Sunt pacienți care povestesc un lucru foarte specific: „Mă doare brusc o articulație, se umflă, uneori nu pot folosi mâna sau piciorul, apoi totul trece complet. După câteva zile sau săptămâni, episodul revine, poate în altă articulație." Acest tipar ridică suspiciunea unei afecțiuni numite reumatism palindromic.
Deși numele poate suna neobișnuit, boala este importantă dintr-un motiv foarte practic: la unii pacienți, reumatismul palindromic poate reprezenta o etapă de început pe drumul către poliartrita reumatoidă, dar nu la toți. Tocmai de aceea, recunoașterea corectă și monitorizarea atentă sunt esențiale.[1,2]
Ce veți găsi în acest articol: ce este reumatismul palindromic, cum se manifestă și cum se diagnostichează, ce investigații sunt utile, de ce contează legătura cu poliartrita reumatoidă, ce factori cresc riscul de progresie, cum se tratează și care este prognosticul.
Ce este, de fapt, reumatismul palindromic
Reumatismul palindromic este un sindrom caracterizat prin episoade recurente, autolimitate, de artrită sau inflamație periarticulară. Cu alte cuvinte, apar „atacuri" inflamatorii care încep relativ brusc, durează un timp limitat și apoi se remit complet, fără să lase în urmă deformări articulare sau modificări radiografice reziduale.[1,4]
Acesta este unul dintre elementele care îl diferențiază de artritele inflamatorii persistente: între atacuri, pacientul se poate simți perfect bine, iar articulațiile pot arăta normal clinic și radiologic.[4]
În practica reumatologică modernă, reumatismul palindromic este privit adesea ca o posibilă formă pre-PR sau o afecțiune aflată în continuitate biologică cu poliartrita reumatoidă. Totuși, acest lucru nu înseamnă că orice pacient cu RP va face obligatoriu poliartrită reumatoidă.[1,2]
Cum se manifestă reumatismul palindromic
Manifestarea tipică este reprezentată de crize repetate de durere, tumefacție și inflamație la nivelul uneia sau mai multor articulații, uneori însoțite de inflamație a structurilor din jurul articulației. Episoadele durează, în general, de la câteva ore până la câteva zile, după care dispar complet.[1,4]
Pentru pacient, această alternanță între pusee și perioade fără simptome poate fi confuză. Tocmai pentru că inflamația nu este permanentă, diagnosticul poate întârzia: uneori analizele și consultul sunt normale dacă sunt efectuate între atacuri.
Important: Episoadele articulare care apar și dispar complet nu exclud o boală inflamatorie reală. Dimpotrivă, uneori tocmai acest tipar este semnătura reumatismului palindromic.[1,4]
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul de reumatism palindromic este în primul rând clinic. Asta înseamnă că medicul reumatolog se bazează pe povestea tipică a bolii, pe aspectul atacurilor și pe excluderea altor cauze. Nu există un test de laborator care să confirme singur diagnosticul.
Dintre criteriile propuse în literatură, cele formulate de Hannonen și colaboratorii au avut cea mai bună performanță diagnostică, cu sensibilitate de 96,4%, specificitate de 92,3% și acuratețe de 94,3%.[3]
Pe scurt, medicul caută:
- episoade repetate de artrită sau periartrită;
- atacuri cu durată limitată, de regulă ore până la câteva zile;
- remisie completă între episoade;
- lipsa leziunilor articulare cronice la radiografie.[1,3,4]
Ce investigații sunt utile
Deși nu există analize „specifice" pentru reumatismul palindromic, unele investigații sunt foarte importante pentru încadrarea corectă și estimarea riscului de evoluție.
