Hipertensiune arterială grad 1, 2 și 3: valori și tratament

Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli cronice ale societății moderne și unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru mortalitatea cardiovasculară. Deși afectează sute de milioane de persoane, poate evolua ani întregi fără simptome evidente — motiv pentru care este descrisă drept „ucigașul tăcut". Deteriorarea vaselor și a organelor interne progresează lent și silențios, adesea înainte ca pacientul să observe semne clare. Înțelegerea bolii, identificarea factorilor de risc și intervenția timpurie sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor: infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și renală.

Gradele hipertensiunii arteriale: valori și ce înseamnă

Hipertensiunea se clasifică în trei grade, după valorile tensiunii arteriale măsurate în cabinet. Cu cât gradul este mai mare, cu atât riscul cardiovascular și nevoia de tratament sunt mai mari.

Clasificare conform ghidului Societății Europene de Hipertensiune (ESH) 2023 — cea folosită curent în practica din România.

• HTA grad 1 (140–159/90–99 mmHg): formă ușoară, adesea controlabilă prin modificări ale stilului de viață, cu sau fără medicație.
• HTA grad 2 (160–179/100–109 mmHg): formă moderată, care necesită de regulă tratament medicamentos.
• HTA grad 3 (≥180/≥110 mmHg): formă severă, cu risc înalt — necesită tratament prompt și monitorizare strânsă.

De ce vezi uneori o altă clasificare

În 2024, Societatea Europeană de Cardiologie (ESC) a introdus un sistem diferit, cu trei categorii în loc de gradele clasice [1,2]:

Ce este hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială reprezintă o creștere persistentă a presiunii exercitate de sânge asupra pereților arteriali. Fiziologic, tensiunea arterială rezultă din interacțiunea dintre două componente principale:

• Debitul cardiac — volumul de sânge pompat de inimă într-un minut.
• Rezistența vasculară periferică — gradul de opoziție pe care îl întâlnesc vasele de sânge.

Aceste mecanisme sunt reglate de un sistem complex care include sistemul nervos simpatic, sistemul renină-angiotensină-aldosteron, echilibrul hidroelectrolitic și elasticitatea pereților arteriali. Tensiunea se exprimă prin două valori: sistolică (presiunea când inima pompează) și diastolică (presiunea în repausul dintre bătăi).

Mecanismele biologice ale hipertensiunii

Hipertensiunea produce modificări profunde la nivelul sistemului cardiovascular — modificări care explică de ce boala este atât de periculoasă pe termen lung, chiar în absența simptomelor.

Disfuncția endotelială

Presiunea crescută deteriorează endoteliul — stratul intern al vaselor de sânge, cu rol esențial în reglarea tonusului vascular și menținerea fluidității sângelui. Disfuncția endotelială reduce capacitatea vaselor de a se dilata și favorizează inflamația și procesele aterosclerotice.

Remodelarea vasculară

Arteriolele și capilarele suferă remodelare: îngroșarea pereților și reducerea numărului de capilare funcționale (rarifiere vasculară). Aceste modificări reduc perfuzia tisulară și întrețin un cerc vicios în care hipertensiunea agravează leziunile, iar leziunile mențin hipertensiunea.

Hipertrofia ventriculară stângă

Inima este obligată să pompeze împotriva unei presiuni crescute. Pentru a face față, mușchiul cardiac se îngroașă — proces numit hipertrofie ventriculară stângă. Inițial adaptativă, hipertrofia evoluează în timp către disfuncție diastolică și, ulterior, insuficiență cardiacă. Tot ea creează substratul pentru aritmii cardiace, în special fibrilație atrială.

Complicațiile hipertensiunii — organele țintă

Efectele hipertensiunii sunt extinse, deoarece sistemul circulator irigă toate organele. Pe termen lung, presiunea crescută produce leziuni în ceea ce medicii numesc „organe țintă".

Pacienții hipertensivi care suferă un infarct miocardic au adesea o evoluție mai complicată — risc crescut de insuficiență cardiacă, tulburări de ritm și alte complicații. La nivel renal, deteriorarea progresivă a vaselor glomerulare poate duce la insuficiență renală cronică, mai ales în absența tratamentului.

Grupul de risc cardiovascular: de ce gradul singur nu decide tratamentul

Două persoane cu aceeași valoare a tensiunii pot avea nevoie de tratamente complet diferite. Ghidurile actuale nu mai stabilesc conduita doar după cifra de pe tensiometru, ci după riscul cardiovascular global — probabilitatea de a face un infarct sau un accident vascular cerebral în următorii 10 ani [2,11].

Evaluarea riscului se face în trepte:

• Există deja o afecțiune cu risc înalt? Boală cardiovasculară confirmată, diabet zaharat, boală renală cronică sau hipercolesterolemie familială plasează automat pacientul în categoria de risc înalt.
• Dacă nu — se calculează riscul la 10 ani, cu instrumente de tip SCORE2 (sub 70 de ani) sau SCORE2-OP (peste 70 de ani), care combină vârsta, sexul, fumatul, tensiunea sistolică și colesterolul non-HDL.
• Se caută factori modificatori — istoric familial de boală cardiovasculară precoce, obezitate, sedentarism, condiții specifice femeilor (preeclampsie, menopauză precoce), boli inflamatorii cronice.
• Se caută afectarea organelor țintă — hipertrofie ventriculară stângă pe EKG sau ecocardiografie, proteinurie, rigiditate arterială. Prezența ei mută pacientul într-o categorie de risc superioară, indiferent de valoarea tensiunii.

