Extrasistolele sunt bătăi premature ale inimii. Apar mai devreme decât ar trebui, înainte ca inima să se fi umplut complet cu sânge, iar pacientul le poate simți ca o „bătaie în plus", o pauză, o tresărire sau senzația că inima „sare" o bătaie.[1] Pot porni din atrii (camerele superioare ale inimii) sau din ventriculi (camerele inferioare).
În cele mai multe cazuri, extrasistolele sunt benigne. Apar frecvent și la persoane sănătoase, fără boală cardiacă. Monitorizarea Holter de 24 de ore poate identifica extrasistole ventriculare la aproximativ 43–50% dintre persoanele sănătoase și extrasistole atriale la peste 60%.[6,8] La persoanele tinere, sub 30 de ani, cu inimă structural normală, extrasistolele izolate nu au de obicei semnificație prognostică negativă.[9]
Ce veți găsi în acest articol: ce sunt extrasistolele și de ce apar, diferența dintre extrasistolele atriale și ventriculare, cum se simt și care sunt factorii declanșatori, când sunt benigne și când trebuie investigate cardiologic, ce înseamnă cardiomiopatia indusă de extrasistole, când și cum se tratează (medicamentos și prin ablație), particularități la sportivi și răspunsuri la întrebările frecvente.
De ce apar extrasistolele
Inima are propriul sistem electric, iar uneori anumite zone devin mai „iritabile" și produc impulsuri premature. Acest lucru se poate întâmpla prin creșterea automatismului, prin activitate declanșată de modificări ale calciului în celulele cardiace sau prin circuite electrice anormale, mai ales acolo unde există cicatrici ori modificări structurale ale inimii.[2,3,4,5]
Factorii declanșatori sunt frecvent comuni: stresul, anxietatea, cafeaua, alcoolul, tutunul, lipsa somnului, tulburările electrolitice, hipertiroidismul sau anumite medicamente.[1] La unii pacienți, extrasistolele apar pe fondul unei boli cardiace, cum ar fi un infarct miocardic anterior, insuficiența cardiacă sau alte modificări structurale.
Tipuri de extrasistole: atriale vs. ventriculare
Cele două forme principale de extrasistole se diferențiază prin originea impulsului electric anormal. Distincția este importantă, pentru că au cauze, riscuri și abordări terapeutice diferite.
| Extrasistole atriale (ESA) | Extrasistole ventriculare (ESV) | |
|---|---|---|
| Origine | atriile (camerele superioare) | ventriculii (camerele inferioare) |
| Aspect EKG | complex QRS îngust, undă P modificată sau absentă | complex QRS larg, fără undă P precedentă |
| Frecvență la sănătoși (Holter) | peste 60% au cel puțin câteva | 43–50% au cel puțin câteva |
| Senzație tipică | tresărire ușoară, „flutter" scurt | „bătaie în plus" mai puternică, pauză perceptibilă |
| Risc principal când sunt frecvente | fibrilație atrială, AVC, mortalitate cardiovasculară | cardiomiopatie indusă de extrasistole |
| Pragul de risc | peste 32 ESA/oră — risc crescut de fibrilație atrială | peste 10.000–20.000/zi sau peste 10–24% din bătăi |
Diferențierea se face pe electrocardiogramă (EKG) și, pentru evaluarea frecvenței reale, prin monitorizare Holter.
Cum se simt extrasistolele
Mulți pacienți ajung la cardiolog cu o frază care sună aproape la fel: „simt că inima îmi sare o bătaie". Senzația e reală, derutantă, uneori înfricoșătoare — mai ales prima dată când apare. Înțelegerea a ceea ce se întâmplă în piept ajută să reducă o bună parte din anxietate.
În realitate, ce simte pacientul nu este o bătaie lipsă, ci o secvență cu trei momente. Mai întâi apare extrasistola — bătaia prematură, care vine prea devreme. Apoi urmează o pauză compensatorie, când inima se „resetează" pentru a reveni la ritm normal. Această pauză este resimțită ca o întrerupere, ca un „gol în piept" sau ca senzația că inima a sărit o bătaie. În final, prima bătaie normală după pauză vine puternic — pentru că inima a avut mai mult timp să se umple cu sânge — și este resimțită ca o lovitură mai apăsată în piept.
De aceea descriu pacienții foarte des aceeași experiență: „o bătaie în plus, apoi un gol, apoi o bătaie puternică". E o secvență tipică, recunoscută imediat de cardiolog.