| Investigație | Ce arată | De ce contează |
|---|---|---|
| Factor reumatoid (FR) și ACPA | Pozitivi la 50–70% dintre pacienți | Profil asemănător artritei reumatoide; prezența lor sugerează risc mai mare de progresie[1,2] |
| Ecografia articulară | Poate surprinde sinovită în timpul atacurilor | Utilă mai ales dacă pacientul ajunge la evaluare în timpul unui episod activ |
| Radiografia articulară | Normală chiar și după ani de evoluție, atâta timp cât boala nu a trecut spre artrită persistentă | Element clasic de diferențiere față de poliartrita reumatoidă[4] |
| Mutații MEFV | Identificate la ~26% dintre pacienți, mai ales seronegativi | Sugerează o componentă autoinflamatorie la un subgrup de pacienți[5,6] |
Observația privind mutațiile MEFV este importantă deoarece arată că reumatismul palindromic nu este, probabil, o boală complet uniformă. Mai degrabă, pare să includă mai multe subtipuri biologice: unele mai aproape de autoimunitate (cu ACPA pozitivi), altele mai aproape de autoinflamație (cu mutații MEFV).[6]
Este același lucru cu poliartrita reumatoidă?
Nu. Dar uneori poate fi începutul ei.
Diferența esențială este că în reumatismul palindromic inflamația este intermitentă, cu dispariție completă între atacuri, în timp ce în poliartrita reumatoidă inflamația devine de regulă persistentă, cu risc de afectare structurală articulară în timp.
Cu toate acestea, studiile arată că 30–50% dintre pacienți evoluează către poliartrita reumatoidă, iar acest lucru daca este sǎ se întâmple apare de obicei la aproximativ 1–2 ani de la debutul RP.[2,12,13] În același timp, aproximativ jumătate dintre pacienți rămân cu reumatism palindromic, fără să dezvolte artrită persistentă.[4,14]
Ce factori cresc riscul de evoluție către poliartrita reumatoidă
Nu toți pacienții au același risc. Printre elementele care anunță o probabilitate mai mare de progresie se numără:
- prezența ACPA și/sau FR — cel mai important factor predictiv;[1,2,15]
- vârsta mai mare la debut;
- afectarea articulațiilor mici ale mâinilor și a încheieturilor;
- atacuri mai dese și mai lungi.[2,14]
Pentru pacient, asta înseamnă că diagnosticul nu trebuie privit doar ca o etichetă, ci și ca un semnal pentru o urmărire personalizată.
Ce alte afecțiuni autoimune pot apărea
Deși discuția se concentrează cel mai des pe poliartrita reumatoidă, un studiu populațional amplu a arătat că pacienții cu reumatism palindromic au și un risc crescut de a dezvolta alte afecțiuni reumatice autoimune, inclusiv Boala Sjögren, lupus eritematos sistemic, polimiozită și sclerodermie.[12]
Acest lucru nu înseamnă că aceste complicații sunt inevitabile, ci că pacientul cu reumatism palindromic merită o evaluare reumatologică atentă și completǎ precum și reevaluări periodice.
Cum se tratează reumatismul palindromic
Aici trebuie spus foarte clar un lucru: tratamentul reumatismului palindromic nu este încă bine standardizat, deoarece nu există suficiente studii randomizate controlate.[7,8] De aceea, tratamentul se individualizează.
Tratamentul atacurilor acute
În timpul puseelor, scopul principal este controlul durerii și al inflamației. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt cele mai utilizate pentru tratamentul simptomatic, însă răspunsul poate fi variabil. Corticosteroizii pot fi utilizați în anumite situații, dar dovezile sunt limitate, iar decizia trebuie adaptată profilului pacientului.[7]
Tratamentul de fond: prevenirea recurențelor
Atunci când atacurile sunt frecvente, intense sau există factori de risc pentru progresie, medicul poate recomanda tratament de fond.
