✍️ Autor: Echipa Medicală ReumaDiagnostic ⏱️ ~18 minute de lectură 🗓️ Actualizat: iulie 2026 📚 63 de referințe științifice

Pe scurt — ce trebuie să reții

  • Astmul nu se tratează doar cu „pompa de criză". Ghidurile internaționale nu mai recomandă tratamentul exclusiv cu bronhodilatator cu acțiune rapidă (SABA, tip salbutamol), pentru că acesta deschide bronhia dar nu tratează inflamația din spatele ei.[3]
  • Inhalatorul de criză care conține și cortizon (corticosteroid inhalator + formoterol) reduce semnificativ crizele severe față de bronhodilatatorul simplu.[9][10][11]
  • Peste 3 flacoane de bronhodilatator de criză pe an este un semnal de alarmă, nu un semn că boala este sub control — se asociază cu risc crescut de exacerbări și de deces.[16][17]
  • Diagnosticul se confirmă obiectiv, prin spirometrie cu test de reversibilitate — nu doar pe baza simptomelor.[4]
  • Când astmul „nu se controlează", cauza e adesea în altă parte: tehnica inhalatorie greșită, rinita netratată, greutatea, refluxul, apneea în somn sau antiinflamatoarele luate pentru dureri articulare.[44][45][55]

Cuprins

  1. Ce este astmul, de fapt
  2. Simptomele astmului
  3. Tipurile (fenotipurile) de astm
  4. Cauze și factori declanșatori
  5. Diagnosticul — cum se confirmă obiectiv
  6. Ce s-a schimbat în tratamentul astmului
  7. Treptele de tratament
  8. Astmul sever și terapiile biologice
  9. Cortizonul și sănătatea oaselor
  10. Astmul și antiinflamatoarele (AINS)
  11. Când astmul nu este doar astm
  12. Astmul și greutatea corporală
  13. Comorbiditățile care strică controlul
  14. Astmul la efort și la sportivi
  15. Tehnica inhalatorie și aderența
  16. Ce poți face tu, concret
  17. Cum evaluăm astmul în clinică
  18. Când mergi de urgență
  19. Întrebări frecvente

Ce este astmul, de fapt

Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii, în care bronhiile devin hiperreactive și se îngustează variabil — de la o zi la alta, uneori de la o oră la alta. Cuvântul-cheie este variabil: spre deosebire de bronșita cronică și BPOC, unde obstrucția este în mare parte fixă, în astm calibrul bronhiei se schimbă spontan sau sub tratament.

În timpul unei crize se întâmplă trei lucruri simultan:

1. Inflamația peretelui bronșic

Mucoasa se îngroașă și se edemațiază. Aceasta este componenta de fond a bolii — persistă și între crize, chiar când pacientul se simte bine.

2. Bronhospasmul

Musculatura netedă din jurul bronhiei se contractă brusc. Este componenta care răspunde imediat la bronhodilatator și care dă senzația de „mi se taie respirația".

3. Hipersecreția de mucus

Se produce mucus vâscos, care astupă bronhiile mici. Explică de ce, în crizele prelungite, bronhodilatatorul singur nu mai este suficient.

Aici stă cheia întregului tratament modern: bronhodilatatorul rezolvă doar punctul 2. Punctele 1 și 3 rămân neatinse dacă nu se administrează un corticosteroid inhalator. De aceea o persoană se poate simți bine cu bronhodilatatorul ani la rând și totuși să facă crize severe: ameliorarea imediată maschează o inflamație care avansează netratată.

La nivel mondial, astmul afectează aproximativ 260 de milioane de persoane, cu o prevalență standardizată de circa 3.340 de cazuri la 100.000 de locuitori în 2021.[1][2] Deși ratele standardizate pe vârstă au scăzut în ultimele trei decenii, numărul absolut de bolnavi continuă să crească, iar proiecțiile arată aproximativ 275 de milioane de cazuri în 2050.[2] Un aspect important pentru practica de zi cu zi: aproape 30% din povara globală a bolii este atribuibilă unor factori modificabili, dintre care excesul ponderal este cel mai important la nivel global, urmat de expunerile profesionale și de fumat.[2]

Simptomele astmului

Astmul nu se manifestă la fel la toată lumea. Combinația clasică include:

  • Dispnee — senzația de lipsă de aer, mai ales la efort, noaptea sau dimineața devreme;
  • Wheezing (respirație șuierătoare) — sunetul produs de trecerea aerului prin bronhii îngustate, mai audibil în expir;
  • Tuse persistentă, tipic uscată, cu agravare nocturnă;
  • Constricție toracică — senzația de „bandă strânsă" în jurul pieptului;
  • Oboseală disproporționată față de efort, prin somn fragmentat și travaliu respirator crescut.

Semne care sugerează astm, dar sunt frecvent ratate

  • Tusea ca unic simptom (astmul variantă-tuse). Pacientul tușește luni de zile, nu are wheezing, iar spirometria poate fi normală. Vezi și articolul dedicat despre tusea cronică.
  • Trezirile nocturne cu tuse sau lipsă de aer — un indicator sensibil de astm necontrolat.
  • Simptomele care apar doar la efort, în aer rece sau la 5–10 minute după ce s-a oprit efortul.
  • Simptomele care se ameliorează în concediu și reapar la întoarcerea la muncă — sugerează astm profesional.
  • „Bronșite" repetate tratate cu antibiotic, mai ales la un pacient cu rinită alergică.

Tipurile (fenotipurile) de astm

Astmul nu este o singură boală, ci un sindrom cu mai multe mecanisme de fond. Această distincție nu e academică: ea decide ce tratament funcționează.

Astmul alergic

Cel mai frecvent tip. Debutează adesea în copilărie, se asociază cu rinită alergică, eczemă sau alergii alimentare, și este declanșat de acarieni, polenuri, mucegaiuri sau epitelii de animale. Răspunde bine la corticosteroizi inhalatori. Identificarea alergenului deschide și opțiunea imunoterapiei — vezi secțiunea de alergologie.

Astmul eozinofilic cu debut tardiv

Apare la adult, adesea fără istoric de alergie, frecvent asociat cu polipoză nazală și sinuzită cronică. Se caracterizează prin eozinofile crescute în sânge. Tinde să fie mai sever și mai corticodependent, dar este fenotipul care răspunde cel mai bine la terapiile biologice moderne.[21][23]

Astmul asociat obezității

Simptome importante, dar cu inflamație eozinofilică adesea redusă. Răspunde mai slab la corticosteroizii inhalatori și mai bine la scăderea în greutate.[40] Detaliat mai jos.

Astmul indus de efort

Bronhoconstricția apare tipic la 5–15 minute după efort, prin pierderea de apă și răcirea mucoasei bronșice. Poate exista și la persoane fără astm cronic.[52]

Astmul profesional

Declanșat de expunerea la iritanți sau sensibilizanți la locul de muncă — făină, izocianați, praf de lemn, produse de curățenie, vapori chimici. Expunerile profesionale rămân al doilea factor de risc modificabil ca importanță la nivel mondial.[2]

Boala respiratorie exacerbată de AINS (N-ERD)

Triada astm + polipoză nazală + reacție la aspirină și antiinflamatoare nesteroidiene. Are o secțiune dedicată mai jos, pentru că are consecințe directe asupra tratamentului durerilor articulare.

