Pubalgia atletică, numită uneori și „hernie sportivă", este o cauză frecventă de durere inghinală și abdominală inferioară la sportivi. Denumirea poate crea confuzie, pentru că nu este vorba, de fapt, despre o hernie adevărată. Mai corect spus, este o suferință a structurilor moi din jurul pubisului, în special a peretelui abdominal inferior și a zonei în care musculatura abdominală și adductorii coapsei se întâlnesc și transmit forțe mari în timpul mișcării.[1,2]
Ce veți găsi în acest articol: de ce apare pubalgia atletică, cum se diferențiază de o hernie inghinală clasică, cum se pune diagnosticul, ce tratament conservator funcționează, când este nevoie de chirurgie și cum se revine la sport.
De ce apare — mecanismul leziunii
Pubisul funcționează ca un punct de legătură între abdomen și membrul inferior. În sporturile care implică sprint, pivotare, schimbări bruște de direcție, lovituri cu piciorul sau accelerări repetate, această zonă este supusă unui stres mecanic important. Atunci când forțele dintre musculatura abdominală — în special rectus abdominis — și adductorii coapsei nu mai sunt echilibrate, pot apărea microleziuni, slăbiciune a peretelui posterior inghinal, întinderi sau rupturi parțiale la nivelul inserțiilor tendinoase și, uneori, inflamație sau edem la nivelul simfizei pubiene.[1,2]
Ce sporturi sunt cel mai frecvent implicate
Fotbalul, hocheiul pe gheață, fotbalul american, atletismul, cricketul și baseballul — toate presupun gesturi repetitive care pun presiune mare pe pelvis, zona inghinală și inserțiile musculare din jurul pubisului.[3,4,5]
Cum se manifestă
Durerea apare frecvent în regiunea inghinală, deasupra pubisului sau în abdomenul inferior și se agravează la sprint, schimbare de direcție, lovirea mingii, ridicarea din poziția culcat sau la efort abdominal. Uneori durerea iradiază spre adductori, scrot sau coapsă și poate fi confundată cu o întindere musculară obișnuită, cu o problemă de șold sau cu o hernie inghinală clasică.[1,2]
Important: Pubalgia atletică nu este o hernie adevărată. Nu există un defect de perete abdominal prin care să se exteriorizeze conținut abdominal. Confuzia apare din cauza denumirii de „hernie sportivă", dar mecanismul și tratamentul sunt diferite.[1,2]
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul este în primul rând clinic. Medicul caută sensibilitate la palpare în zona inserției rectusului abdominal, la originea adductorilor, la nivelul pliurilor inghinale și al simfizei pubiene. Testele provocatoare — adducția rezistată, flexia rezistată a șoldului, activarea musculaturii abdominale — pot reproduce durerea tipică.[3]
Evaluarea trebuie să excludă alte cauze importante de durere inghinală: patologia intraarticulară a șoldului, conflictul femoroacetabular, hernia inghinală adevărată sau problemele de la nivelul simfizei pubiene.[3,6,7]
Rolul imagisticii
Radiografiile simple pot exclude fracturi de stres, conflict femoroacetabular sau artroză.[3,6] RMN-ul pelvin este considerat investigația de elecție — poate evidenția leziuni ale rectusului abdominal, ale tendonului adductor longus, edem osos pubian și inflamație la nivelul plăcii rectus-adductor.[1,2,6] Ecografia dinamică poate fi utilă mai ales când există suspiciunea unei slăbiciuni a peretelui inghinal sau a unei protruzionări la manevra Valsalva.[1,3]
La ReumaDiagnostic, evaluarea durerii inghinale la sportiv include examenul clinic, ecografia musculoscheletală cu evaluare dinamică și, când este necesar, RMN musculoscheletal (Esaote S-scan) — în aceeași locație, fără trimiteri între clinici.
