Prevenirea căderilor în osteoporoză: cum eviți o fractură

Osteoporoza este una dintre cele mai importante cauze de fracturi la persoanele vârstnice. Tratamentul medicamentos rămâne pilonul principal pentru reducerea riscului de fractură, dar prevenirea căderilor ocupă un loc la fel de important în îngrijirea modernă a bolii. Foarte multe fracturi osteoporotice apar în urma unei căderi aparent banale — motiv pentru care măsurile care reduc riscul de cădere sunt indispensabile pentru acești pacienți [1–3].

De ce contează prevenirea căderilor în osteoporoză

Osteoporoza slăbește osul, care se poate rupe la solicitări pe care un os sănătos le-ar suporta fără probleme. Fracturile de șold și de încheietură apar aproape întotdeauna în urma unei căderi — o alunecare în baie, un covor care se mototolește, o amețeală la ridicare. Tocmai de aceea, la aceste localizări, prevenirea căderilor cântărește enorm. Densitatea osoasă (scorul T măsurat prin osteodensitometrie DEXA) arată cât de fragil este osul, dar riscul de cădere este o axă separată, care ține de echilibru, forță musculară, vedere, medicație și de mediul din jur.

Exercițiul fizic — cea mai eficientă măsură de prevenție

Datele actuale arată că exercițiul fizic este una dintre cele mai eficiente forme de prevenire a căderilor la persoanele cu osteoporoză. O meta-analiză publicată în 2024 a identificat exercițiul fizic — precum și combinația dintre exercițiu și tratamentul medicamentos — printre cele mai eficiente intervenții pentru reducerea numărului de căderi [1]. Beneficiile sunt susținute și de consensul britanic privind activitatea fizică în osteoporoză, care recomandă programe ce includ exerciții de rezistență, activități cu impact adaptat și antrenamente pentru echilibru și coordonare [2].

Cele mai bune rezultate le au exercițiile numite multicomponente, pentru că acționează simultan asupra mai multor cauze ale căderilor: îmbunătățesc forța musculară, stabilitatea posturală, mobilitatea și încrederea în propriile capacități. O analizǎ bazatǎ pe 50 de studii randomizate controlate a concluzionat că antrenamentul de rezistență și exercițiile cu impact adaptat contribuie atât la menținerea sănătății osoase, cât și la reducerea riscului de cădere, prin îmbunătățirea echilibrului și a performanței fizice [7].

La ReumaDiagnostic, programul de kinetoterapie lucrează forța și echilibrul, adaptat la patologia de bazǎ a pacientului (disponibil si decontat prin CNAS). Ce tipuri de mișcare sunt sigure și utile afli detaliat în articolul despre exerciții în osteoporoză.

Evaluarea periodică a riscului de cădere

Prevenirea eficientă nu se limitează la exercițiu. Evaluarea periodică a riscului de cădere este considerată o componentă esențială a managementului osteoporozei. Studiile au arătat că o proporție importantă dintre pacienții cu risc crescut de fractură au deja antecedente recente de cădere sau factori care le favorizează apariția [5,6]. Din acest motiv, ghidurile recomandă monitorizarea regulată a istoricului de căderi, a mersului, a echilibrului și a mobilității, precum și identificarea factorilor modificabili care cresc vulnerabilitatea pacientului [3].

Factori modificabili care cresc riscul de cădere

O parte importantă a riscului de cădere se poate corecta. Printre factorii cel mai des implicați se numără:

Corectarea acestor elemente poate reduce semnificativ probabilitatea unei căderi și trebuie integrată într-o abordare individualizată [9]. Pentru pacienții care au deficite de mers, dezechilibre posturale sau limitări funcționale, este recomandată colaborarea cu specialiști în kinetoterapie și terapie ocupațională [3,10].

Adaptarea mediului de viață

Modificarea locuinței și folosirea unor dispozitive de sprijin (bare în baie, baston, cadru de mers) sunt adesea recomandate. Implementarea lor cere însă, de multe ori, o decizie luată împreună cu echipa medicală, pentru a găsi echilibrul potrivit între siguranță și acceptabilitate în viața de zi cu zi [11]. Un mijloc de sprijin nu este un semn de slăbiciune, ci un instrument care păstrează independența — important este să fie reglat corect și folosit așa cum trebuie.

Educația pacientului

Informarea pacientului are, la rândul ei, un rol concret. Într-un studiu desfășurat la paciente cu osteoporoză tratate cu acid zoledronic, participarea la un program de educație pentru prevenirea căderilor a fost asociată cu o reducere semnificativă a proporției celor care au suferit cel puțin o cădere pe parcursul unui an — de la 19,6% în grupul de control la 5,8% în grupul care a beneficiat de educație structurată [14]. Cu alte cuvinte, a ști ce să eviți și ce să schimbi în jurul tău are efecte clinice măsurabile.

Rolul vitaminei D

Unele studii au arătat beneficii ale intervențiilor complexe care combină exercițiile de forță și echilibru cu administrarea de vitamina D, cu îmbunătățirea performanței fizice și reducerea riscului de cădere la vârstnicii cu osteoporoză [12]. Atenție însă: literatura recentă subliniază că suplimentarea cu vitamina D nu este universal benefică, iar administrarea unor doze mari, „în bolus", poate chiar crește riscul de cădere în anumite situații [13].

Prevenirea căderilor nu înlocuiește tratamentul osteoporozei

Oricât de importantă, profilaxia căderilor nu poate înlocui tratamentul specific al bolii. Cele două acționează asupra unor mecanisme diferite și complementare: prevenirea căderilor reduce expunerea la principalul declanșator al fracturilor, iar tratamentul antiosteoporotic reduce fragilitatea osoasă [1–4]. Dovezile arată că medicamentele antiosteoporotice — bisfosfonații, denosumabul și terapiile anabolice — reduc semnificativ riscul de fracturi vertebrale și non-vertebrale [3,6,7], în timp ce prevenirea căderilor diminuează expunerea la factorul care declanșează cele mai multe dintre aceste fracturi [8,10]. Despre ce este normal și ce nu în cursul tratamentului poți citi în articolul despre efectele secundare ale medicamentelor pentru osteoporoză.

Întrebări frecvente despre căderi și osteoporoză