Cauze și factori declanșatori

Astmul rezultă din interacțiunea dintre o predispoziție genetică și expunerile de mediu. Merită separate două categorii care se confundă frecvent:

Factori care contribuie la apariția boliiFactori care declanșează crizele la un astmatic deja diagnosticat
Istoric familial de astm sau atopieInfecțiile virale respiratorii (cel mai frecvent declanșator de exacerbare)
Sensibilizarea precoce la acarieni și alți alergeni de interiorExpunerea la alergenul la care pacientul e sensibilizat
Infecțiile respiratorii severe din primii ani de viațăAerul rece și uscat, efortul fizic intens
Fumatul (activ și pasiv), inclusiv expunerea în sarcinăFumul de țigară, poluarea, aerosolii iritanți, mirosurile puternice
Poluarea atmosferică și expunerile profesionaleAntiinflamatoarele nesteroidiene, la pacienții cu N-ERD
Obezitatea[2][40]Beta-blocantele (inclusiv cele sub formă de picături oftalmice)
Refluxul gastroesofagian, stresul emoțional, variațiile hormonale

Diagnosticul — cum se confirmă obiectiv

Astmul este simultan supra- și subdiagnosticat.[4] Un istoric sugestiv nu este suficient: ghidul Societății Europene de Respirologie recomandă explicit confirmarea obiectivă a limitării variabile a fluxului de aer, iar la copii se recomandă în mod expres să nu se pună diagnosticul nici doar pe istoric, nici pe baza unui singur test anormal.[4][5]

Pasul 1 — spirometria cu test bronhodilatator

Spirometria cu test bronhodilatator (numită și test de reversibilitate) este investigația de primă linie. Se desfășoară în doi timpi:

  1. Spirometria de bază. Sufli în aparat după un protocol standardizat; se măsoară cât aer poți expira și cât de repede — parametrul principal fiind VEMS (volumul expirator maxim în prima secundă).
  2. Testul bronhodilatator. Dacă se identifică obstrucție, se administrează un bronhodilatator inhalator cu acțiune rapidă, se așteaptă 10–15 minute și se repetă spirometria. O ameliorare semnificativă a VEMS confirmă că obstrucția este reversibilă — marca astmului, care îl deosebește de obstrucția fixă din BPOC.[4]

Testul durează în total aproximativ 30 de minute, nu este dureros și nu necesită pregătire complicată — se recomandă doar evitarea bronhodilatatoarelor cu câteva ore înainte (medicul îți spune exact cât), a fumatului și a meselor copioase înaintea probei.

Atenție: o spirometrie normală nu exclude astmul

Astmul este o boală variabilă — între crize, funcția pulmonară poate fi complet normală. Într-un studiu pe 500 de adulți cu test de reversibilitate negativ, 43% au avut totuși test de provocare bronșică pozitiv, iar absența reversibilității a avut o valoare predictivă negativă de doar 57% pentru excluderea astmului.[8] Dacă suspiciunea clinică e mare, testarea se repetă sau se completează.

Pasul 2 — investigațiile complementare

TestCe aratăUtilitate practică
Variabilitatea PEF (peak-flow la domiciliu)Fluctuația zilnică a debitului expirator de vârfIeftin, util când spirometria de cabinet e normală[4]
FeNO (oxidul nitric exhalat)Marker de inflamație de tip 2 în căile aerieneSpecificitate bună, sensibilitate modestă — valoros pentru a confirma, nu pentru a exclude astmul[6][7]
Eozinofilele sanguineAmploarea inflamației eozinofiliceOrientează fenotipul și eligibilitatea pentru terapii biologice[23]
IgE totale și specifice / teste cutanate prickSensibilizarea alergicăIdentifică alergenul declanșator și candidații la imunoterapie[50]
Test de provocare bronșicăHiperreactivitatea bronșicăRezolvă cazurile neclare cu spirometrie normală[4][8]
Radiografie toracicăExclude alte cauze de dispneeNu diagnostichează astmul, dar exclude alternative — vezi radiografia

La ReumaDiagnostic, evaluarea funcțională respiratorie se face în cadrul consultului de pneumologie, iar componenta alergologică poate fi completată în aceeași rețea, la cabinetul de alergologie — un avantaj real, pentru că rinita alergică și astmul sunt, în practică, aceeași cale respiratorie.[47]

Ce s-a schimbat în tratamentul astmului

Aceasta este partea cea mai importantă a articolului, pentru că schimbarea de paradigmă din ultimii ani încă nu a ajuns la mulți pacienți — și nici la toate rețetele.

Bronhodilatatorul singur nu mai este recomandat

Timp de decenii, pacientul cu astm ușor primea „pompa albastră" (bronhodilatator cu acțiune scurtă, SABA) pentru criză, și nimic altceva. Ghidul Global Initiative for Asthma a abandonat această abordare: astmul la adult și adolescent nu ar mai trebui tratat exclusiv cu SABA, din cauza riscurilor asociate acestei strategii și a beneficiului dovedit al corticosteroidului inhalator.[3]

Motivul e mecanic. SABA relaxează musculatura bronșică, dar nu are niciun efect antiinflamator. Pacientul se simte mai bine imediat, ceea ce îl face să folosească tot mai des inhalatorul — în timp ce inflamația de fond, cea care produce crizele severe, rămâne netratată.[13]

Tratamentul cu antiinflamator: cortizon + formoterol la nevoie

Alternativa este un inhalator unic care conține un corticosteroid inhalator împreună cu formoterol — un bronhodilatator cu instalare rapidă a efectului, dar cu durată lungă. Pacientul îl folosește la nevoie, exact ca pe vechea pompă de criză, dar de fiecare dată primește simultan și o doză de antiinflamator.

Dovezile sunt importante:

  • Studiile mari arată că tratamentul cu corticosteroid + formoterol reduce exacerbările severe cu cel puțin 60% în astmul ușor, comparativ cu bronhodilatatorul simplu, cu rezultate similare celor obținute cu corticosteroid zilnic plus bronhodilatator la nevoie.[3]
  • O meta-analiză în rețea publicată în JAMA, pe 27 de studii randomizate și peste 50.000 de pacienți, a confirmat cu certitudine înaltă a dovezilor reducerea exacerbărilor severe (risc relativ 0,65) și ameliorarea controlului astmului, fără creșterea evenimentelor adverse grave.[9]
  • În studiul Novel START, rata anuală de exacerbări a fost aproape la jumătate față de bronhodilatatorul simplu, iar doza medie zilnică de corticosteroid inhalator primită de pacienți a fost mai mică decât la cei cu tratament zilnic fix.[10]
  • Studiul PRACTICAL, în condiții de practică reală pe 52 de săptămâni, a arătat mai puține exacerbări severe decât cu corticosteroid de întreținere plus bronhodilatator la nevoie.[11]
  • Societatea Europeană de Pneumologie formulează o recomandare puternică pentru utilizarea relieverului cu corticosteroid + formoterol în locul bronhodilatatorului simplu, la adulți și adolescenți cu astm ușor.[12]
  • Beneficiul se regăsește și la copii: într-un studiu randomizat pe 360 de copii de 5–15 ani, rata anuală de crize a fost de 0,23 față de 0,41 pe an cu salbutamol, cu profil de siguranță similar.[15]

MART — un singur inhalator, și pentru fond, și pentru criză

La formele moderate și severe, același inhalator cu corticosteroid + formoterol se folosește și ca tratament de fond zilnic, și ca medicație de criză. Strategia, cunoscută ca MART, a prelungit semnificativ timpul până la prima exacerbare severă și a redus riscul de exacerbare cu 45–47% față de schemele fixe clasice.[14] Avantajul practic este că, atunci când astmul se agravează, pacientul își crește automat doza de antiinflamator exact în momentul în care are nevoie de ea.

