Spirometria: cum se face testul și cum se citește rezultatul

Timp de citire: ~28 de minute · 24 de referințe din literatura de specialitate · Ultima revizuire: septembrie 2026

Spirometria e cel mai utilizat test pentru evaluarea funcției pulmonare din lume dar în același timp, testul despre care pacienții primesc cele mai puține explicații. Sufli într-un tub, aparatul scoate o foaie plină de abrevieri — VEMS, CVF, PEF, FEF_25-75 — și de multe ori discuția se oprește la „e bine" sau „nu e bine". E investigația de bază a oricărui serviciu de pneumologie.

Textul de mai jos explică ce măsoară de fapt testul, cum arată un rezultat normal, ce înseamnă „obstructiv" și „restrictiv" și ce e testul cu bronhodilatator.

Ce este spirometria și ce măsoară de fapt

Spirometria măsoară cât aer poți scoate din plămâni și cât de repede îl poți scoate. Atât. Nu măsoară cât oxigen ajunge în sânge, nu vede cum arată plămânul și nu spune de ce respiri greu — spune doar dacă fluxul de aer pe care îl produci la o expirație forțată e normal pentru cineva de vârsta, înălțimea și sexul tău.

Majoritatea bolilor respiratorii cronice — astmul, bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), bolile care rigidizează plămânul — modifică fluxul de aer înainte să dea simptome pe care pacientul le observă. Un om care „obosește puțin mai repede la scări" poate avea deja o pierdere măsurabilă de funcție pulmonară.

Practic, expiri cât de puternic și cât de mult poți într-un tub conectat la un aparat. Aparatul înregistrează două curbe: volum-timp (cât aer a ieșit, secundă cu secundă) și flux-volum (cât de repede iese aerul, la fiecare moment al expirației). Din ele se calculează toți parametrii de pe buletin.

Pacienții o caută sub multe nume: „test pulmonar", „test plămâni", „test de respirație", „cea mai bună analiză la plămâni". Toate se referă, în general, la același lucru.

Spirometrie, spirogramă sau probe funcționale respiratorii?

Nu sunt sinonime, iar diferența contează când citești o trimitere sau un buletin.

• Spirometria este testul — manevra de expirație forțată și măsurătoarea.
• Spirograma este graficul rezultat, curba tipărită. E termenul pentru desen, nu pentru procedură.
• Probele funcționale respiratorii (PFR) sunt categoria largă, care include spirometria plus investigații pe care ea nu le acoperă: volumele pulmonare prin pletismografie, factorul de transfer al gazelor (DLCO), testele de provocare bronșică.

Când pe trimitere scrie „probe funcționale respiratorii", de cele mai multe ori se referă la spirometrie — dar merită întrebat, pentru că unele întrebări clinice cer mai mult decât poate da un spirometru.

Când o cere medicul

Spirometria nu e un test de rutină pentru toată lumea. Are indicații destul de clare.

Pentru diagnostic

• Suspiciune de astm. Ghidul European Respiratory Society pentru diagnosticul astmului la adult pune spirometria pe primul loc în algoritm, urmată de testul de reversibilitate dacă există obstrucție [10].
• Suspiciune de BPOC, mai ales la fumători și foști fumători peste 40 de ani. Diagnosticul de BPOC nu se poate pune fără spirometrie.
• Tuse care durează de peste opt săptămâni, fără o cauză evidentă.
• Dispnee de efort pe care pacientul o pune pe seama vârstei sau a lipsei de antrenament.
• Respirație șuierătoare recurentă, senzație de constricție toracică.

Pentru monitorizare

• Urmărirea unui astm sau a unei BPOC deja diagnosticate — dacă tratamentul funcționează sau nu.
• Supravegherea plămânului la pacienții cu boli autoimune. Bolile reumatice pot afecta plămânul în mai multe feluri, iar unele forme apar înainte de simptome; dacă te interesează partea asta, e detaliată în articolul despre afectarea pulmonară în bolile reumatice.
• Monitorizarea pacienților cu fibroză pulmonară, unde scăderea capacității vitale forțate în timp e principalul indicator de progresie.
• Evaluarea sechelelor după infecții respiratorii severe, inclusiv afectarea pulmonară post-COVID.
• Expunere profesională la pulberi, vapori sau substanțe iritante.