Alți pacienți o descriu ca pe o „tresărire" în piept, ca un fluture care bate scurt din aripi, ca un nod care urcă brusc spre gât sau ca o senzație de pulsație în zona claviculei. Toate acestea sunt variații ale aceluiași fenomen — extrasistola și pauza care o urmează.
Multe extrasistole, însă, nu produc nicio senzație. Sunt descoperite întâmplător la EKG sau Holter, fără ca pacientul să fi observat ceva. Asta nu înseamnă că extrasistolele simțite sunt mai grave decât cele nesimțite — pragul de percepție este individual și ține de cât de atent este pacientul la propriile senzații corporale.
De ce sunt resimțite mai mult noaptea
Multe persoane observă extrasistolele în special seara, înainte de culcare, sau noaptea când se trezesc. Explicația nu este că extrasistolele sunt mai frecvente în acest interval, ci că în liniște și în repaus pacientul devine mai atent la senzațiile corporale. Zgomotul ambiental al zilei nu mai distrage atenția, iar poziția întins crește percepția propriilor bătăi cardiace prin contactul cu salteaua.
La unele persoane, există și o componentă fiziologică reală: tonusul parasimpatic crescut noaptea poate favoriza ușor anumite tipuri de extrasistole, în special cele atriale. Pentru evaluarea obiectivă, monitorizarea Holter pe 24 de ore arată exact distribuția extrasistolelor pe parcursul zilei și nopții.
Anxietatea și extrasistolele — un cerc vicios
Apariția primelor extrasistole conștientizate produce frecvent anxietate, iar anxietatea, la rândul ei, declanșează mai multe extrasistole prin creșterea nivelului de adrenalină. Se creează un cerc vicios: pacientul devine atent la fiecare bătaie, observă fiecare neregularitate, anxietatea crește, extrasistolele se înmulțesc, iar percepția lor devine și mai intensă.
Întreruperea acestui cerc este parte importantă a abordării terapeutice. Înțelegerea naturii benigne a extrasistolelor (când acesta este cazul, după evaluare medicală), tehnicile de respirație și relaxare, terapia cognitiv-comportamentală și — în cazuri selecționate — anxioliticul prescris medical pot reduce semnificativ atât simptomele, cât și frecvența reală a extrasistolelor.
Când sunt benigne și când trebuie investigate
Contextul clinic determină interpretarea. O persoană sănătoasă, cu extrasistole rare și investigații normale, are de obicei nevoie mai ales de explicații și liniștire. Extrasistolele foarte frecvente sau cele asociate cu simptome importante trebuie evaluate cardiologic.
Situații în care extrasistolele sunt, de obicei, benigne
- extrasistole rare, izolate, la o persoană sănătoasă
- EKG normal între extrasistole
- ecografie cardiacă normală (fără modificări structurale)
- fără simptome importante (sincopa, durere toracică, dispnee)
- fără antecedente familiale de moarte subită
- extrasistole care dispar la efort (sugerând un substrat funcțional, nu structural)
Situații care impun evaluare cardiologică
- extrasistole foarte frecvente (peste 10.000 pe zi sau peste 10–24% din totalul bătăilor)
- extrasistole care apar la efort sau în recuperarea după efort
- extrasistole multifocale (cu morfologii diferite)
- extrasistole asociate cu tahicardie ventriculară nesusținută (peste 3 extrasistole consecutive)
- complex QRS foarte larg
- prezența unei boli cardiace structurale (infarct anterior, insuficiență cardiacă, valvulopatii)
- simptome asociate: amețeală, leșin, durere toracică, lipsă de aer marcată
- antecedente familiale de moarte subită cardiacă
Semne care impun consult cardiologic urgent: sincopa (leșin) asociată cu palpitații, durere toracică intensă concomitentă cu extrasistolele, dispnee severă, antecedente personale de infarct sau insuficiență cardiacă. În aceste situații, extrasistolele pot fi un semnal al unei aritmii mai grave.