Factorii de risc ai hipertensiunii arteriale

Hipertensiunea este o boală multifactorială — rezultatul interacțiunii dintre factori genetici, biologici și comportamentali.

Factori de risc modificabili

• Excesul ponderal și obezitatea — cresc retenția de sodiu și activitatea sistemului nervos simpatic.
• Alimentația nesănătoasă — bogată în sare, grăsimi saturate și alimente ultraprocesate, contribuie la rigiditatea vasculară.
• Sedentarismul — favorizează obezitatea și afectează funcția vasculară.
• Consumul excesiv de alcool — asociat cu risc crescut de hipertensiune.
• Fumatul — deteriorează endoteliul și accelerează ateroscleroza.
• Stresul cronic și tulburările de somn — activează sistemul nervos simpatic; insomnia e tot mai studiată în patogeneza HTA.
• Dislipidemia — colesterolul crescut nu ridică tensiunea, dar se adună cu ea în calculul riscului cardiovascular global.

Factori de risc nemodificabili

• Vârsta înaintată — elasticitatea arterelor scade progresiv cu îmbătrânirea.
• Istoricul familial și predispoziția genetică — pot crește semnificativ probabilitatea de apariție.
• Sexul — bărbații au risc mai mare la vârste tinere; după menopauză, riscul la femei se apropie de cel al bărbaților.

Diagnosticul hipertensiunii arteriale

Măsurarea tensiunii — în cabinet și acasă

Tensiunea se măsoară în repaus, la ambele brațe, de preferință de 2–3 ori la intervale de câteva minute. Valorile de confirmare a hipertensiunii sunt ≥ 140/90 mmHg în cabinet și ≥ 135/85 mmHg pentru automăsurarea la domiciliu.

Holter TA (ABPM) — de ce contează monitorizarea pe 24 de ore

Evaluarea organelor țintă

Odată confirmat diagnosticul, evaluarea completă include:

• EKG — identificarea hipertrofiei ventriculare stângi și a aritmiilor asociate.
• Ecocardiografie — evaluarea structurii și funcției cardiace, detectarea hipertrofiei și a disfuncției diastolice; la ReumaDiagnostic, pe Philips Epiq 5G.
• Analize de sânge și urină — funcție renală, profil lipidic, glicemie, electroliți, raport albumină/creatinină urinară.
• Ecografie renală — excluderea cauzelor secundare de HTA.

Prevenția și tratamentul hipertensiunii arteriale

1. Modificări ale stilului de viață — prima linie obligatorie

• Dieta DASH — bogată în fructe, legume, cereale integrale și lactate cu conținut redus de grăsimi.
• Reducerea consumului de sare — una dintre cele mai eficiente intervenții; ținta recomandată este sub 2 g de sodiu pe zi, adică aproximativ 5 g de sare [2].
• Creșterea aportului de potasiu — din surse alimentare (legume, fructe, leguminoase), la persoanele fără boală renală avansată [2].
• Activitate fizică regulată — cel puțin 150 de minute de efort aerob pe săptămână, la care ghidul din 2024 adaugă explicit și antrenamentul de rezistență, de 2–3 ori pe săptămână [2].
• Controlul greutății — chiar și o scădere modestă are efecte benefice măsurabile.
• Renunțarea la fumat și limitarea alcoolului — protecție vasculară directă.
• Gestionarea stresului și a somnului — factori tot mai recunoscuți în controlul tensiunii.

2. Tratamentul medicamentos

Când modificările stilului de viață nu sunt suficiente, devine necesar tratamentul medicamentos. Principalele clase de antihipertensive:

• Diuretice — reduc volumul circulant și scad presiunea.
• IECA și BRA — acțiune pe sistemul renină-angiotensină-aldosteron.
• Blocanți ai canalelor de calciu — relaxează musculatura vasculară.
• Beta-blocante — reduc frecvența cardiacă și debitul cardiac; folosite în special când există o indicație suplimentară (boală coronariană, insuficiență cardiacă, anumite aritmii).

Când tensiunea rămâne necontrolată sub trei medicamente, dintre care un diuretic, vorbim despre hipertensiune rezistentă. În aceste cazuri se adaugă de regulă spironolactonă, iar la pacienții selectați, tratați în centre specializate, poate fi luată în considerare denervarea renală [1,2].

Tratamentul este strict individualizat, în funcție de profilul pacientului, valorile tensionale, comorbidități și toleranță. Nu există o schemă universală — alegerea corectă se face după evaluare cardiologică completă.

Traseul complet la ReumaDiagnostic

• Consultație cardiologică — echipă de 4 cardiologi cu experiență în diagnostic clinic, imagistică cardiacă și aritmologie.
• EKG în repaus — identificarea hipertrofiei ventriculare stângi și a aritmiilor asociate.
• Ecocardiografie Philips Epiq 5G — evaluarea structurii și funcției cardiace, detectarea hipertrofiei, a disfuncției diastolice și a complicațiilor HTA.
• Holter tensiune arterială (ABPM) pe sisteme BTL — monitorizare 24 de ore pentru confirmarea diagnosticului, excluderea HTA de halat alb și evaluarea profilului tensional nocturn.
• Analize de laborator — prin laboratorul Regina Maria, la tarife preferențiale (funcție renală, profil lipidic, glicemie, HbA1c, electroliți, TSH).

Întrebări frecvente despre hipertensiunea arterială