Înainte de o intervenție

Evaluarea preoperatorie la pacienții cu boală pulmonară cunoscută sau cu factori de risc, în special pentru chirurgia toracică și abdominală înaltă.

Cum se face testul, pas cu pas

Testul durează 15-20 de minute în total, din care manevrele propriu-zise ocupă câteva minute. Restul e pregătire, instruire și repetare.

1. Se măsoară înălțimea și greutatea. Nu e formalitate: valorile de referință se calculează din înălțime, vârstă, sex și grup etnic. O înălțime notată greșit cu 5 cm schimbă rezultatul.
2. Se pune o clemă pe nas. Altfel o parte din aer scapă pe nas și volumul măsurat e fals mic.
3. Se explică manevra. Asistentul sau medicul îți arată exact ce ai de făcut. Aici se pierde sau se câștigă calitatea testului.
4. Inspiri complet — până simți că nu mai intră deloc aer.
5. Închizi buzele etanș pe piesa bucală, fără să lași aer să scape pe lângă.
6. Expiri exploziv și continui să expiri până nu mai poți, de obicei 6 secunde sau mai mult. Partea grea nu e începutul, ci sfârșitul: majoritatea oamenilor se opresc prea devreme.
7. Se repetă de cel puțin trei ori. Standardul cere manevre acceptabile și reproductibile între ele; dacă rezultatele diferă prea mult, se repetă până se obțin măsurători consistente sau până la maximum opt încercări [1].

Persoana care conduce testul te va încuraja verbal, uneori destul de insistent („suflă, suflă, suflă, mai mult!").

Cum te pregătești și ce medicamente se opresc

Pregătirea e simplă, dar contează, mai ales dacă testul se face pentru diagnostic și nu doar pentru control.

• Nu fuma cu cel puțin o oră înainte.
• Evită mesele copioase cu două ore înainte — un stomac plin limitează coborârea diafragmului.
• Fără efort fizic intens cu cel puțin 30 de minute înainte.
• Fără alcool în ziua testului.
• Îmbrăcăminte lejeră, care să nu strângă toracele sau abdomenul.
• Dacă porți proteză dentară mobilă, în general se lasă pe loc — ajută la etanșarea buzelor — dacă e stabilă.

Bronhodilatatoarele

Dacă testul se face pentru a stabili un diagnostic, medicul îți va cere să oprești temporar medicația bronhodilatatoare, altfel testul măsoară efectul medicamentului, nu boala.

Intervalul diferă în funcție de medicament: de la câteva ore, pentru bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă de tip salbutamol, până la o zi sau două, pentru cele cu durată lungă de acțiune. Nu le deduce singur și nu le lua de pe internet — medicul care cere testul îți spune exact ce oprești și cu cât timp înainte, în funcție de schema ta.

Ce înseamnă VEMS, CVF și raportul dintre ele

CVF (capacitatea vitală forțată), în engleză FVC

Volumul total de aer pe care îl poți expira forțat, după o inspirație maximă. Se măsoară în litri. Răspunde la întrebarea: cât de mare e „rezervorul" utilizabil?

VEMS (volumul expirator maxim în prima secundă), în engleză FEV₁

Cât aer reușești să scoți în prima secundă a expirației forțate. Tot în litri. Răspunde la: cât de liber circulă aerul prin căile respiratorii? E parametrul cel mai folosit în practică, pentru că reflectă cel mai bine îngustarea bronșică.

Raportul VEMS/CVF, în engleză FEV₁/FVC

Ce procent din tot aerul pe care îl poți scoate iese în prima secundă. Un adult sănătos scoate de obicei 75-80% din tot volumul în prima secundă. Raportul e cheia care separă cele două tipare mari de anomalie: când raportul scade, problema e de flux (obstrucție); când raportul e păstrat dar volumele sunt mici, problema e de volum (restricție).

Ceilalți parametri

• PEF — debitul expirator de vârf, cel mai mare flux atins la începutul expirației. Depinde mult de efort și e mai util în monitorizarea la domiciliu decât în diagnostic.
• FEF_25-75 — fluxul mediu în partea mijlocie a expirației. Se spune adesea că ar reflecta „căile mici"; are însă o variabilitate foarte mare între măsurători, așa că nu se folosește singur pentru a pune un diagnostic [3].
• FEV₆ — volumul expirat în 6 secunde, folosit uneori ca înlocuitor mai ușor de obținut al CVF.