Cardiomiopatia indusă de extrasistole ventriculare
Extrasistolele ventriculare devin relevante atunci când sunt foarte numeroase. O povară de peste 10.000–20.000 de extrasistole pe zi sau peste 10–24% din totalul bătăilor poate duce, în timp, la o formă reversibilă de slăbire a inimii, numită cardiomiopatie indusă de extrasistole.[10,11,12,13] Aceasta poate apărea în luni sau ani și se poate manifesta prin dilatarea ventriculului stâng, scăderea funcției de pompă, regurgitare mitrală ușoară, dilatare atrială sau simptome de insuficiență cardiacă.[14]
Această formă de cardiomiopatie este adesea reversibilă. După controlul extrasistolelor, fie prin tratament medicamentos, fie prin ablație, funcția inimii se poate recupera în multe cazuri în 2–12 săptămâni.[14]
Nu toate extrasistolele au același risc. Cele multifocale, cele asociate cu tahicardie ventriculară nesusținută, cele care apar la efort sau în recuperarea după efort, un complex QRS foarte larg sau prezența unei boli cardiace structurale cresc nivelul de atenție.[10,11,16] În aceste situații, extrasistolele pot fi un semnal că inima trebuie investigată mai atent.
Extrasistolele atriale și riscul de fibrilație atrială
Extrasistolele atriale merită atenție atunci când sunt frecvente. Sunt asociate cu un risc crescut de fibrilație atrială, accident vascular cerebral și mortalitate cardiovasculară.[15,17,18,19,21] Extrasistolele atriale frecvente cresc riscul de fibrilație atrială de aproape 3 ori, iar peste 32 de extrasistole atriale pe oră au o specificitate de peste 90% pentru predicția fibrilației atriale pe termen lung.[18,19,20,22]
Aceasta nu înseamnă că orice extrasistolă atrială anunță fibrilație atrială, ci că o activitate atrială frecvent anormală poate fi un marker al unei „cardiomiopatii atriale" — modificări subtile ale atriilor care predispun la aritmii și evenimente tromboembolice.[15,17,21,22]
Evaluarea: ce investigații sunt necesare
Evaluarea corectă include, de obicei, mai multe investigații complementare:
- Electrocardiograma (EKG) — investigația de bază, identifică prezența și morfologia extrasistolelor în momentul înregistrării
- Monitorizarea Holter EKG (24 de ore) — măsoară frecvența reală a extrasistolelor, identifică tipuri multiple, detectează tahicardia ventriculară nesusținută
- Ecocardiografia (ecografia cardiacă) — evaluează structura inimii, funcția ventriculară stângă, prezența unor cicatrici sau modificări structurale
- Analize de sânge — funcție tiroidiană, electroliți (potasiu, magneziu), eventual troponină dacă există suspiciune de leziune miocardică
În cazuri selecționate, pot fi necesare investigații suplimentare:
- monitorizare prelungită (Holter de 7 zile sau mai mult, monitorizare evenimențială), pentru estimarea corectă a poverii extrasistolice — o singură zi de Holter poate subestima sau supraestima frecvența reală[14]
- test de efort — pentru a vedea cum se modifică extrasistolele la activitate fizică (cele care dispar la efort sunt, de obicei, mai benigne; cele care apar sau se înmulțesc la efort necesită atenție)
- RMN cardiac — pentru evaluarea detaliată a structurii cardiace, în special pentru depistarea cicatricilor miocardice
- studiu electrofiziologic — în cazuri rare, pentru cartografierea originii extrasistolelor înainte de ablație
Tratamentul extrasistolelor
Tratamentul nu este necesar în majoritatea cazurilor. Dacă extrasistolele sunt rare, inima este normală și pacientul nu are simptome importante, explicația medicală și reducerea factorilor declanșatori sunt suficiente.[1]
Reducerea factorilor declanșatori
În majoritatea cazurilor benigne, măsurile de stil de viață sunt suficiente:
- reducerea sau eliminarea cafelei și a băuturilor cu cofeină
- reducerea consumului de alcool (sau eliminarea totală)
- renunțarea la fumat
- asigurarea unui somn suficient și de calitate (7–9 ore pe noapte)
- controlul stresului și al anxietății (tehnici de respirație, terapie cognitivă, mindfulness)
- corectarea dezechilibrelor electrolitice (potasiu, magneziu)
- tratamentul afecțiunilor asociate (hipertiroidism, anemie)
Există date că yoga practicată 45–60 de minute, de cel puțin 3 ori pe săptămână, poate reduce palpitațiile și extrasistolele ventriculare.[1]
Tratamentul medicamentos
Când simptomele sunt supărătoare sau când extrasistolele sunt frecvente, se pot folosi mai multe clase de medicamente, fiecare cu profile diferite de eficacitate și efecte adverse.[1]
Beta-blocantele (metoprolol, bisoprolol, nebivolol) reprezintă prima linie de tratament. Acționează prin blocarea efectului adrenalinei asupra inimii, reducând frecvența și intensitatea extrasistolelor. Sunt eficiente în special la pacienții la care extrasistolele sunt declanșate de stres, efort sau anxietate. Efectele adverse posibile includ oboseală, dispnee la efort, frecvență cardiacă scăzută (bradicardie), tensiune arterială mai mică și, mai rar, tulburări de somn sau scăderea libidoului. La pacienții cu astm sever, beta-blocantele neselective trebuie evitate. Tratamentul se inițiază cu doze mici și se ajustează în funcție de toleranță și răspuns.
