Osteoporoza: boala tăcută care fragilizează oasele — diagnostic, riscuri și tratament modern

Osteoporoza este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale scheletului și, în același timp, una dintre bolile care pot rămâne mult timp neobservate. Tocmai de aceea este adesea numită „boala tăcută”. Evoluează lent, uneori de-a lungul mai multor ani, fără să provoace simptome evidente în fazele de început. Mulți pacienți nu au dureri, nu au limitări clare și nu bănuiesc că rezistența osoasă scade progresiv. De cele mai multe ori, diagnosticul devine evident abia în momentul în care apare o fractură după un traumatism minor sau chiar fără un mecanism traumatic important. Din acel punct, osteoporoza nu mai este doar o constatare pe o investigație, ci devine o problemă care poate afecta mobilitatea, autonomia și calitatea vieții.^[1][2][3]

Osul nu este un țesut inert, așa cum pare la prima vedere. El se află într-un proces continuu de remodelare, în care osul vechi este resorbit, iar osul nou este format permanent. În condiții normale, aceste două procese se echilibrează reciproc. Atunci când resorbția osoasă devine mai intensă decât formarea, masa osoasă scade, microarhitectura osului se alterează și scheletul devine mai fragil. Riscul de fractură nu depinde exclusiv de densitatea minerală osoasă — contează și calitatea osului, masa musculară, echilibrul și contextul general al pacientului. Din acest motiv, osteoporoza trebuie privită ca parte a unui sindrom de fragilitate mai amplu.^{[1][3][10][12]}

Cum se pune diagnosticul de osteoporoză

Diagnosticul osteoporozei poate fi stabilit în două moduri majore. Pe de o parte, prezența unei fracturi de fragilitate este suficientă, în multe situații, pentru diagnosticul clinic. Pe de altă parte, la persoanele care nu au avut încă o fractură, diagnosticul se bazează pe densitometria osoasă DEXA și pe evaluarea riscului de fractură prin instrumente validate precum FRAX.^[1][2][3][4]

Fractura de fragilitate reprezintă fractura care apare spontan sau după un traumatism minim — o cădere de la propria înălțime. Exemple clasice sunt fracturile vertebrale, fractura de șold, fractura de humerus proximal și fractura de radius distal. Aceste fracturi nu trebuie niciodată banalizate, mai ales la persoanele trecute de 50 de ani, deoarece pot fi primul semn al unei osteoporoze deja instalate.^{[3][8][10][12]}

Consecințele clinice sunt serioase. Fractura de șold este asociată cu mortalitate crescută, recuperare dificilă și pierderea independenței funcționale. Mulți pacienți nu mai revin la nivelul anterior de autonomie, iar după o astfel de fractură crește semnificativ riscul unei noi fracturi.^[8][12][13]

Densitometria osoasă DEXA și scorul T — standardul de aur în diagnostic

Investigația standard pentru evaluarea densității osoase este osteodensitometria DEXA. Este o metodă rapidă, neinvazivă și cu doză mică de radiații. La ReumaDiagnostic Galați, DEXA se efectuează pe platformă Hologic — recunoscută internațional pentru calitate imagistică și consistența măsurătorilor — cu evaluare la nivelul coloanei lombare, șoldului și, în cazuri selectate, antebrațului.

Prin DEXA se măsoară densitatea minerală osoasă, iar rezultatul este exprimat prin scorul T:

La femeile aflate înainte de menopauză, la bărbații mai tineri și la copii se folosește scorul Z, care compară rezultatul cu persoane de aceeași vârstă și sex. Un scor Z mult scăzut poate ridica suspiciunea unei cauze secundare — endocrine, digestive, inflamatorii sau renale — motiv pentru care evaluarea completă poate implica și o consultație de endocrinologie.^{[1][2][3][10][11]}

Complementar DEXA, ReumaDiagnostic dispune și de osteodensitometria REMS EchoLight — o metodă fără radiații ionizante, utilă mai ales la pacienții care necesită evaluări frecvente sau care prezintă contraindicații relative la radiații.