Valori normale

Nu există un tabel de valori normale în litri, valabil pentru toată lumea. Un bărbat de 1,90 m la 25 de ani și o femeie de 1,55 m la 70 de ani au valori normale complet diferite, iar amândouă sunt normale.

De aceea, valoarea ta măsurată se compară întotdeauna cu o valoare prezisă, calculată dintr-o ecuație de referință care ține cont de vârstă, înălțime, sex și grup etnic. Standardul internațional actual este setul de ecuații GLI 2012 al Global Lung Function Initiative, construit pe 97.759 de persoane sănătoase nefumătoare, cu vârste între 3 și 95 de ani, din 33 de țări [15].

Cele două moduri de a spune „normal"

Cele două nu coincid întotdeauna. Pragul fix de 80% e simplu, dar ignoră faptul că funcția pulmonară scade normal cu vârsta — ceea ce duce la etichetarea drept „anormali" a unor vârstnici sănătoși și la ratarea unor tineri cu adevărat afectați. Standardul tehnic ERS/ATS din 2021 recomandă explicit trecerea la scoruri z și la limita inferioară a normalului [2].

Cum arată, orientativ, un rezultat normal

Rezultat obstructiv sau restrictiv

Spirometria nu pune diagnosticul de boală. Ea încadrează rezultatul într-un tipar, iar tiparul îngustează lista de cauze posibile.

Tiparul obstructiv

Aerul intră, dar iese greu, pentru că bronhiile sunt îngustate. Raportul VEMS/CVF scade, iar VEMS scade mai mult decât CVF. Cauze tipice: astmul bronșic, BPOC, bronșiectaziile, bronșita cronică.

Ghidul GOLD folosește un prag fix: raport sub 0,70 înseamnă obstrucție. Standardul ERS/ATS 2021 recomandă în schimb limita inferioară a normalului, individualizată pe vârstă și sex.

Tiparul restrictiv

Plămânul nu se poate umple complet. CVF scade, dar raportul VEMS/CVF rămâne normal sau chiar crește. Cauze tipice: bolile care rigidizează țesutul pulmonar (fibroza pulmonară, sarcoidoza), afectarea pulmonară din bolile autoimune, deformările cutiei toracice, obezitatea marcată, bolile neuromusculare.

Tiparul mixt

Ambele: și raportul scăzut, și volumele mici. Cere investigații suplimentare pentru a stabili cât din fiecare.

Gradarea severității

Când există obstrucție, severitatea se apreciază după cât de mult a scăzut VEMS față de prezis. Există mai multe sisteme de clasificare, iar unele lucrări recente arată că gradarea după raportul VEMS/CVF poate separa mai clar formele ușoare de absența obstrucției decât gradarea clasică după procentul din prezis [19]. Etichetele („ușoară", „moderată", „severă") sunt utile pentru comunicare, dar tratamentul nu se decide numai după ele — simptomele și frecvența exacerbărilor cântăresc cel puțin la fel de mult.

Testul cu bronhodilatator și ce înseamnă „reversibil"

Dacă spirometria inițială arată obstrucție, pasul următor este de obicei testul de reversibilitate, numit și test cu bronhodilatator sau test de bronhodilatație.

Cum decurge

1. Se face spirometria de bază.
2. Ți se administrează un bronhodilatator cu acțiune rapidă, de regulă salbutamol, prin inhalator cu cameră de inhalare — uzual 400 µg.
3. Se așteaptă 10-15 minute.
4. Se repetă spirometria.

Testul răspunde la o întrebare simplă: îngustarea bronșică se deschide la medicament? Dacă da, obstrucția e cel puțin parțial reversibilă — argument important pentru astm. Dacă nu, obstrucția e fixă — mai caracteristică pentru BPOC.

Pragul s-a schimbat în 2021

Schimbarea nu e cosmetică: raportarea la valoarea prezisă, nu la valoarea de start, elimină un dezavantaj sistematic pentru persoanele cu funcție pulmonară inițial mică [2]. În practică, noul criteriu identifică ceva mai puțini pacienți ca „reversibili": într-o cohortă internațională de aproape 7.000 de pacienți, proporția a scăzut de la 19,7% la 18,1% în astm și de la 24,7% la 18,0% în BPOC [4].

