De ce artroza genunchiului nu e doar „uzură de cartilaj” – și ce înseamnă asta pentru tine
Mult timp, artroza a fost redusă la ideea de „uzură de cartilaj”, ca și cum genunchiul ar fi o piesă de mașină care se tocește inevitabil odată cu trecerea timpului. În realitate, medicina modernă o descrie ca pe o boală a întregii articulații: cartilaj, os subcondral, menisc, sinovială, ligamente și mușchi; toate intră în joc, iar durerea poate proveni din mai multe structuri simultan. [1][2] La ReumaDiagnostic Galați, echipa multidisciplinară – reumatologi (5 medici), ortopezi (6 medici), specialiști recuperare (6 medici), 15 kinetoterapeuți, neurologi (3 medici), endocrinologi (2 medici) – abordează artroza exact așa: ca pe o problemă a întregului sistem, nu doar a cartilajului, folosind un traseu musculoscheletal complet, de la diagnostic (RMN Esaote S-scan, ecografie musculoscheletală, DEXA Hologic, radiografie digitală) până la tratament și recuperare personalizată, în aceeași clinică.
Asta explică de ce doi pacienți cu radiografii asemănătoare pot avea simptome complet diferite și de ce uneori genunchiul „arată rău” pe imagine, dar persoana se descurcă surprinzător de bine, sau invers.
Genunchiul ca sistem de distribuție a forțelor
Ca să înțelegem artroza, merită să ne imaginăm genunchiul ca pe un sistem de distribuție a forțelor. La fiecare pas, articulația suportă încărcări care depășesc greutatea corporală, iar la urcat sau coborât scări, la ridicat de pe scaun ori la cărat cumpărături, aceste forțe cresc și mai mult. În mod normal, cartilajul și meniscurile preiau o parte importantă din presiune și o distribuie uniform, iar lichidul sinovial permite o alunecare lină. Când apar dezechilibre, fie prin suprasolicitare, fie prin aliniere incorectă, fie prin leziuni anterioare, fie prin vulnerabilitate biologică, acest mecanism începe să “scârțâie”. Osul de sub cartilaj se întărește și își schimbă structura, pot apărea osteofite, sinoviala se poate inflama și produce lichid în exces, meniscul se degradează, iar mușchii, mai ales cvadricepsul și stabilizatorii șoldului, își pierd din eficiență. Din acest punct, nu mai vorbim despre o singură „piesă” stricată, ci despre o articulație care funcționează tot mai puțin economic. [3][17]
De ce apare artroza genunchiului
Răspunsul sincer este că, de cele mai multe ori, apare dintr-o combinație de factori. Vârsta contează, pentru că țesuturile își pierd o parte din capacitatea de adaptare, dar vârsta nu este un verdict. Există persoane în vârstă cu genunchi funcționali și fără dureri semnificative și persoane relativ tinere cu artroză avansată. Greutatea corporală are un rol major și, din păcate, este adesea prezentată într-un mod care sună acuzator. În practică, este pur și simplu un factor mecanic și metabolic: fiecare kilogram în plus înseamnă o încărcare repetată, de mii de ori pe zi, iar țesutul adipos este și un organ activ metabolic, care poate întreține inflamația de fond. Când această combinație se întâlnește cu o aliniere mai puțin favorabilă a membrului, de tip genu varum („paranteză”) sau genu valgum („X”), unul dintre compartimentele genunchiului primește constant mai multă presiune, iar procesul degenerativ se accelerează.
O categorie aparte sunt pacienții cu istoric de traumatisme: rupturi de menisc, leziuni ale ligamentului încrucișat anterior, fracturi intraarticulare sau instabilități netratate ori tratate incomplet. Meniscul nu este un simplu „tampon”, ci un element esențial de distribuție a sarcinii și de stabilitate fină. Când se pierde o porțiune relevantă din menisc sau când țesutul meniscal se degradează, presiunile cresc pe cartilaj, iar artroza poate apărea mai devreme. La fel, instabilitatea, chiar și una „mică” pe care pacientul o percepe doar ca pe o nesiguranță la mers pe teren denivelat, poate produce microtraumatisme repetate și poate întreține inflamația și degradarea.