Cine ar trebui să facă DEXA — indicații de screening

Recomandările actuale sunt clare:^[1][2][3][4]

• Toate femeile cu vârsta de 65 de ani sau mai mult
• Toți bărbații de 70 de ani sau mai mult
• Persoane mai tinere cu factori de risc relevanți: greutate corporală mică, antecedente familiale de fractură de șold, tratament cronic cu glucocorticoizi, menopauză precoce sau afecțiuni asociate cu pierdere osoasă accelerată

Evaluarea riscului de fractură prin FRAX

Pe lângă densitometrie, FRAX este un instrument esențial pentru aprecierea riscului de fractură pe următorii 10 ani. El integrează vârsta, sexul, greutatea, antecedentele de fractură, fumatul, consumul de alcool, tratamentul cu glucocorticoizi și prezența unor cauze secundare de osteoporoză.

Pragurile actuale: risc ≥20% pentru fracturi osteoporotice majore sau ≥3% pentru fractura de șold indică necesitatea tratamentului, chiar și la pacienții cu osteopenie la DEXA.^[3][4][10]

Factori de risc pentru osteoporoză

Riscul crește odată cu vârsta și este mai mare la femei după menopauză — deficitul estrogenic accelerează pierderea de masă osoasă. Dar boala nu este exclusiv feminină. Și bărbații pot dezvolta osteoporoză, iar diagnosticul la ei este adesea întârziat.

Factori de risc importanți: istoricul familial, constituția fragilă, IMC redus, sedentarism, fumat, consum excesiv de alcool, aport insuficient de calciu și proteine, deficit de vitamina D, tratamente cu glucocorticoizi, boli digestive, endocrine, reumatologice sau oncologice.^{[1][3][10][11][12]}

Din perspectivă clinică, osteoporoza este adesea întâlnită în contextul bolilor reumatice inflamatorii — poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau artrita psoriazică — mai ales la pacienții cu tratament corticosteroidian de lungă durată. Evaluarea densității osoase face parte integrantă din monitorizarea acestor pacienți în cadrul consultației reumatologice.^[10][11]

Riscul „foarte înalt” de fractură — o categorie care schimbă abordarea terapeutică

Nu toți pacienții cu osteoporoză au aceeași probabilitate de a suferi rapid o nouă fractură. Există persoane cu fracturi vertebrale multiple, fracturi recente, valori DEXA foarte joase sau alți factori clinici care le plasează într-o categorie de risc mult mai mare. În aceste situații, ghidurile moderne iau în considerare o abordare terapeutică mai intensă, inclusiv agenți anabolici ca tratament inițial, urmați de consolidare cu terapie antiresorbtivă.^{[3][10][11][12]}

Tratamentul osteoporozei — o strategie completă, nu doar o rețetă

Nutriție: calciu și vitamina D

Primul pas este construirea unei baze metabolice favorabile osului. Ghidurile recomandă aproximativ 1000–1200 mg de calciu pe zi și 600–800 UI de vitamina D pe zi, ajustate în funcție de vârstă, dietă și status biologic. Aceste măsuri susțin și amplifică eficiența tratamentului medicamentos, dar nu îl înlocuiesc.^[10][11][12]

Exercițiul fizic și prevenția căderilor

Exercițiul fizic este parte din tratament, nu un simplu sfat general. Exercițiile de rezistență mențin masa musculară și susțin sănătatea osoasă. Exercițiile pentru echilibru și coordonare reduc riscul de cădere. La pacienții cu fracturi vertebrale sau fragilitate importantă, programul trebuie individualizat cu atenție — tocmai de aceea recuperarea medicală joacă un rol esențial în osteoporoză, nu doar după fractură, ci și ca prevenție.^[9][10][12]

Prevenția căderilor este una dintre cele mai importante componente ale managementului osteoporozei: corectarea tulburărilor de vedere, reevaluarea medicației care poate provoca amețeală, adaptarea locuinței și antrenamentul echilibrului fac parte din tratamentul real al pacientului osteoporotic.^{[8][9][10][12]}

Tratamentul farmacologic antiresorbtiv

Bifosfonații rămân terapia antiresorbtivă de primă linie în majoritatea situațiilor. Reduc activitatea osteoclastelor și încetinesc resorbția osoasă. Pot fi administrați oral sau intravenos și au demonstrat reducerea riscului de fracturi vertebrale și non-vertebrale. Variantele orale necesită respectarea atentă a modului de administrare; variantele intravenoase sunt utile la pacienții cu toleranță digestivă slabă sau cu aderență dificilă. Reacțiile adverse rare — osteonecroza de maxilar și fracturile atipice de femur — trebuie cunoscute, dar nu anulează beneficiul major al prevenirii fracturilor.^{[3][5][10][11]}