Dacă spirometria inițială nu arată obstrucție, dar suspiciunea de astm rămâne, ghidul ERS recomandă continuarea cu alte teste, în ordine: fracția de oxid nitric în aerul expirat (FeNO), variabilitatea debitului expirator de vârf măsurat acasă, iar în servicii specializate testul de provocare bronșică [10].

Spirometria la copii

Spirometria se poate face la copii, dar cu două condiții: copilul trebuie să înțeleagă și să execute o manevră destul de nenaturală, iar persoana care conduce testul trebuie să aibă răbdare și experiență cu copiii.

De la ce vârstă. În general de la 5-6 ani. Într-un studiu prospectiv britanic în asistența primară, pe copii de 5-16 ani, s-au obținut rezultate utilizabile la 575 din 612 copii testați (94%), concluzia fiind că spirometria e realizabilă la majoritatea copiilor peste 5 ani [12]. Într-un studiu italian pe copii de 6-15 ani testați în cabinetul pediatrului, 78% dintre teste au îndeplinit toate criteriile de acceptabilitate și reproductibilitate [13].

Sub 5 ani, testul e rareori fezabil în practica obișnuită.

Ce e diferit față de adult. Ghidul ERS pentru diagnosticul astmului la copiii de 5-16 ani recomandă spirometria, testul de reversibilitate și FeNO ca investigații de primă linie, și atrage explicit atenția că diagnosticul nu trebuie pus nici pe baza istoricului singur, nici după un singur test anormal [11]. Pragul de reversibilitate la copii e și el diferit: un studiu pe copii de 5-10 ani a găsit că o creștere de aproximativ 9% din VEMS prezis oferă cel mai bun echilibru între sensibilitate și specificitate [14].

Spirometria în astm și în BPOC

Cele două boli produc amândouă obstrucție, dar se comportă diferit la spirometrie.

Consecința practică cea mai importantă pentru astm: o spirometrie normală nu exclude astmul. Cifra care arată cel mai clar acest lucru vine dintr-un studiu observațional pe 11.243 de pacienți din practica reală: dintre cei cu diagnostic de astm pus de medic, doar 23% aveau raportul VEMS/CVF sub limita inferioară a normalului după bronhodilatator [23]. Cu alte cuvinte, trei sferturi dintre astmaticii diagnosticați clinic nu aveau obstrucție măsurabilă la momentul testării. Dacă testul se face într-o zi bună, între episoade, rezultatul poate fi perfect normal la un pacient cu astm real. De aceea ghidurile insistă pe repetarea testului și pe investigații complementare când suspiciunea clinică persistă [10].

Pentru BPOC, spirometria e obligatorie pentru diagnostic, iar confirmarea se face pe valorile după bronhodilatator. Un diagnostic de BPOC pus fără spirometrie e, prin definiție, nesigur.

Când rezultatul nu e valid și testul trebuie repetat

Aceasta e secțiunea pe care majoritatea articolelor despre spirometrie o omit, deși e cea care contează cel mai mult pentru pacient.

Spirometria e un test dependent de efort și de tehnică. Spre deosebire de o analiză de sânge, unde proba e proba, aici rezultatul depinde de cât de bine ai suflat și de cât de bine ți s-a explicat cum să sufli. Iar datele din literatură arată că lucrurile merg prost mai des decât s-ar crede.

• Într-o analiză a 1.271 de spirometrii de rutină din cabinete de medicină de familie din Olanda, doar 38,8% dintre teste au îndeplinit atât criteriile de acceptabilitate, cât și pe cele de reproductibilitate. Cel mai frecvent motiv de respingere a fost durata insuficientă a expirului forțat [8].
• Într-un studiu american care a testat 17 spirometre folosite în cabinete, doar unul singur a îndeplinit criteriile de acuratețe. Aplicarea erorii măsurate la un set real de date a reclasificat 28% dintre teste din „obstructiv" în „neobstructiv". Doar 60% dintre spirograme au fost considerate acceptabile pentru uz clinic [9].
• Într-un studiu neozeelandez, chiar și după un program formal de instruire, doar 18,9% dintre testele efectuate de practicienii instruiți aveau trei manevre acceptabile [18].