De reținut: Severitatea modificărilor la RMN nu se corelează perfect cu intensitatea simptomelor. Imaginea nu spune întotdeauna întreaga poveste și uneori poate chiar subestima extinderea reală a leziunii.[2,6]
Tratamentul conservator
Tratamentul începe, aproape întotdeauna, conservator. În faza inițială, accentul cade pe reducerea durerii și a suprasolicitării: repaus relativ (reducerea activităților care provoacă simptome), antiinflamatoare nesteroidiene atunci când sunt necesare și o perioadă de protejare a zonei, de obicei între 2 și 8 săptămâni.[1,2]
Recuperarea medicală — esența tratamentului
Partea cu adevărat importantă nu este simplul repaus, ci recuperarea medicală corectă. Programul se concentrează pe:[1,2]
- Refacerea echilibrului între musculatura abdominală, adductori și stabilizatorii bazinului
- Flexibilitate și stretching al adductorilor
- Întărirea musculaturii centrale (core)
- Control neuromuscular și corectarea pattern-urilor de mișcare deficitare
Datele publicate arată că terapia bazată pe exerciții are rezultate bune și poate evita nevoia de operație la un număr important de sportivi.[2,4]
La ReumaDiagnostic, programul de recuperare pentru pubalgia atletică este construit individual de echipa de fizioterapie și kinetoterapie: evaluarea dezechilibrelor musculare, stretching adductori, întărirea core, antrenament neuromuscular și plan de reintegrare sportivă. Echipa dispune de TECAR și laser terapeutic pentru controlul durerii și accelerarea recuperării.
Când este necesară chirurgia
Atunci când simptomele persistă în ciuda unui program bine condus de tratament conservator — de obicei după aproximativ 12 săptămâni — poate fi luată în calcul intervenția chirurgicală.[1,6] Scopul operației este de a reface sau întări structurile slăbite din regiunea abdominală inferioară și inghinală, uneori asociind și tratamentul tendonului adductor dacă acesta este implicat semnificativ.[1,2]
Rezultatele după tratamentul chirurgical sunt, în general, bune la sportivii corect selectați. Revenirea la sport poate fi relativ rapidă după o reparare izolată — uneori în jur de 4 săptămâni — în timp ce cazurile în care s-a asociat și o procedură pe adductor necesită de obicei un interval mai lung, de aproximativ 12 săptămâni.[6]
Atenție: Identificarea unui eventual conflict femoroacetabular asociat este foarte importantă. Dacă această problemă rămâne netratată, sportivul poate continua să aibă dureri sau să nu revină complet la nivelul anterior de performanță.[1,6]
Sinteză — abordare terapeutică
| Etapă | Ce include | Observații |
|---|---|---|
| Faza acută (2–8 săpt.) | Repaus relativ, AINS, protejarea zonei[1,2] | Reducerea simptomelor, nu doar repaus pasiv |
| Recuperare medicală | Echilibru abdomen-adductori, core, control neuromuscular[1,2,4] | Esența tratamentului; poate evita chirurgia |
| Terapii adjuvante | Corticosteroizi, PRP, proloterapie (cazuri selectate)[2] | Nu prima linie; rezervate formelor rezistente |
| Chirurgie (după ~12 săpt.) | Reparare perete abdominal ± adductor[1,2,6] | Revenire: 4 săpt. (izolată) — 12 săpt. (combinată) |
| Evaluare conflict femoroacetabular | Imagistică + examen clinic[1,6] | Esențial pentru a evita recurența |
Concluzie
Pubalgia atletică nu înseamnă o simplă „întindere inghinală" și nici o hernie clasică, ci o problemă complexă de suprasolicitare și dezechilibru biomecanic în zona pubiană. Diagnosticul corect cere evaluare atentă, iar tratamentul începe aproape întotdeauna conservator, prin repaus relativ și recuperare bine condusă. Chirurgia este rezervată cazurilor care nu răspund suficient la această abordare, dar atunci când este indicată corect, șansele de revenire la sport sunt bune. Important este ca durerea inghinală la sportiv să nu fie banalizată, pentru că un diagnostic corect pus la timp poate scurta mult drumul până la recuperare.[1,2,6]
Întrebări frecvente
Ce este pubalgia atletică?
Pubalgia atletică, numită și „hernie sportivă", este o suferință a structurilor moi din jurul pubisului — peretele abdominal inferior, inserțiile tendinoase ale rectusului abdominal și adductorilor coapsei. Nu este o hernie adevărată. Apare prin suprasolicitare repetitivă în sporturile cu sprint, pivotare și schimbări de direcție.