Semnalul de alarmă pe care îl ratează cei mai mulți pacienți

Peste 3 flacoane de bronhodilatator de criză consumate într-un an definesc suprautilizarea și sunt un marker robust de risc:

  • Într-un studiu național suedez pe 365.324 de pacienți, riscul de exacerbare a crescut progresiv cu numărul de flacoane, iar riscul de deces a fost cu 26% mai mare la 3–5 flacoane/an și de peste două ori mai mare la 11 sau mai multe flacoane/an, față de cei cu cel mult 2 flacoane.[16]
  • O meta-analiză din 2025, pe 27 de studii, a confirmat aproape dublarea mortalității și a ratei exacerbărilor la cei cu suprautilizare.[17]
  • Studiul internațional SABINA III, desfășurat în 24 de țări, a arătat că 38% dintre pacienți primeau 3 sau mai multe flacoane pe an, cu control tot mai slab și exacerbări tot mai frecvente pe măsură ce consumul creștea.[18][19]
  • Un studiu recent pe 231.970 de pacienți a asociat suprautilizarea și cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare majore.[20]

Concluzia practică: dacă folosești pompa de criză de mai mult de două ori pe săptămână, tratamentul tău trebuie reevaluat — nu pompa reînnoită.

Treptele de tratament

Tratamentul se ajustează în trepte, în funcție de frecvența simptomelor, de istoricul de exacerbări și de funcția pulmonară. Schema de mai jos este orientativă și nu înlocuiește prescripția medicului — dozele și dispozitivele se individualizează.

Situație clinicăAbordarea preferată în ghidurile actuale
Simptome rare, sub două ori pe lunăCorticosteroid inhalator + formoterol, doar la nevoie[3][12]
Simptome mai frecvente, dar nu zilniceAceeași schemă la nevoie, sau corticosteroid inhalator zilnic în doză mică[3]
Simptome aproape zilnice sau treziri nocturneTratament de fond zilnic cu corticosteroid + formoterol, folosit și pentru criză (MART)[14]
Astm necontrolat sub tratament corect administratDoze mai mari, adăugarea unui antagonist muscarinic cu durată lungă, reevaluarea comorbidităților[3][44]
Astm sever persistentEvaluare într-un centru specializat, fenotipare și terapie biologică țintită[21][22][23]

Înainte de a urca o treaptă, se verifică trei lucruri

Un astm care „nu răspunde" este, statistic, mai des un astm prost administrat decât un astm refractar. Într-un studiu randomizat pe pacienți cu astm sever necontrolat, după un program riguros de reevaluare a aderenței și a tehnicii inhalatorii, doar 27% s-au dovedit cu adevărat refractari — restul erau necontrolați din cauza aderenței sau a tehnicii.[58] Cele trei verificări obligatorii: tehnica inhalatorie, aderența reală și comorbiditățile.

Astmul sever și terapiile biologice

Astmul sever înseamnă boală necontrolată în ciuda tratamentului inhalator corect, în doze mari. Este forma care consumă cele mai multe resurse și produce cele mai multe complicații — în mare parte pentru că pacienții ajung să depindă de cortizonul oral.

Terapiile biologice au schimbat radical acest peisaj. Sunt anticorpi monoclonali care blochează ținte specifice din cascada inflamatorie de tip 2: IgE, interleukina 5 sau receptorul ei, receptorul de interleukină 4, respectiv limfopoietina stromală timică. O evaluare sistematică realizată pentru ghidul Academiei Europene de Alergologie a arătat, cu certitudine înaltă a dovezilor, că toate reduc rata exacerbărilor severe — cu rate relative între 0,43 și 0,56 — iar o parte dintre ele reduc și doza zilnică de cortizon oral.[21]

Alegerea moleculei se face în funcție de biomarkeri (eozinofile, FeNO, IgE), de comorbidități — în special polipoza nazală — și de dependența de corticosteroizi orali.[22][23] Nu este o decizie de cabinet de primă linie: presupune fenotipare și, de regulă, evaluare într-un centru cu experiență în astm sever.

Cortizonul și sănătatea oaselor

Aceasta este secțiunea în care pneumologia și reumatologia se întâlnesc — și motivul pentru care un centru musculo-scheletal are ceva de spus despre astm.

Corticosteroizii orali rezolvă rapid o criză de astm. Problema este cumulul. Datele sunt clare:

  • Într-o cohortă retrospectivă pe peste 228.000 de pacienți, expunerea repetată la corticosteroizi orali a fost asociată cu risc crescut de osteoporoză, fracturi, hipertensiune, diabet de tip 2, ulcer gastric și cataractă, sugerând că fiecare prescripție contribuie la o povară cumulativă asupra sănătății.[25]
  • Într-un studiu caz-control imbricat pe date britanice, pacienții cu 9 sau mai multe prescripții de cortizon oral într-un an au avut un risc de osteoporoză de 4,5 ori mai mare și de fractură de fragilitate de peste 2 ori mai mare față de cei fără expunere. Îngrijorător: doar aproximativ jumătate dintre ei primeau tratament de protecție osoasă.[27]
  • Într-o cohortă pe populație generală, pacienții cu astm au avut un risc cu 18% mai mare de osteoporoză și cu 12% mai mare de fractură de fragilitate față de non-astmatici, cu localizări predilecte vertebrale și la nivelul antebrațului — iar efectul a fost mai puternic la vârste tinere.[28]
  • În astmul sever, 93% dintre pacienți aveau cel puțin o afecțiune legată de expunerea la corticosteroizi sistemici, cu o prevalență a osteoporozei de 16% față de 4% în astmul ușor-moderat.[30] Într-un registru italian pe 1.813 pacienți cu astm sever, prevalența osteoporozei a fost de 15,5%, semnificativ mai mare la femei (20,3% față de 8,0%).[31]
  • Nici corticosteroizii inhalatori nu sunt complet neutri: într-o cohortă nordică pe 529.203 pacienți, dozele mari și foarte mari au fost asociate cu risc crescut de osteoporoză, pneumonie și alte efecte sistemice — în timp ce dozele sub pragul de 800 µg budesonid-echivalent pe zi nu au arătat risc crescut, cu excepția cataractei.[29]
  • Un grup de experți a propus un prag ușor de reținut pentru practica clinică: 1 gram de prednison-echivalent cumulat pe an ca semnal de reevaluare a strategiei terapeutice.[26]

Ce înseamnă asta concret pentru tine

Dacă ai făcut mai multe cure de cortizon oral pentru astm în ultimii ani — sau iei cortizon cronic — densitatea osoasă merită evaluată. Nu ca formalitate, ci pentru că osteoporoza indusă de glucocorticoizi apare precoce și afectează în special vertebrele.

În rețeaua ReumaDiagnostic sunt disponibile osteodensitometria DEXA, osteodensitometria Echolight REMS (fără radiații) și calculatorul FRAX pentru estimarea riscului de fractură la 10 ani. Vezi și materialele despre osteopenie, aportul de calciu, deficitul de vitamina D și exercițiile pentru osteoporoză.

