Imagistica prin rezonanța magnetică a umărului

💪 Imagistica prin rezonanța magnetică a umărului

🩻 Rolul IRM în diagnosticul afecțiunilor umărului

Dr. Radu Chindea

Imagistica prin rezonanța magnetică (IRM) oferă imagini de mare finețe ale structurilor interne ale organismului uman, reprezentând una dintre cele mai utilizate și importante metode de diagnosticare în medicina contemporană. Articulația umărului este complexă, fiind formată din articulația gleno-humerală, articulația acromio-claviculară și multiple alte structuri adiacente: ligamente, mușchi, tendoane, bursa și nu în ultimul rând, capsula articulară, iar IRM joacă un rol fundamental în evaluarea minuțioasă a acestora.

Imagistica prin rezonanța magnetică a umărului este o tehnică neinvazivă și lipsită de iradiere și reprezintă o metodă excepțională pentru caracterizarea clară si detaliată a extensiei rupturilor coafei (manșetei) rotatorilor (care joacă un rol vital în stabilizarea și mișcarea articulației umărului), sau a leziunilor tendonului biceps, precum și a unor multitudini de modificări sau maladii frecvent întalnite la nivelul acestei articulații. Secvențele cele mai utilizate pentru umăr în cadrul unei examinări IRM sunt: T1/T2 oblice coronal si sagital, STIR/PD FS (pentru a detecta cu ușurință edemul sau acumulările lichidiene).

Spre deosebire de tehnicile imagistice cu raze X și de tomografia computerizată (CT), IRM-ul nu utilizează radiații ionizante (ceea ce o face o procedură sigură, fără efecte nocive asupra organismului, lucru deosebit de important mai ales pentru pacienții care necesită examinări repetate-pacienți oncologici, pentru reevaluările în caz de boli cronice, inflamatorii, diverse traume, etc), ci utilizează un câmp magnetic puternic și unde radio pentru a genera imagini cu o rezoluție superioară ale structurilor examinate. Atomii de hidrogen, care se regăsesc în mod natural în corpul uman, sunt realiniați de către undele radio, însă fără a produce modificări chimice în țesuturile studiate. Atomii de hidrogen tind să revină la poziția lor uzuală, emițând cantități diferite de energie în funcție de tipul țesutului originar. Această energie este captată de către scaner și cu ajutorul acestor informații se produce astfel o imagine.

Adesea, IRM-ul este capabil să facă o foarte bună diferențiere între țesutul patologic și țesutul indemn, mult mai bine și mai precis decât razele X, CT sau ultrasonografia datorită obținerii de imagini tridimensionale ale umărului, oferind o viziune mai amplă asupra anatomiei și patologiei articulației. Efectuarea investigației IRM are, totuși, anumite tipuri de limitări cum ar fi: pacienții cu implanturi metalice, pacemaker, proteze vechi, cei care suferă de claustrofobie sau persoanele care depășesc o greutate de cca 130-150 kg.
IRM este obișnuit utilizat în diagnosticarea si evaluarea precisă a unei varietăți largi de afecțiuni ale articulației umărului, inclusiv:

1. rupturile parțiale sau totale ale manșetei rotatorilor (mușchii subscapular, supraspinos, infraspinos și rotund mic)-se evidențiază hipersemnal pe secvența T2 (componentă cu caracter lichidian) în interiorul tendoanelor sau continuitate întreruptă complet a acestora;
2. leziuni ale tendonului biceps: tendinită sau rupturi parțiale sau totale (discontinuitate, evidențierea unui hematom local), avulsii tendinoase cu retracția tendonului si hipersemnal T2;
3. tendinopatie la nivelul coafei rotatorilor- aspectul tendoanelor este unul îngroșat, cu semnal hiperintens T2-indicând componenta inflamatorie, în stadiile cronice pot fi prezente leziuni sau degenerare grăsoasa;
4. sindroamele de impingement (subacromial, subcoracoid, postero-superior-cu implicarea infraspinosului) (comprimarea structurilor din jurul articulației umărului), care reprezintă o principală cauză a durerilor de umăr la pacienții cu vârsta de peste 40 de ani;
5. rupturile ligamentelor gleno-humerale (afectarea stabilității articulației umărului, cel mai important stabilizator al articulației este ligamentul gleno-humeral inferior) și tendoanelor de cauză traumatică;
6. bursita reprezintă inflamația bursei subacromio-subdeltoidiene (hipersemnal T2), este o acumulare lichidiană care poate provoca durere si limitarea mobilității (mai accentuată în special pe timpul nopții), ce poate fi evaluată eficient prin IRM, care poate evidenția cu succes edemul sau inflamația;
7. infecțiile precum osteomielita;
8. artrita reumatoidă, psoriazică, septică cu evidențierea modificărilor inflamatorii, eroziunilor osoase și a leziunilor cartilaginoase;
9. neoplaziile (tumori primare sau metastaze) care pot interesa oasele, articulațiile sau țesuturile moi din jur-rol deosebit de important pentru identificarea extensiei și infiltrării tumorale și pentru planificarea tratamentului ulterior;
10. modificările degenerative ale articulației, cum ar fi eroziunile osoase, îngustarea spațiului articular acromio-clavicular, leziunile labrumului, osteofite marginale sau scleroză subcondrală;
11. fracturile (în special fracturile de stres sau oculte, nedecelabile la examenul radiografic) /contuziile osoase;
12. osteonecroza- țesutul osos este lipsit de vitalitate din cauza lipsei de aport sanguin;
13. instabilitate gleno-humerala: poate prezenta leziuni ale ligamentelor gleno-humerale, detașări de labrum, leziune de tip Hill-Sachs (leziune osoasă pe capul humeral în cadrul unei luxații anterioare);
14. umăr înghețat (capsulită adezivă): cu un aspect îngroșat al capsulei articulare, cauză potențială de durere și rigiditate a umărului;
    Imagistica prin rezonanță magnetică la nivelul umărului are un rol fundamental în evaluarea:
    -modificărilor sau leziunilor întalnite în cazul sportivilor de performanță (datorită mișcărilor repetitive, căderilor, anumite impacturi -mai ales la tenismeni sau înotători), cu leziuni ale coafei rotatorilor, predominant la nivelul tendonului supraspinos, leziuni labrale, bursite, impingement subacromial, rupturi/avulsii/întinderi musculare, fracturi/contuzii osoase;
    -leziunilor în cazul accidentelor de muncă (traumatisme directe- lovire/ căderi/compresii, efort fizic neadecvat), cu prezența rupturilor tendinoase, hematoamelor subcutanate/intramusculare, leziunilor capsulo-ligamentare sau a contuziilor osoase;
    -leziunilor în cazul suprasolicitărilor cronice (degenerare cronică la nivelul coafei rotatorilor, tendinopatii, bursite cronice, calcificări tendinoase, artroză acromio-claviculară);
    

De asemenea, IRM-ul articulației umărului se poate efectua cu administrarea unei substanțe de contrast intravenos, obținându-se astfel imagini mai clare și mai detaliate, punând în evidență mult mai precis anumite leziuni (leziuni subtile ale manșetei rotatorilor, formațiuni tumorale, inflamația bursei subacromio-subdeltoidiene, modificări inflamatorii cum ar fi sinovita (inflamația sinovialei articulare), leziuni ligamentare gleno-humerale, dar și anumite complicații ce pot să apară după anumite intervenții chirurgicale la umăr- infecții, aderențe, rupturi recurente).

O formă specială si avansată de IRM numită artrografie prin rezonanță magnetică, implică injectarea unui material de contrast (de obicei pe bază de gadoliniu) în articulație, oferind imagini extrem de detaliate ale țesuturilor moi (manșeta rotatorilor, bursa, cartilaje, ligamente și tendoane) evidențiind leziuni subtile care ar putea fi trecute cu vederea în cazul unei examinări IRM clasice (ex. leziune de tip SLAP-dezinserția labrumului superior ce se asociază cu implicarea tendonului biceps sau leziune de tip Bankart-detașarea labrumului antero-inferior, deseori cu fractură de glenoidă asociată). Un dezavantaj al acestei tehnici imagistice ar fi riscul asociat cu utilizarea agentului de contrast, cum ar fi o reacție alergică severă, iar pacienții cu insuficiență renală, pot necesita evaluări și analize suplimentare înainte de a fi supuși acestei proceduri.

În concluzie, IRM-ul de umăr este un instrument de diagnostic fundamental în medicina modernă. Prin capacitatea sa de a explora în detaliu structurile interne ale articulației, el pune la dispoziția medicilor informații esențiale pentru stabilirea unui diagnostic precis și ulterior a unui plan terapeutic adecvat. 🎯🩺