Cum se manifestă artroza genunchiului
În fazele incipiente, simptomele pot fi discrete: jenă la primii pași dimineața, rigiditate de scurtă durată după stat pe scaun, durere la coborâtul scărilor sau la ridicatul din poziția șezând. Un semn frecvent este „durerea după efort”: genunchiul devine mai dureros seara, se umflă ușor, pare „plin”, semn că sinoviala a fost iritată și a produs mai mult lichid. În fazele mai avansate, durerea devine mai persistentă, scade toleranța la mers, iar pacientul începe să își adapteze viața în jurul genunchiului: evită distanțele mai lungi, renunță la activități, urcă scările mai rar, se ridică mai greu de pe scaun. Problema este că evitarea mișcării duce aproape inevitabil la slăbirea musculaturii, în special a cvadricepsului, și atunci genunchiul devine și mai vulnerabil. Astfel apare cercul vicios clasic: doare, te miști mai puțin, mușchii se slăbesc, genunchiul este mai puțin stabilizat, și durerea se accentueaza.
Mulți pacienți se sperie de zgomotele din genunchi: pocnituri, trosnituri, crepitații. În sine, acestea nu sunt întotdeauna un semn de gravitate, mai ales dacă nu sunt însoțite de durere intensă sau de blocaje ale mișcării articulației. Blocajul adevărat, în care genunchiul rămâne efectiv „înțepenit” și nu se mai poate întinde sau îndoi complet, poate sugera o problemă mecanică asociată, cum ar fi un fragment meniscal instabil sau un corp liber intraarticular. În artroză, poate apărea senzația de pierdere a mobilitatii articulare, dar evaluarea clinică este cea care separă lucrurile.
Diagnosticul artrozei de genunchi
Diagnosticul se sprijină pe discuția detaliată cu pacientul și pe examenul clinic, completate de imagistică. Radiografia rămâne investigația de bază pentru că arată îngustarea spațiului articular, osteofitele și modificările osoase. Totuși, radiografia nu măsoară durerea și nu descrie complet starea țesuturilor moi. RMN-ul poate fi util în anumite situații, mai ales când suspectăm leziuni meniscale instabile, edem osos important, sinovită semnificativă sau când simptomele nu se potrivesc cu aspectul radiologic. În același timp, RMN-ul găsește frecvent modificări degenerative la persoane fără dureri, așa că interpretarea trebuie făcută în context clinic, nu „după imagine”.
Tratamentul modern: exercițiu, educație și controlul greutății ca fundament
Tratamentul modern al artrozei genunchiului începe cu o idee care poate părea banală, dar schimbă totul: nu tratăm doar imaginea radiologică sau doar durerea, ci tratăm funcția și mecanica articulației, iar controlul simptomelor este un mijloc de a recâștiga mișcarea, nu numai un scop în sine. Ghidurile actuale pun în centrul abordării exercițiul fizic personalizat, educația pacientului și controlul greutății, ca „nucleu” al managementului non-farmacologic pentru gonartroza. [1][2] Aceasta nu este o recomandare „opțională”, ci una puternică, susținută de dovezi și repetată consecvent în ghiduri și articole de sinteză. [3][16][17]
Exercițiul este, pentru majoritatea pacienților, cel mai eficient tratament pe termen mediu și lung, cu condiția este să fie potrivit și dozat corespunzător. Un program construit de kinetoterapeut, adaptat durerii, mobilității, forței și obiectivelor pacientului, tinde să fie mai eficient decât exercițiul făcut ocazional, nesupravegheat sau în formule prea generale. Beneficiile pot persista luni după încheierea unui program bine efectuat, mai ales când pacientul continuă o parte din rutină acasă și își menține un nivel constant de activitate. [16][3] Exercițiile nu înseamnă „genuflexiuni până cedează genunchiul”, ci întărirea progresivă a cvadricepsului, a ischiogambierilor, a fesierilor și a musculaturii trunchiului, antrenarea controlului neuromuscular și îmbunătățirea progresivă a mobilității. De multe ori, genunchiul se simte mai bine când șoldul este mai stabil, pentru că traiectoria membrului inferior devine mai eficientă, iar stresul pe compartimentele articulare scade.
În plus, ghidurile ACR/Arthritis Foundation subliniază rolul unor forme de mișcare blânde, dar efectuate în mod consecvent, precum tai chi și yoga, care pot îmbunătăți durerea, funcția și încrederea în mișcare la unii pacienți. [2][17] Pentru persoanele care se tem de efort sau care au avut experiențe proaste cu programe de exerciții prea agresive, acestea pot fi o punte excelentă între sedentarism și un program de tonifiere structurat.