Concluzia literaturii nu e că spirometria nu trebuie făcută — e că rezultatul valorează exact cât valorează instruirea persoanei care conduce testul și calibrarea aparatului. Un document de referință al European Respiratory Society despre spirometria în asistența primară insistă tocmai pe formarea continuă și pe controlul de calitate ca precondiții, nu ca opțiuni [20].

Ce face un test valid

• Start rapid și net, fără ezitare la începutul expirului.
• Expir continuu, fără întreruperi, fără tuse în prima secundă.
• Durată suficientă — curba volum-timp trebuie să ajungă la un platou.
• Fără scăpări de aer pe lângă piesa bucală și fără obstrucția acesteia cu limba.
• Reproductibilitate — cele mai bune două valori trebuie să fie apropiate între ele.
• Cel puțin trei manevre acceptabile, dintre care se raportează cele mai bune valori [1].

Standardele tehnice ATS/ERS din 2019 pentru efectuarea spirometriei și cele din 2021 pentru interpretare sunt referința internațională pentru toate criteriile de mai sus [1][2]. Un laborator care le respectă îți va spune, pe buletin, și calitatea testului, nu doar cifrele.

Ce nu poate arăta spirometria

Testul e valoros tocmai pentru că e limitat și precis. Iată ce nu face:

• Nu măsoară oxigenul din sânge. Pentru asta e nevoie de pulsoximetrie sau de gaze arteriale. Poți avea spirometrie normală și saturație scăzută, și invers.
• Nu vede plămânul. Un nodul, o pneumonie, o tumoră sau o colecție pleurală nu apar la spirometrie. Pentru cancerul pulmonar, spirometria nu e test de depistare.
• Nu confirmă singură restricția, cum am spus mai sus — sugerează, dar confirmarea cere volume pulmonare.
• Nu măsoară schimbul de gaze. În bolile interstițiale, factorul de transfer (DLCO) scade adesea înaintea volumelor.
• Nu explică dispneea de cauză cardiacă. O parte importantă dintre pacienții care respiră greu au o problemă de inimă, nu de plămân — iar spirometria lor poate fi normală.
• Nu depistează apneea în somn. Pentru sforăit, opriri în respirație și somnolență diurnă, testul potrivit e testul de somn, nu spirometria.

Cât costă și unde se face în Galați

La ReumaDiagnostic, spirometria se face în cadrul serviciului de pneumologie. Se poate face în trei feluri, iar diferența contează:

• Spirometrie simplă — testul și traseul, fără evaluare medicală. Potrivită dacă ai deja un pneumolog care te urmărește și îți trebuie doar măsurătoarea pentru controlul periodic.
• Spirometrie cu test de bronhodilatație — testul, inhalatorul și repetarea măsurătorii. Aceasta e varianta cerută de obicei când se investighează un astm.
• Pachet consultație + spirometrie — testul și consultația, cu rezultatul explicat în aceeași vizită.

Tarifele actualizate pentru toate cele trei variante, plus restul investigațiilor de pneumologie, sunt pe pagina de tarife, la secțiunea Pneumologie.

Consultațiile de pneumologie sunt asigurate de Dr. Panait Mihai-Alexandru, medic primar pneumologie. Pe lângă spirometrie, în cadrul serviciului se efectuează test de somnologie, pulsoximetrie pentru evaluarea terapiei, toracocenteză și puncție evacuatorie de lichid pleural.

Se face cu bilet de trimitere?

Da. Pneumologia este una dintre specialitățile cu contract cu Casa de Asigurări la ReumaDiagnostic, iar spirometria se decontează atunci când se face în cadrul consultației de pneumologie.

Ce înseamnă asta concret, ca să nu fie surprize la recepție:

• Ai nevoie de bilet de trimitere către pneumologie, de la medicul de familie sau de la un alt medic specialist, și de card de sănătate valabil.
• Testul se face în cadrul consultației, nu separat de ea. Dacă vrei doar măsurătoarea, fără să vezi medicul, aceea e o solicitare privată și se plătește.
• Numărul de servicii decontate este limitat lunar. Ca la orice furnizor cu contract, există un plafon pentru fiecare lună. Când se epuizează, serviciul rămâne disponibil la tarif privat, iar recepția îți spune care e primul termen liber cu decontare.