Blocantele nondihidropiridinice ale canalelor de calciu (verapamil, diltiazem) sunt o alternativă la beta-blocante, în special când acestea nu sunt tolerate sau sunt contraindicate. Acționează prin reducerea frecvenței cardiace și a contractilității, având efect și asupra unor extrasistole specifice. Efecte adverse posibile: constipație (mai ales pentru verapamil), edem la nivelul picioarelor, scăderea tensiunii. Nu se asociază cu beta-blocante la majoritatea pacienților.
Antiaritmicele de clasa I sau III (flecainidă, propafenonă, amiodaronă) se folosesc în cazuri selecționate, când extrasistolele sunt frecvente, simptomatice și nu răspund la tratamentul de primă linie. Sunt medicamente eficiente, dar necesită monitorizare strictă cardiologică din cauza efectelor adverse posibile (proaritmie, afectare hepatică, pulmonară, tiroidiană în cazul amiodaronei). Inițierea tratamentului se face de către medicul cardiolog, care evaluează raportul beneficiu-risc individual.
Decizia de a începe tratamentul medicamentos depinde de severitatea simptomelor, de povara extrasistolică și de starea generală a inimii. La majoritatea pacienților cu extrasistole rare și inimă normală, tratamentul medicamentos nu este necesar.
Ablația prin cateter
Ablația prin cateter este o procedură intervențională recomandată în cazuri specifice: extrasistole ventriculare frecvente (peste 10.000 pe zi) care produc cardiomiopatie indusă, extrasistole simptomatice care nu răspund la tratamentul medicamentos sau la pacienții care preferă o soluție definitivă în locul tratamentului cronic.[2,3,14]
Cum se desfășoară procedura: ablația se efectuează într-un laborator de electrofiziologie, sub anestezie locală (rar, anestezie generală). Se introduce un cateter prin artera femurală (zona inghinală) sau printr-o venă, până la inimă. Se cartografiază electric inima pentru a identifica exact zona din care pornesc extrasistolele. La acel nivel se aplică energie de radiofrecvență (sau, în unele cazuri, crioablație) pentru a bloca activitatea celulelor responsabile.
Durată și recuperare: procedura durează în general 2–4 ore. Pacientul rămâne internat 24 de ore pentru observație. Recuperarea este, de regulă, rapidă — majoritatea pacienților revin la activitățile obișnuite în 3–7 zile, cu evitarea efortului fizic intens timp de 2 săptămâni.
Rata de succes: pentru extrasistolele ventriculare cu origine bine definită (cum ar fi cele din tractul de ieșire al ventriculului drept), rata de succes este de 80–90%. Pentru localizări mai dificile, rata poate fi mai mică, dar tehnicile moderne și sistemele de cartografiere 3D au îmbunătățit semnificativ rezultatele. La pacienții cu cardiomiopatie indusă de extrasistole, ablația permite recuperarea funcției cardiace în 2–12 săptămâni.[14]
Riscuri: ablația este o procedură sigură în mâini experimentate, dar, ca orice intervenție, are riscuri. Complicațiile posibile sunt rare și includ: hematom la locul de puncție, perforație cardiacă (foarte rar), afectarea sistemului electric normal al inimii (necesitând stimulator cardiac, sub 1% din cazuri), tromboembolism. Discuția detaliată cu cardiologul intervenționist înainte de procedură este importantă pentru înțelegerea riscurilor și beneficiilor în cazul individual.