Pubalgia atletică este același lucru cu hernia inghinală?
Nu. În pubalgia atletică nu există un defect de perete abdominal prin care să se exteriorizeze conținut abdominal, ca în hernia inghinală clasică. Mecanismul, diagnosticul și tratamentul sunt diferite. Confuzia apare din cauza denumirii de „hernie sportivă".
Cât durează recuperarea?
Cu tratament conservator, faza inițială de protejare durează 2–8 săptămâni, urmată de recuperare activă. Dacă este necesară chirurgia, revenirea la sport variază între 4 săptămâni (reparare izolată) și 12 săptămâni (procedură combinată pe perete abdominal și adductor).
Pot să evit operația?
Da, în multe cazuri. Tratamentul conservator — repaus relativ, fizioterapie, întărirea core și corectarea dezechilibrelor musculare — are rezultate bune și poate evita nevoia de chirurgie la un număr important de sportivi. Operația este luată în calcul de obicei după 12 săptămâni de tratament conservator fără ameliorare suficientă.
Am nevoie de RMN pentru pubalgie?
RMN-ul pelvin este considerat investigația de elecție pentru confirmare și exclude alte diagnostice. Este util mai ales când diagnosticul clinic nu este clar, când se evaluează indicația chirurgicală sau când trebuie exclusă o patologie de șold asociată. Totuși, severitatea modificărilor la RMN nu se corelează întotdeauna cu intensitatea simptomelor.
Ce exerciții ajută în pubalgia atletică?
Programul de recuperare se concentrează pe echilibrul între musculatura abdominală și adductori, întărirea core, flexibilitate și stretching al adductorilor, control neuromuscular și corectarea pattern-urilor de mișcare deficitare. Programul trebuie individualizat și supravegheat.
Când trebuie să merg la medic pentru durerea inghinală?
Evaluarea de specialitate este recomandată când durerea inghinală persistă mai mult de 2 săptămâni, când se agravează la efort sau la mișcări specifice sportului, când nu răspunde la repaus și măsuri simple, sau când apare asociat cu simptome care sugerează o hernie inghinală adevărată sau o problemă de șold.
Evaluare și recuperare pentru pubalgia atletică
La ReumaDiagnostic, durerea inghinală la sportiv este evaluată și tratată printr-o abordare integrată: diagnostic clinic, ecografie musculoscheletală dinamică și, la nevoie, RMN — urmate de un program de recuperare individualizat pentru refacerea echilibrului muscular și revenirea la sport.
📞 0336.991
Programare onlineReferințe
- Drager J, Rasio J, Newhouse A. Athletic Pubalgia (Sports Hernia): Presentation and Treatment. Arthroscopy. 2020;36(12):2952–2953. doi:10.1016/j.arthro.2020.09.022.
- Zuckerbraun BS, Cyr AR, Mauro CS. Groin Pain Syndrome Known as Sports Hernia: A Review. JAMA Surgery. 2020;155(4):340–348. doi:10.1001/jamasurg.2019.5863.
- Herring SA, Kibler WB, Putukian M, et al. Initial Assessment and Management of Select Musculoskeletal Injuries: A Team Physician Consensus Statement. Medicine and Science in Sports and Exercise. 2024;56(3):385–401. doi:10.1249/MSS.0000000000003324.
- Siqueira APP, Hespanhol L, Oliveira AJ, et al. Conservative Interventions for Managing Exercise-Related Musculoskeletal Groin Pain. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2025;9:CD016137. doi:10.1002/14651858.CD016137.
- Garvey JF, Hazard H. Sports Hernia or Groin Disruption Injury? Hernia. 2014;18(6):815–823. doi:10.1007/s10029-013-1161-0.
- Forlizzi JM, Ward MB, Whalen J, Wuerz TH, Gill TJ. Core Muscle Injury: Evaluation and Treatment in the Athlete. American Journal of Sports Medicine. 2023;51(4):1087–1095. doi:10.1177/03635465211063890.
- Maloy W, Merrigan B, Hulsopple CD. Groin Pain and Injuries: Evaluation and Management. American Family Physician. 2025;111(4):337–343.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