Controlul greutății rămâne un pilon major și, în același timp, unul delicat de discutat. Cel mai onest mod de a-l aborda este prin legătura directă cu simptomele și cu opțiunile de viitor: o scădere chiar și modestă în greutate poate reduce durerea, poate crește toleranța la mers și poate îmbunătăți răspunsul la kinetoterapie. În plus, dacă la un moment dat se ajunge la tratament chirurgical, o greutate mai bine controlată reduce riscul complicațiilor și ușurează recuperarea.
Ajustări inteligente ale activității și orteze
Ajustările inteligente ale activității sunt parte din tratament, nu o capitulare. Mersul este benefic, dar contează cum și cât. Uneori, schimbarea terenului, încălțămintea, ritmul, pauzele planificate și alternarea zilelor mai active cu zile de recuperare pot face diferența între un genunchi care se inflamează constant și unul „calm”. Bastonul, folosit corect în mâna opusă genunchiului afectat, poate reduce încărcarea și durerea în perioadele de puseu. Ortezele de descărcare pot fi utile în artroza unicompartimentala, mai ales în compartimentul medial, atunci când există un varus semnificativ, pentru că modifică ușor distribuția presiunilor. Nu sunt un panaceu, dar la pacienții potriviți pot aduce o îmbunătățire reală a funcției.
Medicația – sprijin pentru a putea face lucrurile importante
Medicația are rolul ei, însă în artroză este mai corect să o vedem ca pe un sprijin pentru a putea face lucrurile cu adevărat importante: să te miști, să întărești mușchii, să dormi mai bine, să revii la activități. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce durerea și inflamația, dar trebuie folosite responsabil, ținând cont de stomac, rinichi, tensiune arterială și riscurile cardiovasculare. Un aspect pe care merită să îl subliniem mai clar este valoarea AINS topice în artroza de genunchi. Ghidurile ACR/AF le recomandă de prima intenție, iar pentru mulți pacienți pot oferi un efect bun, uneori comparabil cu AINS orale în forme ușoare și moderate de artroza, cu mai puține efecte adverse sistemice. [2][17] În practica de zi cu zi, acest lucru contează enorm, mai ales la pacienții cu comorbidități.
Infiltrații intraarticulare: corticosteroizi, acid hialuronic și PRP
Infiltrațiile intraarticulare sunt un capitol care a evoluat rapid și care merită prezentat cu nuanțe, pentru că pacienții aud frecvent mesaje contradictorii. Corticosteroizii intraarticulari au un efect rapid, mai ales atunci când există sinovită și lichid articular, dar beneficiul tinde să fie de scurtă durată, de obicei sub trei luni, și nu reprezintă o soluție repetitivă pe termen lung. [8] În schimb, pot fi foarte utili ca „fereastră” terapeutică: dacă durerea este atât de mare încât pacientul nu poate participa la kinetoterapie, o infiltrație poate reduce inflamația suficient încât pacientul să înceapă sau să reia programul de exerciții, care este baza tratamentului.
Acidul hialuronic are rezultate inconsecvente în studii, iar răspunsul clinic variază mult. Unii pacienți raportează ameliorare pentru câteva luni, în special în stadii moderate, în timp ce alții nu simt diferențe relevante, iar ghidurile sunt prudente în recomandări. [8] Aici apare interesul crescând pentru terapiile biologice, în special PRP (plasma îmbogățită cu trombocite). Meta-analize și analize de tip network meta-analysis din ultimii ani arată că PRP tinde să ofere beneficii superioare față de acidul hialuronic și corticosteroizi la follow-up de minimum șase luni, cu îmbunătățiri semnificative ale durerii și funcției. [4][5][6][7] Mesajul corect pentru pacient este echilibrat: PRP pare una dintre cele mai promițătoare opțiuni biologice, în special în artroza ușoară spre moderată, dar costul, accesibilitatea și variabilitatea preparatelor și a protocoalelor rămân limitări reale, iar răspunsul nu este garantat. [4][5][9] Cu alte cuvinte, PRP poate fi o unealtă bună în „trusa” terapeutică, dar nu înlocuiește exercițiul și optimizarea mecanicii.