Spune la programare că vii cu bilet de trimitere — recepția verifică disponibilitatea înainte de vizită, ca să nu te deplasezi degeaba. Lista completă a ce se decontează și ce nu, pe toate specialitățile, e pe pagina despre consultații și investigații cu bilet de trimitere.

Întrebări frecvente

Doare spirometria?

Nu. Nu presupune înțepături, substanțe injectate sau radiații. Poate fi obositoare — expirul forțat repetat solicită, iar unii pacienți amețesc ușor pentru câteva secunde după manevră, din cauza schimbării presiunii în torace. Senzația trece în scurt timp, iar între manevre se face pauză.

Cât durează?

Manevrele propriu-zise durează câteva minute. Cu pregătirea, explicațiile și repetările, o spirometrie simplă ia 15-20 de minute. Cu test de bronhodilatație se adaugă 10-15 minute de așteptare după inhalator, deci în total aproximativ 35-45 de minute.

Trebuie să vin pe nemâncate?

Nu e nevoie de post complet, dar evită mesele copioase cu două ore înainte. Un stomac plin împiedică diafragmul să coboare complet și poate reduce artificial volumele măsurate.

Îmi opresc inhalatorul înainte de test?

Numai la indicația medicului care a cerut testul, și numai dacă testul se face pentru diagnostic. Intervalul diferă în funcție de medicament — de la câteva ore pentru cele cu acțiune scurtă, până la o zi sau două pentru cele cu durată lungă — iar medicul ți-l spune exact, în funcție de schema ta. Nu-l deduce singur. Dacă ai avut o criză sau respiri greu, ia-ți medicația și anunță la programare: testul se poate face oricum, cu mențiunea pe buletin.

Ce înseamnă că am „obstrucție ușoară" pe buletin?

Că raportul VEMS/CVF a ieșit sub pragul folosit de laborator și că VEMS-ul e scăzut relativ puțin față de valoarea prezisă pentru tine. Nu e, singur, un diagnostic. Contează foarte mult și ce prag a fost folosit: dacă ai peste 50 de ani și raportul tău e între limita inferioară a normalului și 0,70, eticheta poate apărea la o persoană sănătoasă. Discută rezultatul cu medicul, cu simptomele tale alături — dacă nu ai un pneumolog care te urmărește, poți programa o consultație și veni cu buletinul la ea.

Am spirometrie normală, dar tot respir greu. Ce urmează?

Spirometria normală exclude o parte dintre cauze, nu pe toate. Rămân de luat în calcul: astmul între episoade (spirometria poate fi normală), bolile interstițiale incipiente unde scade întâi factorul de transfer, cauzele cardiace, anemia, decondiționarea fizică, obezitatea, apneea în somn și cauzele funcționale. Pasul următor depinde de restul tabloului clinic și se stabilește la consultație.

Testul cu bronhodilatator a ieșit negativ. Înseamnă că nu am astm?

Nu. Un test de reversibilitate negativ nu exclude astmul. Într-o cohortă internațională de peste 6.700 de pacienți, reversibilitatea a fost prezentă la doar 18-20% dintre cei cu diagnostic de astm — și, în proporții similare, și la cei cu BPOC. Dacă suspiciunea clinică persistă, ghidul european recomandă continuarea cu FeNO, cu monitorizarea variabilității debitului expirator de vârf sau, în servicii specializate, cu test de provocare bronșică.

De la ce vârstă se poate face spirometrie unui copil?

În general de la 5-6 ani, când copilul poate înțelege și executa manevra. Studiile în asistența primară arată rezultate utilizabile la aproximativ 94% dintre copiii de peste 5 ani testați și teste complet acceptabile la circa 78% dintre copiii de 6-15 ani. Sub 5 ani, testul e rareori fezabil în practica obișnuită.

Care e diferența dintre spirometrie și probele funcționale respiratorii?

Spirometria e un test; probele funcționale respiratorii sunt categoria care o conține. Pe lângă spirometrie, PFR pot include măsurarea volumelor pulmonare prin pletismografie, factorul de transfer al gazelor (DLCO) și testele de provocare bronșică. Când pe trimitere scrie „probe funcționale respiratorii", cel mai des se referă la spirometrie — dar merită întrebat.

