Rezonanța magnetică (RMN) a genunchiului

Rezonanța magnetică (RMN) a genunchiului

Prof. Dr. Sârbu Nicolae

Genunchiul reprezintă una dintre cele mai complexe și solicitate articulații ale corpului uman, fiind implicată în majoritatea activităților cotidiene precum mersul, alergatul, dansul sau urcatul scărilor. Din cauza multiplelor solicitări mecanice, acesta este predispus la o gamă largă de afecțiuni: de la diverse traumatisme, la boli degenerative, infecțioase, inflamatorii sau chiar tumorale. Rezonanța magnetică nucleară (RMN-ul) este metoda de elecție în ceea ce privește investigarea acestei articulații, fiind o examinare neinvazivă, care nu folosește radiații ionizante, sigură și repetabilă.

RMN-ul genunchiului permite o evaluare detaliată a articulației genunchiului, incluzând toate elementele anatomice: oasele, cartilajele, ligamentele, meniscurile, tendoanele și țesuturile moi, fiind una dintre cele mai precise metode imagistice utilizate pentru depistarea leziunilor articulare și a afecțiunilor degenerative a pacienților. RMN-ul de genunchi este recomandat în cazul durerii persistente de la acest nivel, a traumatismelor, leziunilor de menisc si ligamentare, inflamații și infecții articulare, afecțiuni ale cartilajului (condromalacie, artroză incipientă), tumori ale oaselor sau ale țesuturilor moi adicente, precum și pentru evaluarea pre- și postoperatorie.

Printre cele mai întâlnite patologii ale genunchiului se numără afecțiunile degenerative ale acestuia, precum gonartroza, determinată de procesul de îmbătrânire, acțiuni de suprasolicitare, obezitate sau traumatisme multiple și condromalacia rotuliană, manifestată prin durere anterioară a genunchiului, mai ales la urcatul scărilor. Acestea apar în urma uzurii progresive a structurilor articulare, în special a cartilajului.

Afecțiunile traumatice ale genuchiului sunt deasemnea des întâlnite, mai ales în cazul sportivilor sau a persoanelor active fizic. Printre cele mai întâlnite patologii amintim leziunile ligamentare precum ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA) –frecvent asociat cu sporturile de pivotare precum fotbalul sau baschetul, ruptura ligamentului încrucișat posterior (LIP) – de obicei produsă prin traumatisme directe și leziunile ligamentelor colaterale (medial și lateral) – care apar în urma unei forțe aplicate pe partea internă sau externă a genunchiului. Se pot asocia inclusiv leziuni meniscale (ruperea meniscului) care se manifestă prin durere acută și blocaj articular (senzația de “genunchi blocat”) sau fracturi intraarticulare.

O altă categorie de afecțiuni ce pot cauza durere la nivelul genunchiului sunt cele de cauză infecțioasă sau inflamatorie. Din această categorie fac parte artritele reumatice, precum poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică, artrita reactivă sau artrita post-infecțioasă, alături de artrita septică, considerată o urgență medicală ce impune diagnostic și tratament precoce. RMN-ul are un rol esențial în evaluarea acestor afecțiuni, prin capacitatea sa de a evidenția modificările inflamatorii de la nivelul articulației, ca de exemplu îngroșarea sinovialei, efuziunea articulară, edemul osos subcondral, leziunile cartilajului și inflamația țesuturilor periarticulare, permițând un diagnostic rapid și prompt.
Prin utilizarea examenului RMN se pot diagnostica inclusiv afecțiuni tumorale ale oaselor și țeustuilor moi de la nivelul genunchiului: benigne (osteocondrom, condrom, encondrom, osteom osteoid, hemangioame snoviale, lipoame) sau maligne (osteosarcom, condrosarcom, sarcom sinovial, sarcoame de părți moi), evaluându-se locația acestora, aspectul, dimensiunile, edemul osos, extensia și relația cu structurile anatomice adiacente.

Spre deosebire de alte metode imagistice, RMN-ul poate identifica leziuni minore sau incipiente, care nu sunt vizibile prin radiografia convențională sau ecografie. Acesta oferă imagini de înaltă rezoluție ale structurilor moi și osoase, nu utilizează radiații și este util pentru planificarea eventualelor intervenții chirurgicale sau pentru monitorizarea recuperării ulterioare. Astfel, se poate evalua procesul de vindecare a ligamentelor și meniscurilor (se confirmă sau infirmă ruptura ligamentului încrucișat anterior sau ligamentului încrucișat posterior), integritatea grefelor ligamentare, evoluția unei artroze sau a unei leziuni inflamatorii, informații esențiale pentru stabilirea conduitei terapeutice.

În concluzie, patologia genunchiului este una foarte vastă și variată, diagnosticul precoce fiind bazat pe examinarea clinică și completat prin investigații imagistice moderne precum rezonanța magnetică (RMN), datorită preciziei ridicate, a caracterului neinvaziv și capacității sale de a evalua toate structurile anatomice într-o singură investigație.