Opțiuni chirurgicale: osteotomie, proteză unicompartimentala și proteză totală
Când tratamentul conservator nu mai controlează simptomele și calitatea vieții scade, discutăm opțiuni chirurgicale. Aici este important să ieșim din logica „ori nu fac nimic, ori îmi pun proteză” și să înțelegem că există etape și soluții intermediare pentru anumite profiluri de pacienți. Artroscopia pentru „curățare” în artroza degenerativă, fără simptome mecanice clare, are beneficii limitate, iar indicațiile trebuie alese atent. [8]
În schimb, la pacienții cu artroză predominant unicompartimentala și deformare de ax, discuția devine mai interesantă, pentru că avem două direcții principale: osteotomia tibială înaltă (HTO) și proteza unicompartimentala (UKA). Osteotomia, în esență, realiniază membrul astfel încât să redistribuie încărcarea de pe compartimentul afectat către cel mai puțin afectat. Este o intervenție care păstrează articulația proprie și poate fi foarte potrivită pentru pacienți mai tineri, activi, în special sub 60 de ani, cu varus semnificativ și cu așteptări de activitate fizică mai ridicate, inclusiv anumite sporturi. [14][15]
Pe de altă parte, literatura comparativă recentă sugerează că, în artroza medială unicompartimentala, proteza unicompartimentala tinde să ofere rezultate clinice superioare față de HTO în termeni de durere, funcție și uneori chiar profil de complicații, cu o recuperare mai rapidă. [10][11][12][13] Asta nu înseamnă că UKA este „mai bună pentru toată lumea” sau că HTO este depășită. Înseamnă că selecția pacientului contează enorm. În discuția cu pacientul, nuanța importantă este aceasta: nu există un „câștigător universal”, ci există un „câștigător pentru tine”, în funcție de vârstă, ax, gradul de artroză, nivelul de activitate și așteptări.
Când artroza este avansată, afectează mai multe compartimente, durerea este persistentă și limitarea funcțională devine majoră, artroplastia totală de genunchi este tratamentul cu cel mai mare potențial de a transforma viața pacientului. Scopul nu este perfecțiunea biomecanică, ci redarea unei vieți fără durere invalidantă și cu autonomie. Proteza nu este un genunchi „ca la 20 de ani”, iar recuperarea cere implicare, însă pentru majoritatea pacienților, diferența dintre durerea zilnică și posibilitatea de a merge, de a urca scări și de a dormi fără treziri este uriașă. Un alt element modern în jurul protezării este pregătirea: optimizarea greutății, controlul diabetului, renunțarea la fumat, întărirea preoperatorie a musculaturii și educația realistă despre recuperare cresc șansele unui rezultat bun.
Managementul așteptărilor și al ritmului
Pe tot parcursul tratamentului, un lucru rămâne esențial: managementul așteptărilor și al ritmului. Artroza este fluctuantă în privința simptomatologiei. Există perioade bune și perioade rele, iar apariția unui puseu nu înseamnă că „s-a stricat tot” sau că „nu mai merge nimic”. Înseamnă, de obicei, că articulația a fost suprasolicitată sau că inflamația s-a amplificat și trebuie ajustat temporar planul. O strategie matură include un plan pentru zilele dificile, fără a opri complet mișcarea, și o revenire graduală la exerciții când simptomele se calmează. Înseamnă și obiective concrete, orientate spre ameliorarea sau păstrarea funcției: să mergi 20–30 de minute fără oprire, să urci scările cu mai puțină teamă, să te ridici de pe scaun fără sprijin exagerat. Paradoxal, la mulți pacienți durerea scade atunci când funcția crește, pentru că mușchii preiau mai bine greutatea, controlul se îmbunătățește, iar inflamația de fond se reduce.
Artroza genunchiului la ReumaDiagnostic Galați
La ReumaDiagnostic Galați, artroza genunchiului este abordată în traseu complet, de la prima consultație la recuperare și monitorizare pe termen lung. Echipa implică direct: reumatologi (5 medici), ortopezi (6 medici), specialiști recuperare medicală (6 medici), 15 kinetoterapeuți, neurologi (3 medici), endocrinologi (2 medici), imagistică (Prof. Sârbu + echipă radiologie). Diagnosticul folosește: RMN Esaote S-scan (deschis, dedicat articulațiilor, fără claustrofobie), ecografie musculoscheletală, radiografie digitală, DEXA Hologic (osteodensitometrie), REMS Echolight (screening în cabinet reumatologie, fără radiații).