Extrasistolele la sportivi și persoane antrenate
O categorie aparte de pacienți sunt sportivii — atât profesioniști, cât și amatori — care își descoperă frecvent extrasistole pe smartwatch sau în controlul medical de rutină. Antrenamentul intens cronic produce modificări fiziologice ale inimii (cordul atletic), inclusiv tonus vagal crescut, hipertrofie ventriculară benignă și frecvență cardiacă de repaus scăzută. Aceste modificări favorizează apariția extrasistolelor, care la sportivi sunt, în marea majoritate a cazurilor, benigne.
Cu toate acestea, sportul intens poate masca uneori afecțiuni cardiace structurale (cardiomiopatie hipertrofică, displazie aritmogenă de ventricul drept), iar extrasistolele apărute la efort sau imediat după efort necesită evaluare atentă. La sportivii cu extrasistole frecvente, examinarea cardiologică completă include EKG, Holter în condiții de antrenament real, ecografie cardiacă și, dacă este cazul, RMN cardiac. Recomandările privind continuarea sportului se individualizează în funcție de rezultate și de tipul de sport practicat.
Smartwatch-urile moderne pot detecta extrasistole și pot semnaliza „ritm neregulat", ceea ce a crescut numărul de pacienți care se prezintă la cardiolog cu această problemă. Asta este, în general, un lucru pozitiv — permite identificarea aritmiilor care altfel ar fi rămas neobservate. Important este însă ca aceste detectări să fie interpretate de un cardiolog, deoarece o alertă pe smartwatch nu echivalează automat cu o problemă serioasă.
Întrebări frecvente
Extrasistolele dispar singure?
Da, în multe cazuri. Extrasistolele apărute în context de stres, oboseală, consum de cafea sau alcool dispar adesea spontan după îndepărtarea factorului declanșator. Pot apărea în episoade — câteva zile sau săptămâni cu extrasistole frecvente, urmate de perioade lungi fără. Dacă investigațiile sunt normale și nu există simptome importante, această variabilitate este obișnuită și nu impune tratament.
Pot face sport dacă am extrasistole?
Da, în majoritatea cazurilor. La persoanele cu inimă structural normală și extrasistole care dispar la efort, activitatea fizică nu este interzisă — ba dimpotrivă, mișcarea regulată poate reduce frecvența extrasistolelor. Atenție specială trebuie acordată în cazul în care extrasistolele apar sau se înmulțesc la efort, sunt asociate cu amețeală, durere toracică sau dispnee la efort, sau există antecedente familiale de moarte subită cardiacă. În aceste situații, este necesară o evaluare cardiologică (test de efort, ecocardiografie) înainte de a relua sportul intens.
Cafeaua chiar provoacă extrasistole?
Răspunsul nuanțat este: depinde de persoană. Studiile populaționale recente arată că, la persoanele sănătoase, consumul moderat de cafea (1–3 cești pe zi) NU crește semnificativ frecvența extrasistolelor. La unele persoane sensibile, însă, cafeaua, ceaiul puternic, băuturile energizante sau ciocolata neagră în cantități mari pot declanșa extrasistole. Dacă observați o legătură clară între consumul de cafea și apariția extrasistolelor, reducerea sau eliminarea ei este o măsură rezonabilă. Pentru ceilalți, abstinența totală nu este obligatorie.
Câte extrasistole pe zi sunt periculoase?
Pragul orientativ este de 10.000 de extrasistole ventriculare pe zi (sau peste 10–24% din totalul bătăilor). Peste această valoare, mai ales dacă persistă luni sau ani, există risc de a dezvolta cardiomiopatie indusă de extrasistole. Sub acest prag, la o persoană cu inimă normală, extrasistolele sunt, de regulă, fără consecințe pe termen lung. Pentru extrasistolele atriale, riscul de fibrilație atrială crește de la peste 32 de extrasistole atriale pe oră (specificitate de peste 90% pentru predicția FA). Important de știut: o singură monitorizare Holter poate subestima sau supraestima frecvența — uneori este nevoie de monitorizare repetată sau prelungită.
Ce înseamnă bigeminism și trigeminism?
Sunt termeni care descriu pattern-ul de apariție a extrasistolelor. Bigeminismul înseamnă că fiecare bătaie normală este urmată de o extrasistolă (1 normală, 1 extrasistolă, 1 normală, 1 extrasistolă...). Trigeminismul înseamnă că fiecare două bătăi normale sunt urmate de o extrasistolă (2 normale, 1 extrasistolă, 2 normale, 1 extrasistolă...). Aceste pattern-uri sunt frecvent recunoscute pe Holter și descriu o „organizare" a extrasistolelor, nu sunt în sine periculoase. Importanța lor depinde, ca în toate cazurile, de povara totală și de contextul clinic.