| Tratament | Rol | Observații |
|---|---|---|
| Hidroxiclorochina (HCQ) | Reduce frecvența atacurilor; posibilă scădere a riscului de progresie spre PR | Cel mai bine studiat medicament în RP; adesea prima opțiune de fond[7,8] |
| Metotrexat (MTX) | Utilizat mai ales când profilul clinic seamănă cu o formă pre-PR | Dovezi specifice pentru RP încă limitate[7,8] |
| Iguratimod | Reducerea semnificativă a frecvenței atacurilor | Rezultate promițătoare la cazuri refractare la MTX sau HCQ[9,10] |
| Rituximab | Remisiune completă în RP seropozitiv rezistent la DMARD-uri convenționale | Date din studiu retrospectiv; toți pacienții tratați au obținut remisiune[11] |
| Colchicina | Eficientă la pacienții cu mutații MEFV | Susține existența unui subgrup cu mecanisme autoinflamatorii[5,6] |
În acest moment, strategia optimă nu este definitiv stabilită, iar decizia terapeutică trebuie luată individual, în funcție de severitatea atacurilor, profilul serologic, factorii de risc și toleranța tratamentului.[7,8]
Care este prognosticul
Vestea bună este că, în forma care nu evoluează către o artrită persistentă, reumatismul palindromic are o caracteristică favorabilă importantă: nu produce distrucție osoasă și cartilaginoasă, nici după perioade lungi de evoluție.[4]
Dacă boala evoluează către poliartrita reumatoidă
Datele recente sugerează că pacienții a căror poliartrita reumatoidă începe sub formă de RP pot avea, în unele cazuri, un prognostic ceva mai bun decât cei cu debut tipic: remisiune mai rapidă și afectare articulară mai puțin severă.[15] Interesant este că atacurile palindromice pot continua chiar și după apariția poliartritei reumatoide, inclusiv la unii pacienți aflați în remisiune clinică.[13]
Dacă boala rămâne reumatism palindromic
La aproximativ 50% dintre pacienți, tabloul rămâne unul de atacuri recurente, dar fără transformare în artrită cronică persistentă.[4,14]
Mesajul esențial
Reumatismul palindromic nu este „o simplă durere trecătoare", dar nici nu trebuie privit automat ca un diagnostic sever. Este, mai degrabă, o afecțiune de graniță, care cere două lucruri: diagnostic corect, făcut de reumatolog, și monitorizare atentă, mai ales dacă există ACPA sau FR pozitivi ori atacuri frecvente.
Episoadele care apar și dispar complet nu exclud o boală inflamatorie reală. Dimpotrivă, uneori tocmai acest tipar este semnătura reumatismului palindromic. Iar pentru clinician, provocarea rămâne aceea de a identifica precoce cine va rămâne cu RP și cine intră pe traiectoria către poliartrita reumatoidă.
Întrebări frecvente
Ce este reumatismul palindromic?
Reumatismul palindromic este o afecțiune inflamatorie caracterizată prin episoade recurente de artrită acută care apar brusc, durează ore până la câteva zile, apoi dispar complet, fără a lăsa leziuni articulare permanente între episoade. Între 50–70% dintre pacienți au autoanticorpi (FR, ACPA) pozitivi, similari celor din poliartrita reumatoidă.
Reumatismul palindromic devine artrită reumatoidă?
Nu întotdeauna. Studiile arată că 30–50% dintre pacienți evoluează în timp spre poliartrita reumatoidă, de obicei în 1–2 ani de la debut. Cealaltă jumătate rămâne cu reumatism palindromic, fără artrită persistentă. Cel mai important factor predictiv pentru progresie este prezența anticorpilor ACPA și/sau a factorului reumatoid.
Cum se diagnostichează reumatismul palindromic?
Diagnosticul este în primul rând clinic, bazat pe tiparul episoadelor: artrită recurentă cu remisie completă între atacuri și radiografii normale. Nu există un test de laborator care să confirme singur diagnosticul. Investigațiile utile includ factorul reumatoid, ACPA, markeri inflamatori, ecografie articulară și, uneori, testarea mutațiilor MEFV.
Ce tratament există pentru reumatismul palindromic?
Atacurile acute se tratează cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și, uneori, corticosteroizi. Pentru prevenirea recurențelor, cele mai utilizate opțiuni sunt hidroxiclorochina (cel mai bine studiat medicament) și metotrexatul. La pacienții refractari, iguratimod și rituximab au arătat rezultate promițătoare. La cei cu mutații MEFV, colchicina poate fi eficientă. Tratamentul se individualizează.
Reumatismul palindromic distruge articulațiile?
Nu. Atâta timp cât boala rămâne reumatism palindromic (fără evoluție spre artrită persistentă), ea nu produce distrucție osoasă sau cartilaginoasă, chiar și după perioade lungi de evoluție. Radiografiile rămân normale între atacuri. Dacă însă boala evoluează spre poliartrita reumatoidă, riscul de afectare structurală apare și necesită tratament specific.
Trebuie să merg la reumatolog dacă am dureri articulare care apar și dispar?
