Imagistică prin rezonanța magnetică a  articulațiilor sacro-iliace

🦴 IMAGISTICA RMN A ARTICULAȚIILOR SACRO-ILIACE

🩻 Rol, avantaje și indicații ale IRM sacro-iliac

Dr. Mihaela Sârbu

Pacienții acordă de obicei mai puțină atenție articulațiilor sacro-iliace comparativ cu alte articulații ale corpului care sunt mai proeminente. Rolul lor însă este unul foarte important în dinamica mișcărilor axiale și de flexie-extensie ale corpului. Chiar daca articulația sacro-iliacă este una destul de puțin mobilă, ea mișcându-se doar cu câțiva milimetri, afectarea ei este urmată de o simptomatologie destul de severă.

Rezonanța magnetică oferă multiple avantaje comparativ cu celelalte metode de investigație imagistică si este chiar recomandată pentru diagnosticarea si monitorizarea afecțiunilor articulare sacro-iliace.

Imaginile obținute prin această tehnică au o rezoluție mai înaltă comparativ cu alte procedee imagistice, structurile văzându-se mult mai clar, iar unele leziuni milimetrice nevizualizate anterior devenind astfel decelabile. Aceste aspecte ajută medicul radiolog să descrie ideal leziunile descoperite, să pună un diagnostic corect, și asta într-un timp cât mai scurt posibil, facilitând pentru pacient un drum mai ușor către vindecare.

Punctul forte al rezonanței magnetice este capacitatea de a vizualiza atât oasele, cât și mușchii, tendoanele, ligamentele, fasciile, cartilajele, vasele sangvine și nervii. Tocmai de aceea radiologul poate desluși și modificările patologice ale acestora. Patologiile pot fi depistate încă de la debut, acuratețea mare putând decela până și leziunile incipiente care sunt de regulă mai discrete.

Diagnosticul inflamațiilor poate fi pus rapid, entezitele, capsulitele, edemul văzându-se foarte ușor. Modificările degenerative cum ar fi scleroza osoasă, eroziunile cartilaginoase sau osoase, osteofitele, chisturile articulare/periarticulare sunt incluse de asemenea în spectrul diagnostic. Prin rezonanță magnetică se poate descrie și gradul de mobilitate al articulațiilor sacro-iliace, fiind un instrument util în monitorizarea pe termen lung a paciențiilor diagnosticați cu spondilita ankilozantă.
Trebuie specificat și faptul că IRM-ul reprezintă o modalitate foarte eficientă de a distinge dacă unele leziuni sunt în faza lor acută (când boala este activă) sau în faza lor cronică (când boala are o perioadă staționară sau inactivă).

Spre deosebire de alte tehnici de investigare imagistică cum ar fi radiografia sau computer tomografia, rezonanța magnetică nu este iradiantă. Aceasta se poate repeta ori de câte ori este nevoie, fără a exista riscul acumulării unei doze mai mari de radiații ca și în cazul investigațiilor mai sus menționate.

De asemenea, cu toate că această tehnică necesită un centru medical și un medic radiolog specializate pe efectuarea ei, rezultatele sunt superioare iar procedura este neinvaziva.

Măsurarea cantitativă a leziunilor este deosebit de utilă în monitorizarea pe termen lung a răspunsului pacienților la terapiile efectuate, IRM-ul putând juca astfel un rol important în stabilirea dozelor terapeutice corecte.

Singurele contraindicații pentru efectuarea acestei proceduri sunt reprezentate de prezența de corpi străini metalici feromagnetici (proteze metalice, pompe de insulina, stenturi, clipuri metalice anevrismale, tatuaje recente cu pigmenti feromagnetici, corpi straini magnetici), claustrofobie (motiv ce poate fi evitat în cazul investigării la un centru medical cu aparat RMN deschis) sau alergia la substanța de contrast.
Patologiile ce pot fi diagnosticate la nivel sacro-iliac sunt reprezentate de cele de tip inflamator (cum ar fi spodilartritele axiale), degenerativ (ca și în cazul pacienților vârstnici sau cu boli în stadii avansate), patologia tumorala (IRM-ul putând stabili un diagnostic diferențial eficient) și de cele traumatice (fracturi, fisuri, avulsii).
În concluzie, rezonanța magnetică este una dintre cele mai avansate și precise tehnici imagistice din medicina modernă actuală. Aceasta beneficiază de un câmp vizual larg în ceea ce privește diferitele tipuri de țesuturi și multiplele tipuri de patologii diagnosticabile.