Reducerea nevoii de cortizon oral nu este doar o chestiune de confort respirator — este o măsură de protecție a scheletului. Acesta este unul dintre argumentele majore pentru terapiile biologice în astmul sever.[21][24]

Astmul și antiinflamatoarele (AINS)

Pentru un pacient care are și dureri articulare, aceasta este poate cea mai importantă secțiune a articolului.

Aproximativ 7% dintre adulții astmatici au boală respiratorie exacerbată de antiinflamatoare nesteroidiene (N-ERD, cunoscută anterior ca „triada aspirinei"), iar procentul se dublează, la aproape 15%, la cei cu astm sever.[32] Sindromul asociază astm, rinosinuzită cronică cu polipi nazali și reacții respiratorii declanșate de aspirină și de alte AINS care inhibă ciclooxigenaza-1.[33][34]

Reacția apare tipic la 30–180 de minute după administrare și poate merge de la congestie nazală până la bronhospasm sever.[34] Sensibilitatea este de clasă, nu la un singur medicament: ibuprofen, diclofenac, ketoprofen, naproxen și aspirina în doze antiinflamatoare pot declanșa reacția.

Când trebuie să ridici problema cu medicul

Combinația astm + polipi nazali + pierderea mirosului ridică o suspiciune serioasă de N-ERD, chiar dacă nu ai avut niciodată o reacție documentată la un antiinflamator. Pacienții cu N-ERD au boală sinusală mai severă, au nevoie de mai multe intervenții chirurgicale nazale, sunt operați mai devreme și sunt de trei ori mai frecvent corticodependenți decât cei cu polipoză și astm fără sensibilitate la AINS.[33]

Nu-ți testa singur toleranța la un antiinflamator. Confirmarea diagnostică se face prin test de provocare controlat, în mediu medical. Evaluarea alergologică poate fi realizată la cabinetul de alergologie, iar dacă ai și patologie articulară care necesită antialgice, discută alternativele cu medicul reumatolog — există opțiuni de control al durerii care nu trec prin inhibiția COX-1.

Când astmul nu este doar astm

Există o situație rară, dar cu consecințe grave dacă e ratată: granulomatoza eozinofilică cu poliangeită (EGPA), cunoscută istoric ca sindromul Churg-Strauss. Este o vasculită asociată anticorpilor ANCA, în care astmul este manifestarea de debut la aproximativ jumătate dintre pacienți și precede cu ani apariția componentei vasculitice.[35][38]

Într-o cohortă franceză de 383 de pacienți, 91% aveau astm la momentul diagnosticului, cu o durată medie a astmului de peste 9 ani înaintea diagnosticului de vasculită.[39] Într-o cohortă de astm sever, prevalența EGPA a fost de 3,9%, cu un interval median de 10 ani între diagnosticul de astm și cel de EGPA.[38]

Semnalele de alarmă (red flags)

Un consens internațional recomandă luarea în calcul a diagnosticului de EGPA la orice pacient cu eozinofile peste 1.000/µL (sau peste 500/µL dacă a primit deja tratament), iar prezența astmului și a polipozei nazale întărește suspiciunea.[37] Alte semnale:

  • Astm sever, corticodependent, care se agravează la fiecare tentativă de reducere a cortizonului;
  • Amorțeli, furnicături sau slăbiciune într-un teritoriu nervos (mononevrită multiplex) — poate fi evaluată prin electromiografie;
  • Purpură palpabilă, erupții cutanate persistente;
  • Simptome generale: scădere în greutate, febră, dureri musculare și articulare;
  • Afectare cardiacă, renală sau infiltrate pulmonare migratorii.

Criteriile de clasificare ACR/EULAR 2022 pentru EGPA au o sensibilitate de 85% și o specificitate de 99%, cu eozinofilia peste 1×10⁹/L ca element de cea mai mare pondere.[36] Diagnosticul necesită abordare multidisciplinară — pneumolog, reumatolog, ORL și, după caz, neurolog și cardiolog.[35]

Astmul și greutatea corporală

Legătura dintre exces ponderal și astm nu este o chestiune de percepție. Persoanele cu obezitate au un risc cu 30–50% mai mare de a dezvolta astm, iar până la 70% dintre pacienții astmatici din studiile clinice au suprapondere sau obezitate.[40] La nivel global, indicele de masă corporală crescut a devenit principalul factor de risc modificabil pentru povara astmului.[2]

Mecanismele sunt multiple: efecte mecanice asupra volumelor pulmonare, inflamație sistemică de grad scăzut, dereglarea semnalizării adipokinelor și disfuncție metabolică.[40] Rezultatul clinic este un astm cu control mai slab, cu răspuns mai redus la corticosteroizii inhalatori și cu risc crescut de exacerbări.

Vestea bună este că obezitatea este o trăsătură tratabilă, nu un dat:

  • O meta-analiză din 2025 pe șase studii randomizate a arătat că scăderea în greutate pe 12–24 de săptămâni ameliorează semnificativ controlul astmului, calitatea vieții și funcția pulmonară (creștere medie a VEMS de 4,65%). Beneficiul a fost cel mai clar la cei care au pierdut cel puțin 10% din greutate, iar efectele nu s-au menținut la 52 de săptămâni fără continuarea managementului ponderal.[41]
  • Într-un studiu randomizat pe pacienți cu astm dificil de tratat și obezitate, un program structurat de management ponderal a produs o scădere medie de 12,1 kg mai mare decât îngrijirea uzuală, cu ameliorare semnificativă a controlului astmului și a calității vieții.[42]
  • Adăugarea antrenamentului fizic la programul de slăbire a fost superioară programului fără exercițiu, cu ameliorări suplimentare ale funcției pulmonare, ale capacității aerobe și ale markerilor inflamatori.[43]

La ReumaDiagnostic, componenta de obezitate este integrată cu psihonutriția și cu diabet, nutriție și boli metabolice. Pentru o măsurare corectă a compoziției corporale — masă grasă, masă musculară, distribuție viscerală — există DEXA Whole Body, care oferă mult mai multă informație decât indicele de masă corporală singur.

Comorbiditățile care strică controlul

Conceptul de „trăsături tratabile" a schimbat modul de abordare a astmului dificil. Într-o cohortă de pacienți cu astm sever, media a fost de peste 10 trăsături tratabile per pacient, din care aproape 5 extrapulmonare. Un studiu randomizat care a țintit sistematic aceste trăsături a obținut ameliorări semnificative ale calității vieții și ale controlului astmului față de îngrijirea uzuală.[44][45]

Rinita alergică și rinosinuzita

Cea mai puternic asociată comorbiditate (raport de șanse 4,24).[46] Principiul „o singură cale respiratorie" nu e o metaforă: tratarea rinitei ameliorează controlul astmului.[47] Vezi rinita alergică.

Polipoza nazală

Semnalează inflamație de tip 2 extinsă, astm mai sever și posibil N-ERD. Influențează direct alegerea terapiei biologice.[23][33]

Apneea în somn

Relație bidirecțională: apneea modifică inflamația bronșică și se asociază cu control slab, iar astmul crește colapsibilitatea căilor aeriene superioare.[48][49] Evaluarea se face prin test de somn — vezi articolul despre apneea în somn.