Da. Episoadele articulare recurente, chiar dacă dispar complet, pot fi semnul unui reumatism palindromic și justifică un consult reumatologic. Evaluarea este importantă pentru stabilirea diagnosticului corect, pentru testarea autoanticorpilor (care estimează riscul de progresie) și pentru instituirea unui tratament de fond dacă este necesar. Consultul este util chiar și dacă în momentul prezentării articulațiile par normale.
Aveți episoade recurente de durere și umflare articulară care apar și dispar? Un consult reumatologic poate clarifica diagnosticul și poate preveni evoluția spre artrită cronică.
La ReumaDiagnostic, evaluăm reumatismul palindromic cu ecografie articulară, analize serologice și RMN de mâini cu antenă dedicată, și stabilim monitorizarea și tratamentul potrivit pentru fiecare pacient.
📞 0336.991
Programare onlineReferințe
- Mankia K, Emery P. Palindromic Rheumatism as Part of the Rheumatoid Arthritis Continuum. Nat Rev Rheumatol. 2019;15(11):687-695.
- Sanmartí R, Haro I, Cañete JD. Palindromic Rheumatism: A Unique and Enigmatic Entity With a Complex Relationship With Rheumatoid Arthritis. Expert Rev Clin Immunol. 2021;17(4):375-384.
- Soltani F, Khalaji A, Farzaneh R, et al. Performance of Existing Diagnostic Criteria for Palindromic Rheumatism. Clin Rheumatol. 2024;43(7):2337-2342.
- Guerne PA, Weisman MH. Palindromic Rheumatism: Part of or Apart From the Spectrum of Rheumatoid Arthritis. Am J Med. 1992;93(4):451-460.
- Tani Y, Kishi T, Miyamae T, et al. The Evaluation of Gene Polymorphisms Associated With Autoinflammatory Syndrome in Patients With Palindromic Rheumatism. Clin Rheumatol. 2020;39(3):841-845.
- Cuervo A, Sanmartí R, Ramírez J, et al. Palindromic Rheumatism: Evidence of Four Subtypes Based in Either MEFV or RF/ACPA Status. Joint Bone Spine. 2021;88(6):105235.
- Corradini D, Di Matteo A, Emery P, Mankia K. How Should We Treat Palindromic Rheumatism? A Systematic Literature Review. Semin Arthritis Rheum. 2021;51(1):266-277.
- Kavandi H, Hashemi SZ, Khalesi E, Khabbazi A. Treatment of Palindromic Rheumatism: A Systematic Review. Int J Clin Pract. 2021;75(11):e14868.
- Chen M, Cheng Y, Jin G, et al. Efficacy of Iguratimod in the Treatment of Patients With Palindromic Rheumatism Ineffective to MTX or HCQ. Front Immunol. 2025;16:1613129.
- Yuan F, He J, Luo J, Ye P. Effects of Iguratimod in the Treatment of Palindromic Rheumatism: Case Report. Int J Clin Pharmacol Ther. 2023;61(9):404-409.
- Raghavan P, Sreenath S, Cherian S, Shenoy PD. Efficacy of Rituximab in Resistant Palindromic Rheumatism. Clin Rheumatol. 2019;38(9):2399-2402.
- Chen HH, Chao WC, Liao TL, et al. Risk of Autoimmune Rheumatic Diseases in Patients With Palindromic Rheumatism: A Nationwide, Population-Based, Cohort Study. PLoS One. 2018;13(7):e0201340.
- Castellanos-Moreira R, Rodriguez-Garcia SC, Gómez-Puerta JA, et al. Rheumatoid Arthritis Initiating as Palindromic Rheumatism: A Distinct Clinical Phenotype? J Rheumatol. 2020;47(5):652-657.
- Sanmartí R, Frade-Sosa B, Morlà R, et al. Palindromic Rheumatism: Just a Pre-Rheumatoid Stage or Something Else? Front Med. 2021;8:657983.
- Hajialilou N, Khabbazi A, Hajialilo M, Malek Mahdavi A. Comparing Clinical Outcomes of Rheumatoid Arthritis by Onset Type: Palindromic Rheumatism, Undifferentiated Arthritis, and Typical Rheumatoid Arthritis. Clin Rheumatol. 2026.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