Extrasistolele apar din cauza anxietății?
Anxietatea și stresul cresc activitatea sistemului nervos simpatic și eliberarea de adrenalină, ceea ce poate declanșa extrasistole la persoanele predispuse. În același timp, anxietatea face ca persoana să fie mai atentă la propriile senzații corporale, deci să perceapă extrasistolele care altfel ar trece neobservate. Se creează frecvent un cerc vicios: extrasistolele cresc anxietatea, iar anxietatea declanșează mai multe extrasistole. Întreruperea acestui cerc — prin tehnici de relaxare, terapie cognitiv-comportamentală sau, când este cazul, anxiolitic prescris medical — poate reduce semnificativ atât simptomele, cât și frecvența reală a extrasistolelor.
Extrasistolele sunt periculoase în sarcină?
În cele mai multe cazuri, nu. Sarcina este o stare cu volum sangvin crescut, frecvență cardiacă mai mare și sensibilitate hormonală modificată — toate acestea pot favoriza apariția extrasistolelor, chiar la femei care anterior nu au avut. La o femeie cu inimă structural normală, extrasistolele apărute în sarcină sunt, de obicei, benigne și dispar după naștere. Atunci când sunt frecvente sau însoțite de simptome (sincopa, dispnee marcată, palpitații severe), este necesară o evaluare cardiologică, care include EKG, Holter și ecografie cardiacă. Multe medicamente antiaritmice sunt acceptabile în sarcină când sunt necesare, sub supraveghere cardiologică și obstetricală.
Extrasistolele pot duce la stop cardiac?
La o persoană cu inimă structural normală, extrasistolele izolate NU duc la stop cardiac. Riscul de aritmii grave (tahicardie ventriculară susținută, fibrilație ventriculară) apare în contexte specifice: boală cardiacă structurală (infarct anterior, cardiomiopatie, insuficiență cardiacă), extrasistole multifocale, tahicardie ventriculară nesusținută la Holter, antecedente familiale de moarte subită cardiacă sau anumite afecțiuni genetice (sindrom de QT lung, sindrom Brugada). În aceste situații, evaluarea cardiologică detaliată este obligatorie. La persoanele sănătoase cu extrasistole simple, frica de stop cardiac este, de regulă, mai dăunătoare decât extrasistolele în sine.
De ce simt extrasistolele mai mult noaptea?
Nu pentru că sunt mai frecvente, ci pentru că în liniște și repaus pacientul este mai atent la senzațiile corporale. Zgomotul ambiental nu mai distrage atenția, iar poziția întins crește percepția propriilor bătăi cardiace. La unele persoane, există și o componentă de variație vegetativă (tonus parasimpatic crescut noaptea), care poate favoriza ușor anumite tipuri de extrasistole. Pentru evaluarea obiectivă, monitorizarea Holter (24 de ore sau prelungită) arată frecvența reală pe parcursul întregii zile și nopții.
Pot lua suplimente de magneziu sau potasiu pentru extrasistole?
Doar dacă există un deficit documentat. Hipopotasemia și hipomagneziemia chiar pot declanșa sau agrava extrasistolele, iar corectarea lor este parte din tratament. La persoanele cu valori normale ale electroliților, suplimentarea profilactică nu are efect demonstrat și, în doze mari (mai ales la pacienți cu boală renală), poate fi periculoasă. Recomandarea practică: faceți întâi analize (potasiu, magneziu seric), iar suplimentele se administrează doar la indicația medicului, în caz de deficit confirmat.
Aveți palpitații, „bătăi în plus" sau senzația că inima „sare" o bătaie? Evaluarea cardiologică completă poate face diferența între o problemă benignă care necesită doar liniștire și o aritmie care merită tratată.
La ReumaDiagnostic, oferim evaluarea completă pentru extrasistole: EKG, monitorizare Holter EKG pentru estimarea corectă a poverii extrasistolice, ecografie cardiacă pentru evaluarea structurală a inimii și consult dedicat pentru palpitații.
📞 0336.991
Programare onlineReferințe
- Gauer RL, Thomas MF, McNutt RA. Palpitations: Evaluation, Management, and Wearable Smart Devices. Am Fam Physician. 2024;110(3):259-269.