Refluxul gastroesofagian

Prevalență mult crescută la astmatici; se asociază cu risc mai mare de exacerbări și calitate a vieții mai slabă.[49] Poate fi investigat în cadrul gastroenterologiei.

Disfuncția de corzi vocale

Imită astmul și este o cauză frecventă de „astm care nu răspunde la nimic". Suspiciunea apare la dispnee predominant inspiratorie, cu debut și rezoluție bruscă.[44][54]

Anxietatea și tulburarea de respirație

Amplifică percepția simptomelor și consumul de medicație de criză. Sunt trăsături tratabile, nu „exagerare".[44][45] Sprijin disponibil la psihiatrie și psihoterapie.

Fumatul

Fumatul rămâne un factor de risc major atât pentru apariția astmului, cât și pentru pierderea controlului, și reduce răspunsul la corticosteroizii inhalatori.[1][2] Renunțarea la fumat este cea mai eficientă intervenție unică asupra evoluției bolii. Dacă ai încercat și nu ai reușit, nu e o problemă de voință — este o adicție care se tratează; medicul psihiatru al clinicii oferă suport pentru renunțarea la fumat.

Astmul la efort și la sportivi

Bronhoconstricția indusă de efort apare prin pierderea de apă și răcirea mucoasei bronșice în timpul hiperventilației. Diagnosticul nu se pune pe simptome — corelația dintre simptomele raportate și obstrucția obiectivă este slabă — ci prin măsurarea VEMS înainte și după un test de efort standardizat sau o probă de provocare indirectă, o scădere de 10–15% fiind pragul diagnostic.[52]

Ghidul American Thoracic Society formulează o recomandare puternică pentru administrarea unui bronhodilatator înaintea efortului la toți pacienții cu bronhoconstricție de efort, iar la cei care rămân simptomatici — pentru corticosteroid inhalator zilnic sau antagonist de leucotriene.[52]

Încălzirea funcționează — dar nu orice fel de încălzire

O meta-analiză a arătat că încălzirea prin intervale de intensitate înaltă sau cu intensitate variabilă atenuează semnificativ scăderea VEMS după efort, în timp ce încălzirea continuă de intensitate joasă nu a produs o reducere semnificativă.[53] Alte strategii utile: respirația pe nas, masca facială în aer rece și evitarea efortului intens în perioadele de poluare ridicată.

De reținut: nu orice dispnee la efort la un sportiv este astm. Obstrucția laringiană indusă de efort (EILO) este o cauză frecventă de dispnee inexplicabilă la tineri și mimează astmul; se diagnostichează prin laringoscopie în timpul efortului.[54]

Pentru diferențierea dispneei de cauză cardiacă de cea respiratorie, precum și pentru dozarea corectă a antrenamentului, este utilă evaluarea prin cardiologie — clinica efectuează test de efort EKG pe bandă rulantă.

Tehnica inhalatorie și aderența

Aceasta este, statistic, cea mai frecventă cauză de astm „necontrolat" — și cea mai ușor de corectat.

O analiză sistematică pe 144 de studii și peste 54.000 de pacienți, acoperind 40 de ani, a găsit că doar 31% dintre pacienți folosesc corect inhalatorul. Și, mai grav, procentul nu s-a ameliorat deloc între primii 20 de ani analizați și ultimii 20.[55]

Nu toate greșelile contează la fel. Studiul CRITIKAL, pe 3.660 de pacienți, a identificat erorile „critice" — cele asociate direct cu astm necontrolat și exacerbări mai frecvente:

La inhalatoarele cu pulbere uscată

Efortul inspirator insuficient — prezent la 32–38% dintre utilizatori, asociat semnificativ cu astm necontrolat și rată crescută de exacerbări.[56] Aceste dispozitive cer o inspirație rapidă și puternică.

La inhalatoarele presurizate (spray)

Acționarea înainte de a începe inspirația — la 24,9% dintre utilizatori, asociată cu astm necontrolat.[56] Aici inspirația trebuie să fie lentă și profundă, sincronizată cu apăsarea. Camera de inhalare (spacer) rezolvă majoritatea acestor probleme.

Alte erori frecvente, valabile pentru ambele tipuri: neefectuarea unei expirații complete înainte de inhalare (46% la pulberi uscate) și lipsa apneei post-inhalatorii de câteva secunde (37–46%).[55]

Instruirea funcționează. O meta-analiză pe 8 studii și 1.812 pacienți vârstnici cu astm sau BPOC a arătat o reducere de 29% a riscului de exacerbare după programe de educație a tehnicii inhalatorii, cea mai eficientă metodă fiind demonstrația fizică cu dispozitiv placebo.[57] Un aspect important, adesea ignorat: tehnica se deteriorează în timp după instruire, deci reverificarea periodică este necesară, nu opțională.[57]

Ce să ceri la fiecare consultație

Adu inhalatorul cu tine și arată medicului cum îl folosești, nu descrie cum crezi că îl folosești. Sunt două minute care pot valora mai mult decât o schimbare de tratament.

Ce poți face tu, concret

Planul scris de acțiune în astm

Un plan personalizat, scris, care îți spune ce faci când simptomele se agravează — ce doză crești, când începi cortizonul oral dacă ți-a fost prescris, când suni la medic și când mergi la urgență — face parte din managementul standard al bolii.[3] Cere-l medicului tău.

Controlul mediului

  • Evitarea alergenului identificat prin testare — huse antiacarieni, aspirare frecventă, umiditate sub 50%, îndepărtarea covoarelor din dormitor pentru acarieni;
  • Interzicerea fumatului în locuință și în mașină, inclusiv la geam deschis;
  • Limitarea efortului în aer liber în zilele cu poluare ridicată sau polen abundent;
  • Atenție la produsele de curățenie cu aerosoli, la parfumurile puternice și la vopseluri.

Imunoterapia alergen-specifică

Este singura intervenție care modifică evoluția naturală a bolii alergice. Într-un studiu randomizat pe 834 de adulți cu astm alergic la acarieni, tableta sublinguală a redus semnificativ riscul de exacerbare în timpul reducerii dozei de corticosteroid inhalator.[51] Ghidul EAACI recomandă imunoterapia cu acarieni ca tratament adjuvant la adulții cu astm alergic controlat sau parțial controlat.[50] Se administrează la cabinetul de alergologie, tipic 3–5 ani.

Vaccinarea

Infecțiile virale respiratorii sunt cel mai frecvent declanșator de exacerbare. Vaccinarea antigripală anuală și cea antipneumococică reduc riscul acestor evenimente.

Exercițiul fizic și reabilitarea respiratorie

Contrar temerii răspândite, astmul nu este o contraindicație pentru sport — dimpotrivă. O meta-analiză pe 67 de studii și peste 2.000 de participanți a arătat că antrenamentul fizic ameliorează simptomele, calitatea vieții, capacitatea de efort, hiperreactivitatea bronșică și VEMS la astmatici.[61]

Tehnicile de respirație au și ele dovezi solide. Într-un studiu randomizat multicentric pe 193 de pacienți cu astm moderat-sever incomplet controlat, exercițiile respiratorii adăugate îngrijirii specializate au ameliorat semnificativ calitatea vieții, cu efect menținut la 12 luni și fără evenimente adverse.[59] O sinteză sistematică pe 73 de studii randomizate a confirmat ameliorarea consecventă a calității vieții prin tehnici respiratorii, fără efecte adverse raportate.[60] Antrenamentul musculaturii inspiratorii crește forța și rezistența musculaturii respiratorii.[62]

Programele structurate de reabilitare respiratorie ameliorează dispneea, toleranța la efort și calitatea vieții și la pacienții cu astm, nu doar la cei cu BPOC.[63] La ReumaDiagnostic, programul de recuperare respiratorie este decontat prin CNAS, este coordonat de medicul pneumolog împreună cu medicul de recuperare și include SIS (Super Inductive System) pentru antrenarea musculaturii respiratorii.