Cât de des trebuie repetată?

Depinde de motiv. Pentru un astm sau o BPOC stabile, de regulă anual. La schimbarea tratamentului sau la agravarea simptomelor, mai devreme. Pentru monitorizarea afectării pulmonare din bolile autoimune sau a fibrozei pulmonare, intervalul e stabilit de medicul curant și e adesea mai scurt. Nu are rost repetată la câteva săptămâni fără un motiv clar — variabilitatea normală a testului poate crea impresia falsă de schimbare.

Rezultatul meu diferă mult față de cel de anul trecut, de la alt laborator. De ce?

Există mai multe explicații posibile, iar boala e doar una dintre ele. Aparatele diferă între ele ca acuratețe; ecuațiile de referință folosite pot să nu fie aceleași; înălțimea notată poate diferi; iar calitatea execuției variază de la o zi la alta și de la un operator la altul. Compară întotdeauna valorile prezise și procentele, nu doar litrii, și cere ca ambele buletine să fie văzute de același medic.

Am nevoie de bilet de trimitere pentru spirometrie?

Depinde ce vrei. Fără bilet de trimitere te poți programa oricând, la tarif privat. Cu bilet de trimitere către pneumologie și card de sănătate valabil, spirometria se decontează prin CNAS, atunci când se face în cadrul consultației de pneumologie — nu ca serviciu separat. Reține că numărul de servicii decontate e limitat lunar de plafonul alocat de Casă; spune la programare că vii cu bilet și recepția verifică disponibilitatea înainte să te deplasezi.

Există situații în care spirometria nu se poate face?

Da. Riscul cel mai mare e cardiovascular — infarct miocardic recent, embolie pulmonară, anevrism de aortă ascendentă — urmat de perioada de recuperare după operații majore pe torace, abdomen sau cap. Manevra crește presiunea în torace și în abdomen, iar în aceste situații riscul depășește beneficiul. O revizuire a acestor contraindicații a arătat că intervalul clasic de 6 săptămâni după o operație poate fi adesea scurtat la sub 3 săptămâni, cu tehnicile chirurgicale actuale. Lista nu e exhaustivă: spune-i medicului dacă ai avut recent o problemă cardiacă, o operație sau o afecțiune pulmonară acută.