Tratamentul conservator include: infiltrații articulare sub ghidaj ecografic (PRP, Acid Hialuronic, Corticosteroizi), Deep Oscillation (4 unități – programări fără liste de așteptare, ședințe la frecvența optimă recomandată de medic), TECAR (BTL și Physiomed), Shockwave / Unde de șoc, Laser HILT, placa Galileo (echilibru, tonifiere, prevenție căderi), CP Motion (mobilizare pasivă continuă genunchi), masă decompresie vertebrală, SIS, magnetoterapie de înaltă intensitate BTL, băi galvanice, kinetoterapie personalizată (15 kinetoterapeuți).
Clinica acceptă asigurări: CNAS (cu trimitere de la medicul de familie sau alt medic specialist), Signal Iduna, Allianz, Groupama, Asirom (fără trimitere), abonati Regina Maria, iar abonații Medicover pot deconta recuperare medicală. Analizele se pot face la Laboratorul Regina Maria, la tarife preferențiale. Clinica are 4 locații în Galați (Piața Centrală și Micro 17) = programări flexibile și acces rapid.
Artroza genunchiului nu este o sentință și nici o problemă care se rezolvă într-o singură vizită. Este o afecțiune cronică, dar gestionabilă, cu multe posibilitati terapeutice, iar cheia este personalizarea. Pentru unii, kinetoterapia bine condusă, AINS topice și controlul greutății sunt suficiente. Pentru alții, infiltrațiile, mai ales PRP în stadii moderate, pot aduce un plus real de confort și funcție, atunci când sunt integrate într-un plan coerent. [4][5][6][7][9] Pentru o parte dintre pacienți, intervențiile de tip UKA sau HTO pot fi soluții excelente, dacă alegerea se face corect și dacă se discută sincer avantajele și limitele fiecăreia. [10][12][14][15] Iar când boala devine severă, proteza totală poate reda libertatea de mișcare și calitatea vieții.
Genunchiul artrozic nu cere „menajare totală”, ci mișcare inteligentă, mușchi puternici, control al greutății și decizii terapeutice luate etapizat, pe dovezi și pe potrivire individuală. Acolo unde pacientul și medicul lucrează împreună, cu răbdare și realism, rezultatele sunt adesea mai bune decât s-ar crede la început.
🦴 Programează-te pentru evaluarea artrozei de genunchi
Echipa ReumaDiagnostic Galați: 5 reumatologi · 6 ortopezi · 6 medici recuperare · 15 kinetoterapeuți · 3 neurologi · 2 endocrinologi – traseu complet musculoscheletal.
Diagnostic: RMN Esaote S-scan · Ecografie musculoscheletală · Radiografie digitală · DEXA Hologic · REMS Echolight
Tratament: Infiltrații PRP/AH/Corticosteroizi sub ecografie · Deep Oscillation (4 unit.) · TECAR · Shockwave · Laser HILT · Galileo · CP Motion
Asigurări: CNAS (cu trimitere) · Signal Iduna · Allianz · Groupama · Asirom (fără trimitere) · Abonați Regina Maria · Medicover
☎ Programare: 0336.991 · programari@reumadiagnostic.com
Articol realizat de echipa multidisciplinară ReumaDiagnostic (reumatologie, ortopedie, recuperare medicală, kinetoterapie).
Coordonare editorială: Dr. Mihaela Sârbu — fondator ReumaDiagnostic.
FAQ – Întrebări frecvente
Ce este artroza genunchiului?
Artroza genunchiului (gonartroza) este o boală a întregii articulații, nu doar „uzură de cartilaj”. Afectează cartilajul, osul subcondral, meniscurile, sinoviala, ligamentele și musculatura, cu durere, rigiditate și scăderea funcției.
Ce exerciții ajută în artroza genunchiului?
Întărirea progresivă a cvadricepsului, fesierilor și ischiogambierilor, antrenamentul neuromuscular, exercițiile de echilibru și mișcarea aerobică cu impact redus (mers, ciclism staționar). Ghidurile recomandă și tai chi sau yoga. Programul trebuie personalizat de un kinetoterapeut.