Cum evaluăm astmul în clinică

Abordarea noastră pornește de la ideea că astmul necontrolat rareori are o singură cauză. De aceea evaluarea acoperă mai multe direcții, în aceeași rețea:

🫁 Consult pneumologic — decontat prin CNAS

Evaluare clinică și funcțională respiratorie cu Dr. Panait Mihai, medic primar pneumolog, aflat în contract cu Casa de Asigurări. Consultația se poate efectua decontat prin CNAS, pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie. Vezi secțiunea de pneumologie.

🌿 Evaluare alergologică

Teste cutanate prick cu panou extins, IgE specifice, imunoterapie alergen-specifică — la cabinetul de alergologie.

🌙 Test de somn

Pentru pacienții cu astm necontrolat, sforăit, somnolență diurnă sau exces ponderal — poligrafie respiratorie la domiciliu.

🦴 Evaluarea osoasă

La pacienții cu expunere repetată la cortizon: DEXA, Echolight REMS și calculator FRAX.

⚖️ Componenta metabolică

Programul de obezitate, psihonutriție și DEXA Whole Body pentru compoziție corporală.

💪 Recuperare respiratorie

Program decontat prin CNAS, cu antrenament respirator și SIS.

Ai simptome respiratorii sau un astm care nu se controlează?

Programează o consultație de pneumologie cu Dr. Panait Mihai, medic primar pneumolog — evaluare completă, confirmare obiectivă a diagnosticului și plan de tratament conform ghidurilor actuale. Consultație decontată prin CNAS, cu bilet de trimitere, sau la tarif privat.

Programare online Sună: 0336.991

Când mergi de urgență

Semne de criză severă de astm — solicită ajutor medical imediat (112)

  • Respirație foarte rapidă și superficială, cu efort vizibil (se retrag spațiile dintre coaste sau baza gâtului);
  • Imposibilitatea de a vorbi în propoziții complete — doar cuvinte izolate;
  • Colorația albăstruie a buzelor sau a unghiilor (cianoză);
  • Confuzie, somnolență, agitație extremă;
  • Diminuarea sau dispariția wheezing-ului la un pacient care se simte tot mai rău — semn înșelător și grav: înseamnă că trece prea puțin aer pentru a mai produce sunet;
  • Lipsa de răspuns la medicația de criză sau reapariția simptomelor la mai puțin de 3 ore după administrare.

Până la sosirea ajutorului: poziție șezândă, administrarea medicației de criză conform planului de acțiune, calm și aer curat.

Întrebări frecvente

Astmul se vindecă?
Astmul este o boală cronică și, în general, nu se vindecă în sensul dispariției definitive. În schimb, poate fi controlat complet la marea majoritate a pacienților: fără simptome zilnice, fără treziri nocturne, fără limitarea activității și fără crize. La unii copii, simptomele se remit în adolescență, deși hiperreactivitatea bronșică poate persista. Sub terapie biologică, la o parte dintre pacienții cu astm sever se poate obține remisiune clinică — absența simptomelor și a exacerbărilor, cu funcție pulmonară normală sau aproape normală.
De ce nu mai e recomandat să folosesc doar pompa albastră?
Pentru că bronhodilatatorul deschide bronhia, dar nu tratează inflamația care a produs îngustarea. Ghidurile actuale nu mai recomandă tratamentul exclusiv cu bronhodilatator la adulți și adolescenți.[3] Suprautilizarea (peste 3 flacoane pe an) se asociază cu risc crescut de exacerbări și de deces.[16][17] Alternativa — un inhalator care conține corticosteroid și formoterol, folosit la nevoie — oferă aceeași ameliorare rapidă, dar tratează simultan și inflamația.[9][10]
Corticosteroizii inhalatori sunt periculoși pentru oase?
La dozele uzuale, riscul este mult mai mic decât cel al cortizonului oral și mult mai mic decât riscul de a lăsa astmul netratat. Într-o cohortă pe peste 500.000 de pacienți, dozele sub 800 µg budesonid-echivalent pe zi nu au fost asociate cu risc crescut de osteoporoză, cu excepția cataractei; riscul apare la doze mari și foarte mari.[29] Paradoxal, un corticosteroid inhalator administrat corect reduce expunerea totală la cortizon, prin prevenirea crizelor care necesită cortizon oral.
Pot lua ibuprofen sau diclofenac dacă am astm?
Majoritatea astmaticilor tolerează bine antiinflamatoarele nesteroidiene. Însă aproximativ 7% dintre adulții cu astm — și aproape 15% dintre cei cu astm sever — au boală respiratorie exacerbată de AINS.[32] Riscul este mai mare dacă ai și polipi nazali și pierderea mirosului. Dacă ai avut vreodată congestie nazală bruscă, criză de astm sau erupție după un antiinflamator, semnalează acest lucru medicului și nu retesta pe cont propriu. Confirmarea se face prin test de provocare controlat, în mediu medical.[33]
Am spirometria normală. Înseamnă că nu am astm?
Nu neapărat. Astmul este variabil, iar între crize funcția pulmonară poate fi complet normală. Într-un studiu pe 500 de adulți cu test de reversibilitate negativ, 43% aveau totuși test de provocare bronșică pozitiv.[8] Dacă suspiciunea clinică e mare, se recurge la monitorizarea PEF la domiciliu, la măsurarea FeNO sau la test de provocare bronșică.[4][7]
Pot face sport dacă am astm?
Da — și este recomandat. Antrenamentul fizic ameliorează simptomele, calitatea vieții, capacitatea de efort și hiperreactivitatea bronșică.[61] Condiția este ca astmul să fie controlat, iar dacă ai bronhoconstricție de efort, să folosești medicația preventivă înaintea antrenamentului.[52] Încălzirea cu intervale de intensitate înaltă reduce semnificativ bronhoconstricția post-efort.[53] Numeroși sportivi de performanță au astm și concurează la cel mai înalt nivel.
Astmul și rinita alergică sunt legate?
Da, foarte strâns — este principiul „o singură cale respiratorie". Rinita alergică este cea mai puternic asociată comorbiditate a astmului, cu un raport de șanse de 4,24 față de populația fără astm.[46] Tratarea eficientă a rinitei ameliorează controlul astmului, motiv pentru care evaluarea alergologică face parte din managementul complet.[47]
Slăbitul ajută cu adevărat la astm?
Da, dar contează cât. Beneficiul clinic clar apare la o scădere de cel puțin 10% din greutatea corporală, cu ameliorare a controlului astmului, a calității vieții și a funcției pulmonare.[41] Efectele nu se mențin dacă greutatea revine, deci este vorba despre management pe termen lung, nu despre o cură. Adăugarea exercițiului fizic la programul de slăbire crește beneficiul.[43]
De ce mă întreabă medicul cum îmi folosesc inhalatorul?
Pentru că doar aproximativ 31% dintre pacienți îl folosesc corect, iar acest procent nu s-a ameliorat în 40 de ani.[55] Anumite erori — efort inspirator insuficient la pulberile uscate, acționarea înainte de inspirație la spray-uri — se asociază direct cu astm necontrolat și exacerbări.[56] Educația tehnicii inhalatorii reduce riscul de exacerbare cu aproximativ 29%.[57] Adu inhalatorul la consultație și arată cum îl folosești.
Ce înseamnă „astm sever" și când se ia în calcul terapia biologică?
Astm sever înseamnă boală necontrolată în ciuda tratamentului inhalator în doze mari, administrat corect, după ce s-au tratat comorbiditățile și s-au corectat expunerile. Terapiile biologice se iau în calcul la pacienții cu inflamație de tip 2 documentată (eozinofile, FeNO, IgE) și exacerbări frecvente sau dependență de cortizon oral. Toate reduc rata exacerbărilor severe, iar unele permit reducerea sau oprirea cortizonului oral.[21][22][23] Alegerea moleculei ține de biomarkeri și de comorbidități, în special de polipoza nazală.
Astmul poate ascunde o altă boală?
Rareori, dar da. Granulomatoza eozinofilică cu poliangeită (EGPA) debutează frecvent ca astm, cu ani înainte de apariția vasculitei.[35][39] Suspiciunea apare la eozinofile peste 1.000/µL, astm corticodependent care se agravează la fiecare reducere de cortizon, amorțeli sau slăbiciune într-un teritoriu nervos, purpură, scădere în greutate sau febră.[37] Alte diagnostice de luat în calcul: disfuncția de corzi vocale, obstrucția laringiană indusă de efort, insuficiența cardiacă, BPOC și sarcoidoza.
Consultația de pneumologie se decontează prin CNAS? Am nevoie de trimitere?
Da. Dr. Panait Mihai este în contract cu Casa de Asigurări, deci consultația de pneumologie se poate efectua decontat prin CNAS — în acest caz este necesar bilet de trimitere de la medicul de familie. Dacă preferi să vii la tarif privat, nu ai nevoie de trimitere; tarifele sunt disponibile pe pagina de tarife. Dacă ai asigurare privată, verifică cu asigurătorul dacă îți cere o trimitere pentru decontare.