- De Silva K, Haqqani H, Mahajan R, et al. Catheter Ablation vs Antiarrhythmic Drug Therapy for Treatment of Premature Ventricular Complexes. JACC Clin Electrophysiol. 2023;9(6):873-885.
- Cronin EM, Bogun FM, Maury P, et al. 2019 HRS/EHRA/APHRS/LAHRS Expert Consensus Statement on Catheter Ablation of Ventricular Arrhythmias. Heart Rhythm. 2020;17(1):e2-e154.
- Grace AA, Roden DM. Systems Biology and Cardiac Arrhythmias. Lancet. 2012;380(9852):1498-1508.
- Blomström-Lundqvist C, Scheinman MM, Aliot EM, et al. ACC/AHA/ESC Guidelines for the Management of Patients With Supraventricular Arrhythmias. J Am Coll Cardiol. 2003;42(8):1493-1531.
- Al-Khatib SM, Stevenson WG, Ackerman MJ, et al. 2017 AHA/ACC/HRS Guideline for Management of Patients With Ventricular Arrhythmias. Heart Rhythm. 2018;15(10):e73-e189.
- Al-Khatib SM, Stevenson WG, Ackerman MJ, et al. 2017 AHA/ACC/HRS Guideline Executive Summary. Heart Rhythm. 2018;15(10):e190-e252.
- Hingorani P, Karnad DR, Rohekar P, et al. Arrhythmias Seen in Baseline 24-Hour Holter ECG Recordings in Healthy Normal Volunteers. J Clin Pharmacol. 2016;56(7):885-893.
- Zipes DP, Camm AJ, Borggrefe M, et al. ACC/AHA/ESC 2006 Guidelines for Management of Patients With Ventricular Arrhythmias. J Am Coll Cardiol. 2006;48(5):e247-e346.
- Kim YG, Choi YY, Han KD, et al. Premature Ventricular Contraction Increases the Risk of Heart Failure and Ventricular Tachyarrhythmia. Sci Rep. 2021;11:12698.
- Bozkurt B, Colvin M, Cook J, et al. Current Diagnostic and Treatment Strategies for Specific Dilated Cardiomyopathies. Circulation. 2016;134(23):e579-e646.
- Shoureshi P, Tan AY, Koneru J, et al. Arrhythmia-Induced Cardiomyopathy. J Am Coll Cardiol. 2024;83(22):2214-2232.
- Gopinathannair R, Etheridge SP, Marchlinski FE, et al. Arrhythmia-Induced Cardiomyopathies. J Am Coll Cardiol. 2015;66(15):1714-1728.
- Nielsen JC, Lin YJ, de Oliveira Figueiredo MJ, et al. EHRA/HRS/APHRS/LAHRS Expert Consensus on Risk Assessment in Cardiac Arrhythmias. Heart Rhythm. 2020;17(9):e269-e316.
- Farinha JM, Gupta D, Lip GYH. Frequent Premature Atrial Contractions as a Signalling Marker of Atrial Cardiomyopathy, Incident Atrial Fibrillation, and Stroke. Cardiovasc Res. 2023;119(2):429-439.
- Himmelreich JCL, Lucassen WAM, Heugen M, et al. Frequent Premature Atrial Contractions Are Associated With Atrial Fibrillation, Brain Ischaemia, and Mortality. Europace. 2019;21(5):698-707.
- Acharya T, Tringali S, Bhullar M, et al. Frequent Atrial Premature Complexes and Their Association With Risk of Atrial Fibrillation. Am J Cardiol. 2015;116(12):1852-1857.
- Dewland TA, Vittinghoff E, Mandyam MC, et al. Atrial Ectopy as a Predictor of Incident Atrial Fibrillation. Ann Intern Med. 2013;159(11):721-728.
- Larsen BS, Kumarathurai P, Falkenberg J, Nielsen OW, Sajadieh A. Excessive Atrial Ectopy and Short Atrial Runs Increase the Risk of Stroke Beyond Incident Atrial Fibrillation. J Am Coll Cardiol. 2015;66(3):232-241.
- Huang BT, Huang FY, Peng Y, et al. Relation of Premature Atrial Complexes With Stroke and Death. Clin Cardiol. 2017;40(11):962-969.
- Guichard JB, Guasch E, Roche F, Da Costa A, Mont L. Premature Atrial Contractions: A Predictor of Atrial Fibrillation and a Relevant Marker of Atrial Cardiomyopathy. Front Physiol. 2022;13:971691.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