Este PRP eficient în artroza genunchiului?
Meta-analizele recente arată că PRP tinde să ofere beneficii superioare față de acidul hialuronic și corticosteroizi la minimum 6 luni, în special în artroza ușoară spre moderată. Nu este o soluție garantată și nu înlocuiește exercițiul, dar poate fi o componentă valoroasă a planului terapeutic.
Când este nevoie de proteză de genunchi?
Când artroza este avansată, afectează mai multe compartimente, durerea este persistentă și calitatea vieții scade semnificativ în ciuda tratamentului conservator. Înainte de proteza totală, pot fi discutate opțiuni intermediare (osteotomie, proteză unicompartimentala) la pacienți selectați.
Am nevoie de trimitere pentru consult reumatologic sau ortopedic la ReumaDiagnostic?
Depinde de asigurare. Pentru CNAS, ai nevoie de trimitere de la medicul de familie sau un alt medic specialist. Pentru Signal Iduna, Allianz, Groupama și Asirom, nu ai nevoie de trimitere. Abonații Regina Maria pot accesa consultații, iar abonații Medicover pot deconta recuperare medicală. Analizele se pot face la Laboratorul Regina Maria, la tarife preferențiale. Programare: 0336.991.
Referințe bibliografice
[1] Moseng T, et al. EULAR Recommendations for the Non-Pharmacological Core Management of Hip and Knee Osteoarthritis: 2023 Update. Ann Rheum Dis. 2024;83(6):730-740.
[2] Kolasinski SL, et al. 2019 ACR/AF Guideline for the Management of OA of the Hand, Hip, and Knee. Arthritis Rheumatol. 2020;72(2):220-233.
[3] Sharma L. Osteoarthritis of the Knee. N Engl J Med. 2021;384(1):51-59.
[4] Singh H, et al. Relative Efficacy of Intra-Articular Injections in the Treatment of Knee OA: Systematic Review and Network Meta-Analysis. Am J Sports Med. 2022;50(11):3140-3148.
[5] Jawanda H, et al. PRP, BMAC, and HA Outperform Corticosteroids in Pain and Function Scores at Min 6 Months for Knee OA. Arthroscopy. 2024;40(5):1623-1636.e1.
[6] Qiao X, et al. Efficacy and Safety of CS, HA, PRP and Combination Therapy for Knee OA: Network Meta-Analysis. BMC Musculoskelet Disord. 2023;24(1):926.
[7] Belk JW, et al. PRP Versus HA for Knee OA: Systematic Review and Meta-Analysis of RCTs. Am J Sports Med. 2021;49(1):249-260.
[8] Brophy RH, Fillingham YA. AAOS CPG Summary: Management of OA of the Knee (Nonarthroplasty), Third Edition. J Am Acad Orthop Surg. 2022;30(9):e721-e729.
[9] Gökçeoğlu YS, et al. Comparative Efficacy of IA PRP, HA, CS, and NSAIDs for Knee OA: Retrospective Cohort Study. Medicine. 2025;104(40):e44929.
[10] Huang L, et al. UKA Is Superior to HTO for Medial Unicompartmental OA: Systematic Review and Meta-Analysis. Medicine. 2022;101(30):e29576.
[11] Cao Z, et al. UKA vs HTO for Knee OA: Systematic Review and Meta-Analysis. J Arthroplasty. 2018;33(3):952-959.
[12] Neubauer M, et al. UKA Provides Superior Clinical and Radiological Outcomes vs HTO at 5-8 Years. J Clin Med. 2023;12(16):5387.
[13] Han SB, et al. Better Clinical Outcomes After UKA vs HTO. Medicine. 2017;96(50):e9268.
[14] Yapıcı F. HTO, UKA, and PFO for Medial-Compartment Knee OA: Narrative Review. J Clin Med. 2025;14(21):7882.
[15] Teo SJ, et al. HTO vs UKA in Advanced Medial Compartmental Knee Arthrosis. The Knee. 2024;49:116-124.
[16] Duong V, et al. Evaluation and Treatment of Knee Pain: A Review. JAMA. 2023;330(16):1568-1580.
[17] Katz JN, et al. Diagnosis and Treatment of Hip and Knee OA: A Review. JAMA. 2021;325(6):568-578.
Distribuie:
Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați
Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați
Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00