Mic dicționar

SABA
Bronhodilatator beta-2 agonist cu acțiune scurtă (ex. salbutamol) — „pompa albastră" clasică de criză.
CSI (ICS)
Corticosteroid inhalator — tratamentul antiinflamator de fond al astmului.
Formoterol
Bronhodilatator cu durată lungă, dar cu instalare rapidă a efectului — de aceea poate fi folosit și pentru criză.
MART / AIR
Strategii în care același inhalator cu corticosteroid + formoterol este folosit atât pentru tratamentul de fond, cât și pentru criză.
VEMS (FEV1)
Volumul expirator maxim în prima secundă — parametrul principal al spirometriei.
PEF
Debitul expirator de vârf, măsurabil la domiciliu cu un peak-flow-metru.
FeNO
Fracția de oxid nitric exhalat — marker de inflamație eozinofilică bronșică.
Exacerbare
Agravare a astmului care necesită cortizon sistemic, prezentare la urgență sau spitalizare.
N-ERD
Boala respiratorie exacerbată de antiinflamatoare nesteroidiene (fosta „triadă a aspirinei").
EGPA
Granulomatoza eozinofilică cu poliangeită — vasculită rară care debutează adesea ca astm.

Despre acest articol

Articol realizat de Echipa Medicală ReumaDiagnostic, pe baza ghidurilor internaționale actuale și a literaturii științifice indexate. Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația medicală, diagnosticul sau prescripția unui medic. Tratamentul astmului se individualizează — nu modifica dozele și nu întrerupe medicația fără avizul medicului curant.