Denosumab este o altă opțiune antiresorbtivă importantă — se administrează subcutanat o dată la șase luni și inhibă calea RANKL. Meta-analizele arată că poate crește densitatea osoasă mai mult decât bifosfonații. Un aspect esențial: denosumab nu trebuie întrerupt fără un plan de continuare, deoarece oprirea lui poate duce la pierdere rapidă de masă osoasă și creșterea riscului de fracturi vertebrale — la oprire este necesară trecerea la bifosfonați.^{[1][3][5][6][7]}

Terapii osteoformatoare — pentru formele severe

Teriparatidul stimulează formarea de os nou și este indicat în formele severe de osteoporoză, cu risc foarte înalt de fractură. Se administrează pe o perioadă limitată, după care este necesară trecerea la o terapie antiresorbtivă pentru a menține beneficiul obținut. Este contraindicat la pacienții cu suspiciune de metastaze osoase și la cei cu antecedente de radioterapie osoasă. În România, teriparatidul rămâne principala opțiune anabolică cu relevanță practică.^{[3][10][11][12]}

Romosozumab inhibă sclerostina și are efect dual — stimulează formarea osoasă și reduce resorbția. Este autorizat european și evaluat oficial în România (ANMDMR), dar în prezent nu face parte din opțiunile uzual disponibile în practica locală. Abaloparatida, autorizată în UE, nu are utilizare curentă în România.

Terapia hormonală

Estrogenii pot ajuta la menținerea densității osoase la anumite paciente, mai ales în apropierea menopauzei. Această opțiune trebuie cântărită atent din cauza riscurilor trombotice, cardiovasculare și oncologice — nu este un tratament universal și trebuie individualizat.^[3][10][11]

Prevenția fracturii următoare — rolul fracture liaison services

Una dintre ideile cele mai importante în îngrijirea modernă este prevenția fracturii următoare după prima fractură. Structurile organizate de tip fracture liaison service urmăresc pacientul după o fractură de fragilitate și evită situația frecventă în care fractura este tratată, dar boala de fond rămâne ignorată. Aceste servicii au demonstrat creșterea aderenței la tratament și reducerea riscului de noi fracturi.^[12][13]

Osteoporoza la ReumaDiagnostic Galați — traseu complet

La ReumaDiagnostic Galați, evaluarea și tratamentul osteoporozei se desfășoară printr-un traseu integrat:

• Diagnostic imagistic: osteodensitometrie DEXA Hologic cu T-score și Z-score interpretat de medic specialist + REMS EchoLight — fără radiații, pentru monitorizare frecventă
• Evaluare reumatologică: consultație reumatologie — indicație tratament, calcul FRAX, monitorizare în boli inflamatorii cu risc osos crescut
• Evaluare endocrinologică: consultație endocrinologie — pentru osteoporoza secundară, dezechilibre hormonale, menopauză, afecțiuni tiroidiene sau suprarenale asociate
• Program de recuperare: recuperare medicală — kinetoterapie adaptată pentru osteoporoză, exerciții de echilibru, prevenție căderi, grup de kinetoterapie seniori decontat CNAS

Dacă ai factori de risc pentru osteoporoză sau ai primit recent un diagnostic, echipa ReumaDiagnostic Galați îți stă la dispoziție pentru o evaluare completă. Programare: 0336.991 sau online la reumadiagnostic.ro/programare-online/.

Asigurări acceptate: CNAS (cu trimitere pentru reumatologie, endocrinologie și recuperare medicală), Signal Iduna, Allianz, Groupama, Asirom. Parteneri: Regina Maria, Medicover.

Întrebări frecvente despre osteoporoză

Ce este osteoporoza și de ce este numită „boala tăcută”?

Osteoporoza este o afecțiune în care masa osoasă scade și microarhitectura osului se deteriorează, crescând riscul de fracturi. Este numită „boala tăcută” deoarece evoluează ani de zile fără simptome — mulți pacienți află că o au abia după o fractură după un traumatism minor.