Bibliografie

Cele 24 de referințe folosite în acest articol

1. Graham BL, Steenbruggen I, Miller MR, et al. Standardization of Spirometry 2019 Update. An Official American Thoracic Society and European Respiratory Society Technical Statement. Am J Respir Crit Care Med. 2019;200(8):e70-e88. DOI: 10.1164/rccm.201908-1590ST
2. Stanojevic S, Kaminsky DA, Miller MR, et al. ERS/ATS technical standard on interpretive strategies for routine lung function tests. Eur Respir J. 2022;60(1):2101499. DOI: 10.1183/13993003.01499-2021
3. Pellegrino R, Viegi G, Brusasco V, et al. Interpretative strategies for lung function tests. Eur Respir J. 2005;26(5):948-968. DOI: 10.1183/09031936.05.00035205
4. Beasley R, Hughes R, Agusti A, et al. Prevalence, Diagnostic Utility and Associated Characteristics of Bronchodilator Responsiveness. Am J Respir Crit Care Med. 2023. DOI: 10.1164/rccm.202308-1436OC
5. Swanney MP, Ruppel G, Enright PL, et al. Using the lower limit of normal for the FEV1/FVC ratio reduces the misclassification of airway obstruction. Thorax. 2008;63(12):1046-1051. DOI: 10.1136/thx.2008.098483
6. Bhatt SP, Balte PP, Schwartz JE, et al. Discriminative Accuracy of FEV1:FVC Thresholds for COPD-Related Hospitalization and Mortality. JAMA. 2019;321(24):2438-2447. DOI: 10.1001/jama.2019.7233
7. Cerveri I, Corsico AG, Accordini S, et al. Underestimation of airflow obstruction among young adults using FEV1/FVC <70% as a fixed cut-off: a longitudinal evaluation of clinical and functional outcomes. Thorax. 2008;63(12):1040-1045. DOI: 10.1136/thx.2008.095554
8. Schermer TR, Crockett AJ, Poels PJ, et al. Quality of routine spirometry tests in Dutch general practices. Br J Gen Pract. 2009;59(569):e376-382. DOI: 10.3399/bjgp09X473088
9. Hegewald MJ, Gallo HM, Wilson EL. Accuracy and Quality of Spirometry in Primary Care Offices. Ann Am Thorac Soc. 2016;13(12):2119-2124. DOI: 10.1513/AnnalsATS.201605-418OC
10. Louis R, Satia I, Ojanguren I, et al. European Respiratory Society guidelines for the diagnosis of asthma in adults. Eur Respir J. 2022;60(3):2101585. DOI: 10.1183/13993003.01585-2021
11. Gaillard EA, Kuehni CE, Turner S, et al. European Respiratory Society clinical practice guidelines for the diagnosis of asthma in children aged 5-16 years. Eur Respir J. 2021;58(5):2004173. DOI: 10.1183/13993003.04173-2020
12. Lo DKH, Beardsmore CS, Roland D, et al. Spirometry and FeNO testing for asthma in children in UK primary care: a prospective observational cohort study of feasibility and acceptability. Br J Gen Pract. 2020;70(700):e809-e816. DOI: 10.3399/bjgp20X713033
13. Zanconato S, Meneghelli G, Braga R, et al. Office Spirometry in Primary Care Pediatrics: A Pilot Study. Pediatrics. 2005;116(6):e792-797. DOI: 10.1542/peds.2005-0487
14. Dundas I, Chan EY, Bridge PD, McKenzie SA. Diagnostic accuracy of bronchodilator responsiveness in wheezy children. Thorax. 2005;60(1):13-16. DOI: 10.1136/thx.2004.029934
15. Quanjer PH, Stanojevic S, Cole TJ, et al. Multi-ethnic reference values for spirometry for the 3-95-yr age range: the global lung function 2012 equations. Eur Respir J. 2012;40(6):1324-1343. DOI: 10.1183/09031936.00080312
16. Mannino DM, Buist AS, Vollmer WM. Chronic obstructive pulmonary disease in the older adult: what defines abnormal lung function? Thorax. 2007;62(3):237-241. DOI: 10.1136/thx.2006.068379
17. Çolak Y, Nordestgaard BG, Vestbo J, et al. Young and middle-aged adults with airflow limitation according to lower limit of normal but not fixed ratio have high morbidity and poor survival. Eur Respir J. 2018;51(3):1702681. DOI: 10.1183/13993003.02681-2017
18. Eaton T, Withy S, Garrett JE, et al. Spirometry in Primary Care Practice: The Importance of Quality Assurance and the Impact of Spirometry Workshops. Chest. 1999;116(2):416-423. DOI: 10.1378/chest.116.2.416
19. Backman H, Vanfleteren LEGW, Mannino DM, et al. Severity of Airflow Obstruction Based on FEV1/FVC Versus FEV1 Percent Predicted in the General U.S. Population. Am J Respir Crit Care Med. 2024;209(8):959-969. DOI: 10.1164/rccm.202310-1773OC
20. Derom E, van Weel C, Liistro G, et al. Primary care spirometry. Eur Respir J. 2008;31(1):197-203. DOI: 10.1183/09031936.00066607
21. Cooper BG. An update on contraindications for lung function testing. Thorax. 2010. DOI: 10.1136/thx.2010.139881
22. Woodruff PG, van den Berge M, Boucher RC, et al. American Thoracic Society/National Heart, Lung, and Blood Institute Asthma–Chronic Obstructive Pulmonary Disease Overlap Workshop Report. Am J Respir Crit Care Med. 2017;196(3):375-381. DOI: 10.1164/rccm.201705-0973WS
23. Reddel HK, Vestbo J, Agustí A, et al. Heterogeneity within and between physician-diagnosed asthma and/or COPD: NOVELTY cohort. Eur Respir J. 2021;58(3):2003927. DOI: 10.1183/13993003.03927-2020
24. de Marco R, Pesce G, Marcon A, et al. The Coexistence of Asthma and Chronic Obstructive Pulmonary Disease (COPD): Prevalence and Risk Factors in Young, Middle-aged and Elderly People from the General Population. PLoS One. 2013;8(5):e62985. DOI: 10.1371/journal.pone.0062985