📚 Referințe științifice (63)
  1. Yuan L. et al. Global, regional, national burden of asthma from 1990 to 2021, with projections of incidence to 2050. eClinicalMedicine, 2025.
  2. Oh J. et al. Global, regional, and national burden of asthma and atopic dermatitis, 1990–2021, and projections to 2050. Lancet Respiratory Medicine, 2025.
  3. Reddel H.K. et al. Global Initiative for Asthma Strategy 2021: Executive Summary and Rationale for Key Changes. Am J Respir Crit Care Med, 2021.
  4. Louis R. et al. European Respiratory Society guidelines for the diagnosis of asthma in adults. Eur Respir J, 2022.
  5. Gaillard E. et al. ERS clinical practice guidelines for the diagnosis of asthma in children aged 5–16 years. Eur Respir J, 2021.
  6. Karrasch S. et al. Accuracy of FENO for diagnosing asthma: a systematic review. Thorax, 2016.
  7. Khatri S. et al. Use of Fractional Exhaled Nitric Oxide to Guide the Treatment of Asthma: ATS Clinical Practice Guideline. Am J Respir Crit Care Med, 2021.
  8. Selvanathan J. et al. Performance Characteristics of Spirometry with Negative Bronchodilator Response and Methacholine Challenge Testing. Chest, 2020.
  9. Rayner D. et al. Inhaled Reliever Therapies for Asthma: A Systematic Review and Meta-Analysis. JAMA, 2024.
  10. Beasley R. et al. Controlled Trial of Budesonide-Formoterol as Needed for Mild Asthma (Novel START). N Engl J Med, 2019.
  11. Hardy J. et al. Budesonide-formoterol reliever therapy versus maintenance budesonide plus terbutaline (PRACTICAL). Lancet, 2019.
  12. Papi A. et al. European Respiratory Society short guidelines for the use of as-needed ICS/formoterol in mild asthma. Eur Respir J, 2023.
  13. Krings J. et al. The Role of ICS-containing Rescue Therapy versus SABA Alone in Asthma Management Today. J Allergy Clin Immunol Pract, 2024.
  14. O'Byrne P. et al. Budesonide/formoterol combination therapy as both maintenance and reliever medication in asthma. Am J Respir Crit Care Med, 2005.
  15. Hatter L. et al. Budesonide-formoterol versus salbutamol as reliever therapy in children with mild asthma (CARE). Lancet, 2025.
  16. Nwaru B. et al. Overuse of short-acting β2-agonists in asthma is associated with increased risk of exacerbation and mortality (SABINA). Eur Respir J, 2020.
  17. Tsao C.-L. et al. Adverse Outcomes Associated With Short-Acting Beta-Agonist Overuse in Asthma: A Systematic Review and Meta-Analysis. Allergy, 2025.
  18. Bateman E. et al. Short-acting β2-agonist prescriptions are associated with poor clinical outcomes of asthma (SABINA III). Eur Respir J, 2021.
  19. Quint J. et al. Short-acting β2-agonist exposure and severe asthma exacerbations: SABINA findings from Europe and North America. J Allergy Clin Immunol Pract, 2022.
  20. Lai C. et al. Association between overuse of short-acting β2-agonists and the risk of major adverse cardiovascular events among patients with asthma. Thorax, 2026.
  21. Agache I. et al. Efficacy and safety of treatment with biologicals for severe eosinophilic asthma — EAACI Guidelines. Allergy, 2020.
  22. Israel E. et al. Anti-cytokine biologics for asthma in adults. Lancet, 2025.
  23. Couillard S. et al. Choosing the Right Biologic for the Right Patient With Severe Asthma. Chest, 2024.
  24. Canonica G.W. et al. Burden of Oral Corticosteroid Use in Severe Asthma: Challenges and Opportunities. Allergy, 2025.
  25. Sullivan P. et al. Oral corticosteroid exposure and adverse effects in asthmatic patients. J Allergy Clin Immunol, 2017.
  26. Price D. et al. Short-course systemic corticosteroids in asthma: striking the balance between efficacy and safety. Eur Respir Rev, 2020.
  27. Chalitsios C. et al. Risk of osteoporosis and fragility fractures in asthma due to oral and inhaled corticosteroids: two population-based nested case-control studies. Thorax, 2020.
  28. Chalitsios C. et al. Incidence of osteoporosis and fragility fractures in asthma: a UK population-based matched cohort study. Eur Respir J, 2020.
  29. von Bülow A. et al. Use of high-dose inhaled corticosteroids and risk of corticosteroid related adverse events in asthma (NORDSTAR). J Allergy Clin Immunol Pract, 2025.
  30. Sweeney J. et al. Comorbidity in severe asthma requiring systemic corticosteroid therapy. Thorax, 2016.
  31. Latorre M. et al. Osteoporosis in Severe Asthmatic Patients: Data from the Severe Asthma Network in Italy (SANI) Registry. J Clin Med, 2025.
  32. Rajan J. et al. Prevalence of aspirin-exacerbated respiratory disease among asthmatic patients: A meta-analysis. J Allergy Clin Immunol, 2015.
  33. Kowalski M. et al. Diagnosis and management of NSAID-Exacerbated Respiratory Disease (N-ERD) — a EAACI position paper. Allergy, 2018.
  34. White A.A. et al. Aspirin-Exacerbated Respiratory Disease. N Engl J Med, 2018.
  35. Emmi G. et al. Evidence-Based Guideline for the diagnosis and management of eosinophilic granulomatosis with polyangiitis. Nat Rev Rheumatol, 2023.
  36. Grayson P. et al. 2022 ACR/EULAR Classification Criteria for Eosinophilic Granulomatosis with Polyangiitis. Ann Rheum Dis, 2022.
  37. Solans Laqué R. et al. Red flags for clinical suspicion of eosinophilic granulomatosis with polyangiitis (EGPA). Eur J Intern Med, 2024.
  38. Puan Y. et al. Characteristics of Severe Asthma Clinic Patients with Eosinophilic Granulomatosis with Polyangiitis. J Allergy Clin Immunol Pract, 2024.
  39. Comarmond C. et al. Eosinophilic granulomatosis with polyangiitis (Churg-Strauss): clinical characteristics and long-term follow-up of 383 patients. Arthritis Rheum, 2012.
  40. Riemann S. et al. Obesity and asthma: obesity causes and aggravates asthma across the entire type-2 inflammation spectrum. Eur Respir J, 2026.
  41. Rybka-Fraczek A. et al. Effect of weight loss on asthma in obese adult patients with asthma — a systematic review and meta-analysis. J Allergy Clin Immunol Pract, 2025.
  42. Sharma V. et al. A Total Diet Replacement Weight Management Program for Difficult-to-Treat Asthma Associated With Obesity. Chest, 2023.
  43. Freitas P. et al. The Role of Exercise in a Weight-Loss Program on Clinical Control in Obese Adults with Asthma. A Randomized Controlled Trial. Am J Respir Crit Care Med, 2016.
  44. Tay T. et al. Comorbid "treatable traits" in difficult asthma: Current evidence and clinical evaluation. Allergy, 2018.
  45. McDonald V. et al. Targeting treatable traits in severe asthma: a randomised controlled trial. Eur Respir J, 2019.
  46. Rogliani P. et al. Strength of association between comorbidities and asthma: a meta-analysis. Eur Respir Rev, 2023.
  47. Bousquet J. et al. Allergic rhinitis. Nat Rev Dis Primers, 2020.
  48. Wang R. et al. Asthma and obstructive sleep apnoea in adults and children — an up-to-date review. Sleep Med Rev, 2021.
  49. Althoff M. et al. Asthma and Three Colinear Comorbidities: Obesity, OSA, and GERD. J Allergy Clin Immunol Pract, 2021.
  50. Agache I. et al. EAACI Guidelines on Allergen Immunotherapy: House dust mite-driven allergic asthma. Allergy, 2019.
  51. Virchow J.C. et al. Efficacy of a House Dust Mite Sublingual Allergen Immunotherapy Tablet in Adults With Allergic Asthma: A Randomized Clinical Trial. JAMA, 2016.
  52. Parsons J.P. et al. An official American Thoracic Society clinical practice guideline: exercise-induced bronchoconstriction. Am J Respir Crit Care Med, 2013.
  53. Stickland M. et al. Effect of warm-up exercise on exercise-induced bronchoconstriction. Med Sci Sports Exerc, 2012.
  54. Clemm H. et al. Exercise-induced laryngeal obstruction (EILO) in athletes — IOC Consensus narrative review. Br J Sports Med, 2022.
  55. Sanchís J. et al. Systematic Review of Errors in Inhaler Use: Has Patient Technique Improved Over Time? Chest, 2016.
  56. Price D. et al. Inhaler Errors in the CRITIKAL Study: Type, Frequency, and Association with Asthma Outcomes. J Allergy Clin Immunol Pract, 2017.
  57. Maricoto T. et al. Inhaler Technique Education and Exacerbation Risk in Older Adults with Asthma or COPD: A Meta-Analysis. J Am Geriatr Soc, 2018.
  58. Sulaiman I. et al. A randomised clinical trial of feedback on inhaler adherence and technique in patients with severe uncontrolled asthma. Eur Respir J, 2018.
  59. Andreasson K. et al. Breathing Exercises for Patients with Asthma in Specialist Care: A Multicenter Randomized Clinical Trial. Ann Am Thorac Soc, 2022.
  60. Burge A. et al. Breathing techniques to reduce symptoms in people with serious respiratory illness: a systematic review. Eur Respir Rev, 2024.
  61. Eichenberger P. et al. Effects of Exercise Training on Airway Hyperreactivity in Asthma: A Systematic Review and Meta-Analysis. Sports Med, 2013.
  62. Lage S. et al. Efficacy of inspiratory muscle training on inspiratory muscle function, functional capacity, and quality of life in patients with asthma. Clin Rehabil, 2021.
  63. Klimczak M. et al. The Short-Term Efficacy of a Three-Week Pulmonary Rehabilitation Program among Patients with Obstructive Lung Diseases. J Clin Med, 2024.

Conținutul acestei pagini are scop informativ și educativ. Nu constituie consultație medicală și nu înlocuiește evaluarea de către un medic. Pentru diagnostic și tratament, programează o consultație: programare online sau 0336.991.

Distribuie:

Str. Movilei nr. 2, Bl. D, parter (fostul BankPost), – intrarea în diagonală cu Biserica Sf. Haralambie, Galați, jud Galați

Str. Galații Noi nr. 5,
Bloc L2, scara 2, parter,
Galați, jud Galați

Programări: 0336 991
Programare online

Program:
Luni – Vineri : 07.00 – 21.00