Cum se diagnostichează osteoporoza?

Principala metodă de diagnostic este densitometria osoasă DEXA, care măsoară densitatea minerală osoasă și furnizează scorul T. Un scor T ≤ −2,5 confirmă osteoporoza. Diagnosticul poate fi pus și clinic, în prezența unei fracturi de fragilitate.

Cine ar trebui să facă DEXA?

Toate femeile peste 65 de ani și toți bărbații de 70 de ani sau mai mult. La persoane mai tinere, DEXA este recomandată când există factori de risc: menopauză precoce, tratament cronic cu corticoizi, greutate mică, antecedente familiale de fractură de șold sau boli asociate cu pierdere osoasă.

Ce este scorul FRAX și la ce ajută?

FRAX este un instrument care estimează riscul de fractură pe 10 ani, combinând densitatea osoasă cu factori clinici (vârstă, fumat, consum de alcool, tratamente, antecedente de fractură). Ajută medicul să decidă dacă tratamentul este necesar, inclusiv la pacienții cu osteopenie.

Osteoporoza se tratează sau doar se oprește evoluția?

Tratamentul modern poate reduce semnificativ riscul de fracturi și poate chiar crește densitatea osoasă. Bifosfonații și denosumab reduc resorbția osoasă, iar teriparatidul stimulează formarea de os nou. Tratamentul este individualizat în funcție de severitate, factori de risc și toleranță.

Ce rol are recuperarea medicală în osteoporoză?

Exercițiul fizic adaptat este parte din tratament, nu opțional. Exercițiile de rezistență mențin masa musculară și densitatea osoasă; exercițiile de echilibru reduc riscul de cădere. La ReumaDiagnostic, programul de recuperare pentru osteoporoză include kinetoterapie individuală și grup de seniori decontat CNAS.

Osteoporoza apare doar la femei?

Nu. Deși este mai frecventă la femeile după menopauză, bărbații pot de asemenea dezvolta osteoporoză — diagnosticul la ei este adesea întârziat. Bărbații cu vârsta de 70 de ani sau mai mult sau cu factori de risc specifici ar trebui evaluați prin DEXA.

Autor: Echipa medicală ReumaDiagnostic Galați, coordonare editorială Dr. Sârbu Mihaela, medic primar reumatologie.

Bibliografie

1. Ye C, Ebeling P, Kline G. Osteoporosis. Lancet. 2025;406(10514):2003-2016.
2. Curry SJ et al. Screening for Osteoporosis to Prevent Fractures: USPSTF Recommendation Statement. JAMA. 2018;319(24):2521-2531.
3. Walker MD, Shane E. Postmenopausal Osteoporosis. N Engl J Med. 2023;389(21):1979-1991.
4. US Preventive Services Task Force et al. Screening for Osteoporosis. JAMA. 2025;333(6):498-508.
5. Anastasilakis AD et al. Denosumab vs Bisphosphonates for Postmenopausal Osteoporosis. Eur J Endocrinol. 2018;179(1):R31-R45.
6. Lyu H et al. Comparison of Denosumab and Bisphosphonates in Osteoporosis. J Clin Endocrinol Metab. 2019;104(5):1753-1765.
7. Moshi MR et al. Clinical Effectiveness of Denosumab for Osteoporosis. Calcif Tissue Int. 2023;112(6):631-646.
8. Schroeder JD et al. Hip Fractures: Diagnosis and Management. Am Fam Physician. 2022;106(6):675-683.
9. Brooke-Wavell K et al. Strong, Steady and Straight: UK Consensus on Physical Activity and Osteoporosis. Br J Sports Med. 2022.
10. LeBoff MS et al. The Clinician’s Guide to Prevention and Treatment of Osteoporosis. Osteoporos Int. 2022;33(10):2049-2102.
11. Camacho PM et al. AACE/ACE Clinical Practice Guidelines for Postmenopausal Osteoporosis—2020. Endocr Pract. 2020;26(Suppl 1):1-46.
12. Morin SN et al. Osteoporosis. JAMA. 2025;334(10):894-907.
13. Conley RB et al. Secondary Fracture Prevention. J Bone Miner Res. 2020;35(1):36-52.