marcinowska-Suchowierska E, Kupisz-Urbańska M, Łukaszkiewicz J, Płudowski P, Jones G. Vitamin D Toxicity — A Clinical Perspective. Front Endocrinol. 2018;9:550. doi:10.3389/fendo.2018.00550.
  9. Rosen CJ. Vitamin D Insufficiency. N Engl J Med. 2011;364(3):248-254. doi:10.1056/NEJMcp1009570.
  10. Zittermann A, Trummer C, Theiler-Schwetz V, Pilz S. Long-Term Supplementation With 3200 to 4000 IU of Vitamin D Daily and Adverse Events. Eur J Nutr. 2023;62(4):1833-1844. doi:10.1007/s00394-023-03124-w.
  11. Martineau AR, Jolliffe DA, Hooper RL, et al. Vitamin D Supplementation to Prevent Acute Respiratory Tract Infections: Systematic Review and Meta-Analysis of Individual Participant Data. BMJ. 2017;356:i6583. doi:10.1136/bmj.i6583.
  12. Martineau AR, Jolliffe DA, Greenberg L, et al. Vitamin D Supplementation to Prevent Acute Respiratory Infections: Individual Participant Data Meta-Analysis. Health Technol Assess. 2019;23(2):1-44. doi:10.3310/hta23020.
  13. Ghaemi S, Zeraattalab-Motlagh S, Jayedi A, Shab-Bidar S. The Effect of Vitamin D Supplementation on Depression: A Systematic Review and Dose-Response Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials. Psychol Med. 2024:1-10. doi:10.1017/S0033291724001697.
  14. Srifuengfung M, Srifuengfung S, Pummangura C, et al. Efficacy and Acceptability of Vitamin D Supplements for Depressed Patients: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials. Nutrition. 2023;108:111968. doi:10.1016/j.nut.2022.111968.
  15. Musazadeh V, Keramati M, Ghalichi F, et al. Vitamin D Protects Against Depression: Evidence From an Umbrella Meta-Analysis on Interventional and Observational Meta-Analyses. Pharmacol Res. 2023;187:106605. doi:10.1016/j.phrs.2022.106605.
  16. Okereke OI, Reynolds CF, Mischoulon D, et al. Effect of Long-term Vitamin D3 Supplementation vs Placebo on Risk of Depression or Clinically Relevant Depressive Symptoms and on Change in Mood Scores: A Randomized Clinical Trial. JAMA. 2020;324(5):471-480. doi:10.1001/jama.2020.10224.
  17. Jayedi A, Daneshvar M, Jibril AT, et al. Serum 25(OH)D Concentration, Vitamin D Supplementation, and Risk of Cardiovascular Disease and Mortality in Patients With Type 2 Diabetes or Prediabetes. Am J Clin Nutr. 2023;118(3):697-707. doi:10.1016/j.ajcnut.2023.07.012.
  18. Zhang P, Guo D, Xu B, et al. Association of Serum 25-Hydroxyvitamin D With Cardiovascular Outcomes and All-Cause Mortality in Individuals With Prediabetes and Diabetes: Results From the UK Biobank. Diabetes Care. 2022;45(5):1219-1229. doi:10.2337/dc21-2193.
  19. Brîndușe LA, Eclemea V, et al. Vitamin D Status in the Adult Population of Romania — Results of the European Health Examination Survey. Nutrients. 2024;16(6):867. doi:10.3390/nu16060867.
  20. Cashman KD, Dowling KG, Škrábaková Z, et al. Vitamin D deficiency in Europe: pandemic? Am J Clin Nutr. 2016;103(4):1033-1044. doi:10.3945/ajcn.115.120873.
  21. Ahl NM, Hantunen S, Tuomainen TP, et al. Vitamin D Supplementation and Incidence of Major Depressive Disorder: A Randomized Clinical Trial. Psychiatry Research. 2025. Online ahead of print.
  22. Holick MF, Binkley NC, Bischoff-Ferrari HA, et al. Evaluation, Treatment, and Prevention of Vitamin D Deficiency: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline. J Clin Endocrinol Metab. 2011;96(7):1911-1930. doi:10.1210/jc.2011-0385.
  23. McCartney CR, et al. Vitamin D Insufficiency and Epistemic Humility: An Endocrine Society Guideline Communication. J Clin Endocrinol Metab. 2024. PMID: 38828961.
  24. Giustina A, Adler RA, Binkley N, et al. Consensus Statement on Vitamin D Status Assessment and Supplementation: Whys, Whens, and Hows. Endocr Rev. 2024;45(5):625-654. doi:10.1210/endrev/bnae009.

Distribuie:

Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați

Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați

Programări: 0336 991
Programare online

Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00